REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Raluca Iosifescu – Interviu

Raluca Iosifescu – Interviu

Dodo Nita • 13:30 - 02.10.2015 • 

Imi plac imaginile care spun o poveste, şi spre asta încerc să mă îndrept

Raluca Iosifescu

Raluca Iosifescu fotoCum se trece de la medicină la grafica de jocuri pe calculator?

– Brusc şi impulsiv ! Am desenat ca activitate paralelă, mai serios, din anii de liceu, iar ulterior am început să am şi venituri de pe urma acestei activităţi. Ştiţi, în România, medicina practicată din salariul de medic, şi nu din şpagă, e un hobby destul de scump şi consumator de timp, care trebuie întreţinut financiar. La capitolul ăsta mă consider norocoasă, pentru că am avut alternativa desenului. Medicina şi grafica au mers destul de bine mână în mână o vreme, pentru că uneori e nevoie de ceva complementaritate pentru a obţine un echilibru – ceea ce acumulezi într-o parte refulează în alta.

V-aş spune concret ce anume m-a determinat să fac din desen un job full-time, dar clinica de la care am plecat, fără prea mari regrete, nu ar fi prea fericită. A fost o picătură care a umplut paharul plin de multă vreme – plin cu faptul că nu îţi poţi face meseria aşa cum doreşti, că mor oameni în mod absurd, prin ignoranţă, şi eşti obligat să taci, că ai parte de o responsabilitate enormă şi de un stres consumptiv, că ajunge să te contamineze până la urmă indiferenţa, ca mecanism defensiv, că de fiecare dată când explici unui pacient că sistemul nu poate face un lucru anume pentru el, te priveşte cu suspiciune, crezând că e modul tău de a cere şpagă, că mai mereu eşti privit ca aparţinând unei caste de incompetenţi şi ciubucari…

Faptul că nu există respect pentru meseria de medic este tot atât de mult şi vina medicilor, perfect de acord ! Şi am tot respectul pentru cei care rămân în sistem, bine intenţionaţi, bine pregătiţi, în toate aceste condiţii. Doar că mie mi-a fost de ajuns la un punct, şi am considerat că nu mai merită. Peste toate astea, s-a suprapus hazardul – am văzut un banner publicitar pe un forum, am vrut să văd unde mă situez pe piaţă ca şi calitate, şi am trimis fără niciun fel de aşteptare un CV şi un portofoliu. Două săptămâni mai târziu, eram angajată la Gameloft.

– Ce specialitate a medicinei ati practicat? V-a ajutat  talentul la desen în facultate?

– Am practicat neurologia. Este, după părerea mea, cea mai fascinantă specialitate medicală şi cea mai lipsită de utilitate în ceea ce priveşte succesul terapeutic şi reuşitele faţă de pacienti. Majoritatea afecţiunilor neurologice sunt grave, progresive, ireversibile, şi nu prea pot fi contracarate.

Da, mi-a fost oarecum util desenul, am avut un profesor de anatomie care ţinea la caietele cu desene pentru lucrări practice. Mai degrabă a fost util ca activitate paralelă de evaziune.

Să ne întoarcem la copilărie, că de-aici începe totul, întotdeauna. Când şi unde v-aţi născut ? În mod sigur v-aţi manifestat talentul de mică, cum a fost primit de părinţi şi de cei din jur?

– M-am născut în Bucureşti, pe 10 noiembrie 1981. Talent… nu ştiu cât de mult este, mai mereu am fost de părere că prin suficientă perseverenţă poţi reuşi orice. Mai degrabă dorinţa de a reuşi un desen, o imagine, o poveste spusă ochilor. Desenam cu plăcere de mică, îmi amintesc că umpleam casa de tempera şi acuarele şi am fost exilată în baie unde nu puteam face prea mari pagube… Părinţii nu au avut cine ştie ce de spus, am ales medicina de bună voie şi nesilită de nimeni, şi nu îmi va părea niciodată rău că am ales-o, nu aş înlocui-o cu nimic. Am învăţat multe, şi mă gândesc că am fost norocoasă să o fac.

– Ce influenţe artistice   aţi avut, şi poate mai aveţi şi astăzi ?

– Influenţe artistice… Destul de greu de spus, pentru că, practic, din orice imagine vezi mai extragi câte o informaţie, sau mai rămâi cu o idee, de cele mai multe ori subliminală. La început, adolescentă, eram fascinată de unele ilustraţii de pe coperţile colecţiei de romane SF « Nautilus », de la editura Nemira.

Ulterior am descoperit lucrările lui Salvador Dali, sau ale lui H.R. Giger. Apoi am început să frecventez comunităţi online, de unde am învăţat o grămadă de lucruri, şi sunt atâţia artişti excepţionali care lucrează (şi) digital şi publică online… Dintre ei aş menţiona pe Kekai Kotaki, Carlos Huante, Linda Bergkvist, Stephan Martiniere, Viktor Titov, Anry, Marko Djurdjevic, Feng Zhu, Fenghua Zhong.

După ce am descoperit talentul digital al ruşilor, am redescoperit şi pictorii itineranţi ruşi ai secolului 19, cum ar fi Ilya Repin (portretistică) şi Ivan Shishkin (peisaje). Cam anapoda, ce-i drept… Sunt multe de învăţat, de experimentat şi de descoperit, în orice domeniu. Imi plac imaginile care spun o poveste, şi spre asta încerc să mă îndrept.

– Cunoaşteţi/urmăriţi activitatea altor graficieni români?

– Dintre artiştii români, urmăresc mai mult activitatea cunoscuţilor de la care şi lângă care am învăţat, mă refer la comunităţile în genul forumului Visual Art. Din păcate, în lipsa unui background de studiu al artei, nu prea am avut tangenţă cu arta clasică, sau cu artiştii români. Un nume care mi-a rămas în suflet este însă Marcel Chirnoagă.

Citiţi benzi desenate?

– Benzi desenate din păcate nu prea „consum”, decât accidental, deşi îmi place destul de mult stilul unor desenatori… Marko Djurdjevic e unul din numele de referinţă, care a întors puţin spre realism anatomic stilul mai « cartoon » practicat de Marvel, spre exemplu. Nu urmăresc o serie anume. Mi-a rămas în memorie Dog Moon, de la Vertigo, textul (al lui Robert Hunter, de la Grateful Dead) avea o cadenţă interesantă, fiind în totalitate scris în cuvinte monosilabice. Am mai luat, recent, contact cu universul Marvel lucrând la jocul Gameloft Captain America – The Winter Soldier. Practic a fost cam primul proiect în care am abordat stilul grafic respectiv.

Captain America The winter soldier

– Care vă sunt influenţele literare? Aveţi ca pseudonim « Ira Melanox », care este titlul unui celebru roman de Serge Brussolo…

– Influenţe literare… Cel mai mult m-a influenţat seria „Dune” a lui Frank Herbert. Împleteşte atât de bine intriga politică cu filosofia şi fantasticul, şi e imposibil să nu te captiveze şi să îşi lase amprenta în sufletul tău.

Intr-adevar, pseudonimul e preluat de la Serge Brussolo. La el mi-a plăcut foarte mult modul visceral de a aborda un fantasy la limita horror-ului, care captiva în ciuda premiselor destul de neverosimile.

Dintre alţi autori, i-aş menţiona pe Stephen King, Isaac Asimov, Greg Egan (un autor de hard SF mai puţin cunoscut şi popular, însă Distress e o carte de excepţie, care mi-a influenţat destul de mult modul de a gândi) şi, în principiu, cam tot ce mişca prin colecţia Nautilus, în perioada anilor de liceu, când am şi avut timpul necesar…

După ce descoperi bogăţia de idei din science-fiction, e cam greu să te întorci la literatura clasică… în afară de Umberto Eco, poate. ..

– Care vă sunt influenţele cinematografice?

– În ceea ce priveşte filmul, ca poveste, mi-au plăcut mult The Fountain, Memento, Seven, serialul Millennium, Fight Club, Interstellar, Gravity, Mr. Nobody, Touching the Void. Vizual, şi ca feeling general, mi-au plăcut mult The Crow, seria Alien şi recentul Prometheus, filmele horror asiatice…

Bineînţeles, am devorat seriile Star Wars, Indiana Jones şi Star Trek. In general „consum” filme şi cărţi din aceeaşi categorie, science-fiction, fantasy, horror… poveşti bine spuse, care te scot din realitatea ce te loveşte la fiecare moment.

Nu am nevoie de ea şi în timpul liber…

– Când aţi început să lucraţi la Gameloft? Care este fişa postului unui creator de jocuri video?

– La Gameloft lucrez din mai 2013. Treaba de grafician în industria jocurilor înseamnă atât partea de concept art (aspectul general al jocului, stil grafic, atmosferă, coloristică, idei de environment şi personaje – cea mai frumoasă şi mai creativă parte a muncii), cât şi ingame assets (ecrane de loading, ilustraţii pentru marketing, cam orice trebuie să joace rolul de eye-candy, în afară de jocul propriu-zis) şi – nemesisul fiecărui grafician – texturile.

Evident, acestea din urmă sunt cea mai puţin creativă parte a muncii, dar destul de importantă pentru calitatea produsului finit. Un texture artist bun face diferenţa. Dacă mai eşti şi puţin obsesiv-compulsiv, astfel încât să îţi placă să lucrezi în detaliu, nu e o problemă atât de mare pe cât se plâng colegii de breaslă. Bineînţeles, dacă aş putea alege, aş desena toată ziua numai ilustraţii… dar şi creativitatea asta e o sabie care se toceşte din când în când şi mai trebuie pusă puţin la păstrare – se ascute singură într-o piramidă ( !)

La modul mai serios, îţi trebuie perioade de latenţă în care să înmagazinezi lucruri – senzaţii, imagini, frustrări, pentru ca apoi să ai de unde oferi ceva personal. E cumva ca pâinea pusă la dospit… Creaţiei îi trebuie timp, are ritmul ei, şi uneori povestea vizuală pare că are voinţa ei proprie. Dacă o laşi liberă, te aduce în locuri surprinzătoare, de cele mai multe ori nu ai o imagine clară a ceea ce urmează să rezulte, se cristalizează mai degrabă pe parcurs.

– La ce jocuri mai cunoscute aţi colaborat?

– Pentru Gameloft am lucrat la Captain America – The Winter Soldier (concept artenvironment şi personaje, texturi) şi la Brothers in Arms 3 (ilustraţii, concepte de personaje, concepte de arme, texturi). Am mai lucrat şi la alte proiecte de jocuri casual în trecut.

– Aţi publicat vreunul dintre excelentele dvs. desene pe suport de hârtie (coperţi, ilustraţii) ? Dar de expus, aţi participat vreodată la o expoziţie ?

– Mulţumesc pentru apreciere, dar sunt conştientă că mai am multe de învăţat. Nu am considerat că am atât de multe lucruri de spus în domeniul artei, încât să şi investesc în publicarea lor undeva, pe suport convenţional, cu atât mai puţin o expoziţie. Plus că nu ştiu dacă publicul care consumă artă digitală se suprapune peste cel care vizitează expoziţii.

Singura problemă, din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte „valoarea” artei digitale, este replicabilitatea. Nu va fi niciodată unicat, cel mult va fi o memă. Asta nu ia nimic din plăcerea de a desena, sau din munca alocată,  dar nu îi văd neapărat locul într-o expoziţie. Insă se pot găsi variante de a prezenta creativ şi astfel de lucrări, aveam în trecut nişte idei pe care poate le voi pune cândva în practică … Copertă de carte nu am făcut încă.

– Nu-mi rămâne decât să sper că vreun editor citeşte acest interviu şi vă va solicita cu colaborări. Am certitudinea că o copertă desenată de dvs. ar aduce un plus de valoare oricărei cărţi. Ultima întrebare : cum vă petreceţi timpul liber, dacă vă mai rămâne un astfel de timp? Aveţi şi alte pasiuni decât desenul?

– Timpul liber… Ştiti cum e, când un hobby devine job full-time, cam pierzi acel hobby. Nu mai ai aceeaşi energie să te refugiezi în desenul tău personal, după 8 ore pe zi de.. desen… Creativitatea de după muncă depinde într-o bună măsură de cât de aglomerată şi stresantă este perioada petrecută la muncă. Plus că fiind obişnuită cu o muncă mai puţin sedentară (în medicină nu stai foarte mult locului) simt nevoia să compensez cumva.

De sala de sport depinde sănătatea mea, şi încerc să nu o las baltă. Cochetez cu bricolajul şi tâmplăria, soţul meu e puţin disperat că „mereu găsesc câte ceva de facut” şi că au început să mă recunoască angajaţii de la Hornbach. Incerc să îmi petrec cât mai mult timp pe munţi, şi nu înteleg cum am ajuns la 30 de ani fără să bat toate coclaurile acestei ţări minunate… dar locuite ( !) Caut locuri frumoase, pustii, în care respiri libertate, şi muntele oferă asta din plin.

– Vă mulţumesc pentru răspunsurile dvs. Sunt onorat de acest dialog şi sunt sigur că Raluca Iosifescu este un nume de care se va auzi din ce în ce mai mult în viitor !

1316 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.