REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Latura academica a fictiunii speculative

Latura academica a fictiunii speculative

Cristian Tamas • 21:20 - 06.04.2012 • 

John DeNardo (SF Signal) în dialog cu Karen Burnham (Locus Roundtable Blog)

Vă poate surprinde să aflaţi că oamenii consideră science fiction-ul şi fantasy-ul, mai mult decît simple instrumente de divertisment. Pe lîngă satisfacţia creată de partea ficţională există şi gratificaţia de a şti despre istoria şi cultura din fundal.

Dar mai exact ce este latura academică a ficţiunii speculative? Şi ce ne învaţă despre acest domeniu?
Pentru a răspunde la aceste întrebări am contactat-o pe Karen Burnham.

Karen Burnham este un vechi fan al ficţiunii speculative a cărei dragoste pentru gen a determinat-o să studieze pentru a afla mai multe. De atunci încoace, ea a devenit o parte vitală a comunităţii mondiale SF.

Pe lîngă scrisul pe blogul ei,  Spiral Galaxy Reviewing Laboratory, Karen Burnham este, de asemenea, editor la Locus Roundtable Blog,  (Locus Online), versiunea online a revistei Locus, o publicaţie celebră a domeniului SF&F. Cel mai recent proiect al său este scrierea unei cărţi despre opera faimosului scriitor de SF Greg Egan, volum ce va apare în curînd la editura Universităţii Illinois, S.U.A.

John DeNardo: Cum ai explica latura academică a ficţiunii speculative cuiva care nu ştie nimic despre asta ?

Karen Burnham: Studierea academică a ficţiunii speculative se aseamănă destul de mult cu orice alt efort efectuat la un anumit nivel intelectual. Puteţi privi la orice formă de artă şi vă puteţi întreba ce ne spune despre cultură, despre umanitate, despre timpul său şi despre timpul nostru – iar oamenii privesc science fiction-ul şi fantasy-ul în acelaşi mod.

Cercetătorii şi specialiştii abordează SF-ul în toate diferitele sale forme — literatură, romane grafice, producţii TV, cinematografie, piese de teatru şi chiar producţii ale fanilor — dintr-o varietate de perspective. Orice instrument, abordare sau teorie pe care le puteţi aplica literaturii sau altui domeniu al culturii populare poate fi aplicat de asemenea SF-ului.

John DeNardo : Ce te-a determinat să afli mai multe despre domeniul ficţiunii speculative dincolo de citirea ficţiunii în sine ?

Karen Burnham : Totul a început o dată cu recenziile mele. Am decis să scriu despre lecturile mele pentru a-mi menţine onestitatea — mi-am dat seama că citeam prea rapid şi nu obţineam prea mult din citit. Faptul că scriu despre o povestire mă face să mă concentrez asupra ei. Ei bine, o dată ce am început să fac asta, am vrut s-o fac şi mai bine. M-am uitat la oamenii pe care îi admir cu adevărat în domeniul recenziilor SF şi lista mea a început cu Gary K. Wolfe, referent senior la revista Locus. El însuşi este un universitar avînd un prestigiu profesional recunoscut nu numai la Universitatea Roosevelt din Chicago. Am început să citesc unele dintre cărţile sale de exegeză, în special „The Known and the Unknown: The Iconography of Science Fiction” şi plecînd de la acest volum am început să studiez.

John DeNardo : Ce putem învăţa despre ficţiunea speculativă contemporană, studiind ficţiunea speculativă a trecutului ?

Karen Burnham : Atît de mult ! Mă tem că am început ca un cititor foarte naiv. Din experienţa mea personală, am avut impresia că science fiction-ul a început cu Asimov / Clarke / Heinlein  iar fantasy-ul cu Tolkien. Cînd pregăteam o listă de lectură a cărţilor influente din diferite epoci, am fost uluită să aflu cît de mult SF a existat înainte de acei oameni celebri. Unii scriitori de astăzi reuşesc să se racordeze la o tradiţie mai veche decît a SF-ului „Vîrstei americane de aur” — mă gîndesc în special la Neil Gaiman şi Kelly Link, amîndoi avînd mai multe în comun cu autori cum ar fi Lord Dunsany¹ şi Hope Mirlees² decît cu Tolkien.

John DeNardo : Explorarea domeniului SF ţi-a schimbat modul în care citeşti şi/sau savurezi ficţiunea?

Karen Burnham: Da, absolut ! Obţin satisfacţii mult mai mari fiind capabilă să văd fiecare bucată ca parte a unui întreg mai mare. Fie că citesc ceva vechi sau clasic sau ceva nou şi încă netestat,  pot vedea cum toate aceste texte au conexiuni cu alte părţi ale domeniului.Acum, există o problema în a fi recenzent,  te poţi epuiza rapid – de exemplu, atunci cînd citeşti o carte care este bine scrisă, dar nu aduce nimic deosebit de nou sau de interesant, atunci e greu să găseşti ceva de spus despre ea şi e şi mai greu să te facă să te bucuri. Dar privind cartea respectivă dintr-un punct de vedere academic,  acestă abordare te poate ajuta, nefiind  o carte căreia îi lipsesc caracteristicile interesante, dîndu-ţi seama că este o încă o piesă a unei poveşti mai ample despre acest domeniu literar.

John DeNardo: Odiseea ta de a afla mai multe despre science fiction te-a condus la cel mai recent proiectul  al tău, o analiză a operei lui Greg Egan. Cum te-ai pregătit pentru acest lucru şi la ce se pot aştepta cititorii ?

Karen Burnham : Am început să scriu despre Greg Egan aproape imediat după ce am început să scriu despre literatură. Una dintre primele mele recenzii pentru Strange Horizons a fost dedicată romanului lui Egan, „The Schild’s Ladder”, 2002 („Scara lui Schild– traducere românească de Mihai-Dan Pavelescu, 2007, editura Nemira – nota mea) şi primul meu referat la Conferinţa Internaţională a Fantasticului în Arte s-a referit la portretizarea depăşirii post-umane a identităţii de gen în „The Schild’s Ladder” de  Egan şi „Glasshouse” (2006) de Charles Stross. Întotdeauna am considerat foarte interesant să citesc şi să scriu despre science fiction. După ce am avut posibilitatea de a mă concentra asupra acestui proiect de studierii a literaturii lui Greg Egan ( parte a unui proiect mai mare al editurii Universităţii Illinois ), mi-am planificat să-i citesc toate cărţile  şi povestirile în ordinea publicării (10 romane şi 60 de povestiri sau cam aşa ceva), pentru a evalua modul în care munca sa a evoluat în timp. De asemenea i-am citit toate interviurile şi pe cît de multe recenzii am putut găsi. Apoi am început să scriu … dar am realizat repede că am nevoie să introduc alte perspective, în scopul de a avea o imagine mai completă a subiectului. Aşa că am început să parcurg subiecte diverse, precum teoria informaţiei şi critica transumanismului³. Din fericire, totul a fost fascinant. Sper că atunci cînd totul o să fie aşternut pe hîrtie, cititorii îşi vor da seama de amploarea şi profunzimea ficţiunii lui Greg Egan. El tinde să se plaseze atît de ferm în tabăra hard SF „a matematicii şi fizicii”, încît este uşor să uităm că scrie cu pasiune şi despre alte chestiuni cum ar fi bioetica. Sper că oamenii vor găsi în studiul meu ca fiind interesante, mai multe informaţii despre unele dintre temele lui Egan, cum ar fi devenirea postumană, metoda ştiinţifică, relativitatea generală, reţelele neuronale şi transferul mental.

John DeNardo : Care sînt în opinia ta, unele dintre cele mai importante personaje academice ale science-fiction-ului şi fantasy-ului ?

Karen Burnham : Există un diapazon larg de personaje, de la fanii cultivaţi la universitarii ce se izolează în turnuri de fildeş. Înainte ca science fiction-ul să fi fost acceptat ca subiect legitim de studiu de către cadrele universitare, exista o diversitate de opinii şi de abordări ale fanilor, mai mult decît în cele mai multe domenii şi aşa ceva este încă tolerat—Slavă Domnului pentru că altfel diplomele mele în fizică şi inginerie electrotehnică, nu mi-ar fi permis „apropierea” de editura Universităţii Illinois.
Cu toate acestea mulţi dintre specialiştii laturii „pur academice” au scris lucrări foarte accesibile despre domeniul SF&F.

Gary K. Wolfe este unul dintre cei mai buni, combinînd sisifica muncă a recenziilor lunare cu perspectiva unui universitar, avînd peste treizeci de ani de experienţă de lectură în domeniu.

Farah Mendlesohn a făcut muncă excelentă de exegeză în Marea Britanie şi, de asemenea, a colaborat cu Edward James pentru cîteva studii de referinţă.

Rob Latham de la Universitatea din Riverside (California) a introdus SF-ul în cadrul discuţiilor literare de acolo şi în cadrul revistei Los Angeles Review of Books.

Graham Sleight editează revista academică Foundation  în Marea Britanie.

David Hartwell şi Kathryn Cramer publică lunar The New York Review of Science Fiction, care are interesante articole critice, precum şi recenzii.
Cît se poate de sincer, unii dintre cei mai importanţi critici ai domeniului sînt autorii înşişi şi toată lumea interesată ar trebui să parcurgă opiniile în domeniu ale lui Samuel R. Delany, Ursula K. LeGuin, James Blish şi Joanna Russ.

John DeNardo : Pentru cei care ar putea fi interesaţi de latura academică a ficţiunii speculative şi doresc să citească mai mult, care sunt cele cîteva cărţi bune cu care ar putea începe ?

Karen Burnham : Din fericire, această abordare este din ce în ce mai pregnantă în ultimii ani. Există o mulţime de tipuri diferite de lucrări.

O posibilitate de a începe este prin citirea studiilor generale, cum ar fi „The Cambridge Companion to Science Fiction (Farah Mendlesohn şi Edward James), sau cu o antologie de povestiri SF, cum ar fi „Norton Book of Science Fiction” (Ursula K. LeGuin şi Brian Attebery).

Există, de asemenea, foarte bune volume de eseuri care nu le vor scurtcircuita neuronii fanilor ca „Evaporating Genres” de Gary K. Wolfe,  „What it is We Do When We Read Science Fiction” de  Paul Kincaid,  „The Country You Have Never Seen” de Joanna Russ şi „Starboard Wine” de  Samuel Delany. De asemenea, volumul de eseuri „About Writing” de Samuel R.Delany este extrem de edificator.

Apoi mai există cărţi care au de susţinut un argument în privinţa genului, cum ar fi „Rhetorics of Fantasy” de Farah Mendlesohn, „The Seven Beauties of Science Fiction” de Istvan Csicsery-Ronay Jr.  sau „The Known and the Unknown” de Gary K. Wolfe.

În plus, există culegeri de recenzii cum ar fi „Pardon This Intrusion” a lui John Clute. Oricine le citeşte capătă o cu totul altă perspectivă asupra domeniului.

John DeNardo : Care sunt resurse online valoroase, de unde oamenii pot afla mai multe ?
Karen Burnham : Enciclopedia online a Science Fiction-ului (Science Fiction Encyclopedia), este cel mai bun site de referinţă cu totul unic pentru science fiction. După aceea, lucrurile se cam risipesc un pic. Nu aş putea spune că nu există decît un singur portal pentru întreg domeniul.

Asociaţia Internaţională a Fantasticului în Arte (The International Association for the Fantastic in the Arts)  dispune de multe informaţii cu privire activităţile specifice şi puteţi stabili contacte cu alte persoane interesate, prin intermediul listei de e-mailuri.

Există, de asemenea, Centrul pentru Studierea Science Fiction-ului (The Center for the Study of Science Fiction), găzduit de Universitatea din Kansas, S.U.A.

Rolul lui James Gunn a fost crucial în obţinerea atenţiei academice pentru SF (cel puţin în America de Nord – nota mea), şi el a lansat o nouă publicaţie, James Gunn’s Ad Astra  (Ad Astra), care este interesantă.

Note

¹ Lord Dunsany, pseudonimul literar al lui  Edward John Moreton Drax Plunkett, cel de al optsprezecelea Baron Dunsany (1878- 1957), dramaturg, poet şi autor de origine irlandeză de literatură fantastică. Opera lui  i-a influenţat pe H.P.Lovecraft, J.R.R. Tolkien, Clark Ashton Smith, Robert E.Howard, Peter Beagle, Michael Moorcock, Neil Gaiman, Gene Wolfe, Ursula K.Le Guin.

² Hope Mirrlees (1887–1978), poetă şi scriitoare englezoaică, autoare a romanului fantastic, „Lud-in-the-Mist” (1926), considerat de Neil Gaiman ca fiind „one of the finest fantasy novels in the English language. . . It is a little golden miracle of a book, elegant, supple, effective and haunting.”

³ Transumanismul este o mişcare intelectuală şi culturală internaţională ce promovează o abordare interdisciplinară sprijinind folosirea noilor ştiinţe şi tehnologii în scopul evaluării înţelegerii şi a oportunităţilor îmbunătăţirilor abilităţilor şi aptitudinilor mentale şi fizice ale oamenilor prin progresul tehnologic (în special inginerie genetică, tehnologia informaţiei, nanotehnologie moleculară) şi posibilităţilor de a ameliora ceea ce consideră aspecte nedorite şi inutile ale condiţiei umane, cum ar fi suferinţa, boala, îmbătrânirea şi moartea involuntară. Scopul transumanismului este de a promova schimbările economice, sociale şi instituţionale pentru a favoriza şansele de supravieţuire ale speciei umane în galaxie.

Traducerea: Cristian Tamaş

Traducerea românească a fost realizată şi publicată cu acordul Kirkus Review, a doamnelor Karen Burnham, Molly Brown şi a domnului John DeNardo. Le mulţumim.

© John DeNardo, Karen Burnham, Molly Brown (Kirkus Review)

Interviul original a fost publicat în Kirkus Review :

http://www.kirkusreviews.com/blog/science-fiction-and-fantasy/academic-side-speculative-fiction-karen-burnham/#continue_reading_post

http://www.kirkusreviews.com/

 

Două recenzii de Karen Burnham, publicate în Revista SRSFF (în traducerea Adinei Barvinschi):

„Julian Comstock”  de Robert Charles Wilson : http://www.srsff.ro/cronici/julian-comstock/

Shambling Towards Hiroshima” de  James Morrow : http://www.srsff.ro/cronici/shambling-towards-hiroshima/

 

Prof. Istvan Csicsery-Ronay (De Pauw University, S.U.A.) : „Douăzeci şi două de răspunsuri şi două post-scriptumuri: interviu cu Stanislaw Lem” (traducere de Antuza Genescu) :

http://www.srsff.ro/surfer/douazeci-si-doua-de-raspunsuri-si-doua-post-scriptumuri-interviu-cu-stanislaw-lem/

 

Blogul lui Karen Burnham : http://spiralgalaxyreviews.blogspot.com/

Karen Burnham este inginer electrotehnician şi fizician. Lucrează la NASA’s Johnson Space Center, Houston, Texas, S.U.A.

Pentru a crea un echilibru între profesie şi aspiraţiile sale, a recenzat SF&F şi a colaborat cu articole la New York Review of Science Fiction, revista Clarkesworld,  site-urile Strange Horizons, Salon Futura  şi SF Signal. A susţinut de asemenea o conferinţă la International Conference for the Fantastic in the Arts.,

Karen este editor al Locus Roundtable Blog, blogul revistei Locus Online, versiunea de pe net a revistei Locus, o binecunoscută şi reputată publicaţie americană dedicată science fiction-ului şi fantasy-ului.

John DeNardo este editorul blogului american SF Signal, destinat science fiction-ului şi fantasy-ului, prin intermediul ştirilor, cronicilor şi interviurilor.

 

Cristian Tamaş  –  Organizaţii academice dedicate studierii şi cercetării ficţiunii speculative

„Kick  SF out of the classroom and back to the gutter where it belongs” – o maximă a fandomului

Science Fiction is one of the most interesting and rapidly evolving  forms of popular culture,  SF is an important register of social history, reflecting shifts in the prejudices and expectations of society at large. Sceptics see the breaking down of the walls of sf’s ghetto – a process hastened by SF’s partial academic acceptance – as leading to such a general diffusion of  SF ideas into the community at large as to leave sf itself less identifiable as a genre,  perhaps less relevant,  and even,  according to the pessimists, moribund.  If so, we have the paradox of a genre so disreputable in life that decent persons turned aside from it in disgust,  only for its  corpse to be praised for its beauty and vigour”  –  Peter Nicholls

The Science Fiction Foundation (http://www.sf-foundation.org/), organizaţie europeană, a fost înfiinţată în 1970 în cadrul North East London Polytechnic, Barking, Essex, Marea Britanie ( din 1992, University of East London) de către George Hay, Peter Nicholls (administrator între 1971-1977) şi Malcolm Edwards (administrator între 1978-1980), avîndu-i ca patroni spirituali pe Ursula K. LeGuin şi Arthur C.Clarke. The Science Fiction Foundation a avut ca sediu între 1970 – 1995, North East London Polytechnic, (astăzi Universitatea East London) şi din 1995 s-a mutat la Biblioteca Sydney Jones din cadrul Universităţii din Liverpool. Andy Sawyer a fost selectat în 1993 de către conducerea universităţii ca bibliotecar-şef/administrator al colecţiei SF (peste 35.000 de cărţi, peste 2.500 de publicaţii, reviste, fanzine, albume, arhivele personale ale unor importanţi scriitori precum John Wyndham, Olaf Stapledon, John Brunner, Eric Frank Russell, Brian Aldiss  şi alţii).

Scopul SFF este de a promova science fiction-ul şi de a-i congrega pe toţi cei interesaţi de acest fenomen, pe cei care scriu, pe cei care citesc, studiază,  predau, cercetează sau arhivează SF-ul în Marea Britanie şi în restul lumii, punînd biblioteca sa la dispoziţia celor interesaţi.

Din cadrul SFF au făcut şi fac parte majoritatea scriitorilor britanici de SF şi unii dintre cei mai importnaţi scriitori americani ai genului.

SFF a fost primul şi singurul organism academic din Marea Britanie dedicat studierii science fiction-ului şi pînă în 1980 a supervizat şi cercetarea la nivel universitar a SF-ului, evaluînd şi utilitatea predării SF-ului în şcoală. Celor trei iniţiatori le-au urmat Colin Greenland, Charles Barren, Ian Mac Pherson, Ted Chapman. De-a lungul acelei perioade directorul fundaţiei a fost Malcolm Edwards. Alte activităţi ale SFF includ promovarea studierii şi cercetării academice a SF-ului, organizarea de conferinţe şi menţinerea colecţiei Fundaţiei aflate astăzi în Biblioteca Sydney Jones a Universităţii din Liverpool. Colecţia cuprinde biblioteca propriu-zisă şi o arhivă. Science Fiction Foundation Collection are cea mai mare bibliotecă dedicată SF-ului din Europa, urmată de către colecţia de la Maison d’Ailleurs, muzeul SF-ului din Yverdon, Elveţia.

În colecţie se află şi antologiile „Alte Țărmuri” (2009) şi „Pangaia” ale SRSFF (2010),  volume de Liviu Radu („Constanţa 1919”, „Waldemar”, „Blocul Câş : Al doilea romanţ despre Waldemar”, „O după-amiază cu bere şi zâne : al treilea romanţ despre Waldemar”), Sebastian A.Corn („Adrenergic”), Dănuţ Ungureanu („Basme geostaţionare”, „Aşteptînd în Ghermana”), Marian Truţă („Vremea renunţării”), Cristian Mihail Teodorescu („SF Doi”, „SF Unu”), Mihail Grămescu („Aporisticon”), Michael Haulică („Madia Mangalena”), Florin Pîtea („An/Organic”, „Necropolis”), Ștefana Cristina Czeller („Cerneală şi sînge”), Lucian Ionică („Ziua confuză”), Mircea Opriţă („Anticipaţia românească”, „Semnul licornului”), Vladimir Colin („Babel”), Gheorghe Săsărman („Cuadratura cercului: Fals tratat de urbogonie”, „Himera”, „Sud contra Nord”), Ovid S.Crohmălniceanu („Alte istorii insolite”), Horia Aramă („Verde Aixa”), Romulus Bărbulescu şi George Anania („Ferma oamenilor de piatră”), George Anania („Test de fiabilitate”, „Acţiunea Lebăda”), Sergiu Someşan („Să n-o săruţi pe Isabel”), Doru Tătar („Prioritate Zero”), Bogdan-Tudor Bucheru („Atingerea” ), Sorin Ștefănescu („Zee”), Victor Anestin („În anul 4000 sau o călătorie la Venus”), Andrei Dorian Gheorghe („Spaceman Sazartinus’ Diary : Science Fiction, Astro & Fantasy Cosmopoems”), Răzvan Rădulescu („Teodosie cel Mic”). Desigur este nevoie ca respectivii cercetători britanici sau din altă parte a lumii să cunoască limba română pentru a citi şi studia volumele SF româneşti aflate în posesia Bibliotecii Science Fiction Foundation, ceea ce cred că este aproape iluzoriu dar nu imposibil aşa cum ne-a demonstrat americanul Jesse Bangs.

Singurele volume SF româneşti în engleză sînt antologiile Nemira 1994, 1995, 1996  şi volumele „Top priority” de Doru Tătar (english version by Petru Iamandi and Raymond Humphreys, editura Europlus, Galaţi, 2008) şi „Spaceman Sazartinus’ Diary : Science Fiction, Astro & Fantasy Cosmopoems” de Andrei Dorian Gheorghe ceea ce demonstrează totala insuficienţă a vizibilităţii internaţionale a SF-ului românesc. Cel care a donat cele mai multe cărţi din fondul SF românesc al Science Fiction Foundation Collection este Cristian Lăzărescu, urmat de Bridget Wilkinson, Eugen Stancu, Cornel Robu şi Gerald Bishop. Este admirabil ceea ce a făcut cu o totală discreţie prietenul şi colegul Cristian Lăzărescu, de peste şase ani, cumpărînd cărţile şi plătind cheltuielile de expediere pînă în Anglia, pentru a crea la Biblioteca Universităţii din Liverpool, un nucleu de carte SF românească. Merită întreaga noastră stimă. Respect, Cristian Lăzărescu!

SRSFF intenţionează să doneze la rîndu-i volume SF româneşti Colecţiei Science Fiction Foundation.

http://library.liv.ac.uk/search~S4?/dScience+fiction%25C+Romanian/dscience+fiction+romanian/-3%2C-1%2C0%2CB/exact&FF=dscience+fiction+romanian&1%2C27%2C

SF Hub (www.sfhub.ac.uk/) este un portal dedicat science-fiction-ului creat de Biblioteca Universităţii din Liverpool pentru cercetătorii acestui fenomen.

SF Hub se bazează pe volumele, revistele şi fanzinele aflate în cadrul Science Fiction Foundation Collection şi cuprinde o remarcabilă bază de date despre toate cărţile, publicaţiile SF sau despre SF, articole, studii, eseuri din întreaga lume aflate în posesia colecţiei.

SFF mandatează în fiecare an un conferenţiar pentru Convenţia naţională britanică, Eastercon, pentru a suţine aşa numita George Hay Memorial Lecture.

SFF a organizat conferinţele „A Commonwealth of Science Fiction” şi Conferinţa din SFRA  2002 (Science Fiction Research Association), a publicat seria Foundation Studies in Science Fiction şi ediţii de opere critice ale autorilor Ken MacLeod şi Terry Pratchett. Următoarea conferinţă SFF se intitulează „Swords, Sorcery, Sandals and Space: The Fantastika and the Classical World. A Science Fiction Foundation Conference” şi va avea loc la Liverpool între 28 iunie – 1 iulie 2013.

http://culturalsflearnings.blogspot.com/2010/09/prezente-romanesti-in-cadrul-science_06.html

The Science Fiction Research Association (SFRA, http://www.sfra.org/) , organizaţie americană fondată în în octombrie 1970, dedicată încurajării, facilitării şi recompensării studierii science fiction-ului şi fantasy-ului în toate formele de manifestare. Thomas D.Clareson (critic, editor, profesor, 1926-1993) a fost primul preşedinte al SFRA între 1970 şi 1976. Printre membri se numără universitari, cercetători şi specialişti, bibliotecari, arhivişti, autori, editori şi cititori, creîndu-se o reţea internaţională de pasionaţi ai domeniului imaginarului.

SFRA organizează o conferinţă anuală dedicată studierii şi interpretării critice a SF&F-ului, în cadrul căreia se decernează şi premiile Pilgrim, Pioneer, Clareson, Mary Kay Bray şi Graduate Student Paper Award.

Anul trecut, conferinţa SFRA a avut loc la Lublin în Polonia, la Universitatea  Maria Sklodowska Curie iar coordonatorul comitetului polonez de organizare a fost profesorul polonez Pawel Frelik. În 2012 conferinţa SFRA va avea loc în Detroit, Michigan, S.U.A. şi va avea ca temă „Urban Apocalypse, Urban Renaissance: Science Fiction and Fantasy Landscapes”. Invitaţi de onoare sînt Eric Rabkin şi Prof. Arthur F. Thurnau (University of Michigan in Ann Arbor) iar printre cei care vor conferenţia se numără Prof. Steven Shaviro (Wayne State University) şi scriitorii Sarah Zettel (aka C.L. Anderson), Saladin Ahmed şi Malcolm Azania (Minister Faust). SFRA editează publicaţia trimestrială SFRA Review.

The International Association on the Fantastic in the Arts (IAFA)/Asociaţia Internaţională a Fantasticului în Arte (http://iafa.highpoint.edu/) este o organizaţie americană fondată în 1982 de către profesorii Robert A.Collins (Florida Atlantic University), Roger C. Schlobin (Purdue University) şi scriitorul Timothy R. Sullivan, cu sprijinul doamnei Margaret Gaines Swann, mama profesorului şi autorului Thomas Burnett Swann.  Prima conferinţă ICFA (Conferinţa Internaţională a Fantasticului în Arte) a avut loc în martie 1980 şi se organizează în oraşul Orlando, Florida, S.U.A. În decursul anilor au fost invitaţi şi au participat unii dintre cei mai cunoscuţi autori de science fiction şi fantasy din lume, printre care Damon Knight, Theodore Sturgeon, Frederik Pohl, Gene Wolfe, Harlan Ellison, Fritz Leiber, Samuel Delany, Brian Aldiss, James Gunn, Kate Wilhelm, John Morressy, Somtow Sucharitkul, etc.  În 1988, IAFA a început publicarea trimestrialului Journal of the Fantastic in the Arts, fondat de vicepreşedintele asociaţiei, Carl Yoke.           IAFA organizează în 2012 cea de treizeci şi treia ediţie a Conferinţei Internaţionale a fantasticului în arte (ICFA), „The Monstrous Fantastic” între 21 – 25 martie, Orlando, Florida, S.U.A. (hotelul Orlando Airport Marriott). Invitaţi speciali sînt China Miéville, Kelly Link şi Brian Aldiss. IAFA organizează cea de a şasea ediţie a Premiului anual Jamie Bishop dedicat eseurilor despre fantastic scrise în alte limbi decît engleza. Conferinţa ICFA de anul acesta (21-25 martie 2012, http://iafa.highpoint.edu/annual-conference/next/) are ca temă „The Monstrous Fantastic” şi ca invitaţi pe China Mieville şi Kelly Link şi ca invitat special pe Brian Aldiss.
IAFA defineşte fantasticul pentru a include science fiction-ul, folclorul, genurile conexe în literatură, teatru, film, artă şi design grafic, şi alte domenii : http://culturalsflearnings.blogspot.com/2011/08/international-association-for-fantastic.html  IAFA publică din 1988, publicaţia Journal of the Fantastic in the Arts.

Centrul pentru Studierea Science Fiction-ului (The Center for the Study of Science Fiction, http://www.sfcenter.ku.edu/), organizaţie americană fondată  în 1982 concentrată la început asupra cursurilor de science fiction predate de scriitorul James Gunn (Science Fiction Lecture Series). Începînd cu 1970, Universitatea Kansas a introdus cursuri de SF în programă, a început achiziţiile de cărţi, reviste şi fanzine SF. În 1975 Universitatea Kansas a organizat  primul Intensive English Institute on the Teaching of Science Fiction şi din 1977 acest eveniment a devenit anual. S-au lansat premiile John W.Campbell Memorial în 1979, Theodore Sturgeon Memorial în 1987 şi Hall of Fame în 1996. Primul atelier literar dedicat science fiction-ului a fost organizat în 1986 devenind un program anual. Din 1979 pînă în prezent Conferinţa Campbell a fost organizată în fiecare an. În 2007, Centrul pentru Studierea Science Fiction-ului a primit un spaţiu în cadrul Universităţii Kansas, unde s-a deschis biblioteca SF (printre colecţii se numără şi arhiva Theodore Sturgeon, achiziţionată în 2011). Anul acesta în luna iunie se va lansa revista James Gunn’s Ad Astra, publicaţie ce va conţine ficţiune, studii, articole, eseuri, recenzii.

Reviste academice dedicate studierii science fiction-ului

Sînt cele mai importante reviste din lume în ceea ce priveşte studierea, analiza, evaluarea şi publicarea unor sinteze teoretice despre science fiction. Orice informaţie relevantă despre studiul science fiction-ului se regăseşte în aceste reviste iar colaboratorii acestor publicaţii reprezintă elita academică a genului. A fi publicat în aceste reviste reprezintă încununarea succesului într-o carieră academică. Iar pentru scriitorii ale căror opere sînt analizate, prezenţa lor în aceste reviste înseamnă certificarea calităţii şi relevanţei estetice şi sociale. Publicarea materialelor primite se face prin evaluare academică prin întocmirea de referate (de către referenţi anonimi) privind oportunitatea şi relevanţa publicării colaborărilor (peer reviewing).

 

Extrapolation (peer-reviewed), fondată în 1959 (S.U.A.)

Extrapolation este prima revistă academică din lume dedicată studierii şi analizării science fiction-ului.                                                                                A fost fondată în 1959 de către Thomas D. Clareson (pînă în 1989) şi publicată iniţial sub auspiciile Colegiului Wooster (Wayne County, Ohio, S.U.A.). În 1979, sediul revistei a fost mutat la Kent State University (Ohio, S.U.A.) iar din 2002 a urmat un alt transfer la University of Texas at Brownsville, editor devenind Javier A. Martinez de la Departamentul de Engleză. Apare de trei ori pe an.

Science Fiction Studies (peer-reviewed), fondată în 1973 (S.U.A.) : http://www.depauw.edu/sfs/

Pe drept cuvînt, publicaţia este considerată, „the world’s most respected journal for the critical study of science fiction.” Rata acceptării materialelor este de 37% din totalul celor trimise. Publicaţia este distribuită în peste treizeci de ţări din lume. A fost fondată în 1973, publicîndu-se trei numere anual, de către R.D. Mullen (1915-1998, critic, profesor universitar, membru fondator al SFRA) la Indiana State University, McGill University şi din 1992 la DePauw University (Greencastle, Indiana, S.U.A.), împreună cu celebrul critic de origine croată Darko Suvin (din 1968, profesor la Universitatea McGill, Montreal, Canada ; autorul studiului „Pour une poétique de la science-fiction”, 1977, apărut în englezeşte cu titlul „ Metamorphoses of Science Fiction: On the Poetics and History of a Literary Genre”,  1979). Comitetul editorial este format din managing editor Dr. Arthur B. Evans (DePauw University), Dr. Istvan Csicsery-Ronay, Jr. (DePauw University), Dr. Joan Gordon (Nassau Community College), Dr. Veronica Hollinger (Trent University), Dr. Rob Latham (University of California at Riverside) şi Dr. Carol McGuirk (Florida Atlantic University). SFS a devansat alte publicaţii academice de profil printr-o calitate remarcabilă a materialelor publicate în decursul anilor, excelînd în analizarea SF-ului european, a utopiilor, postmodernismului, feminismului în SF, natura genului SF. Numere speciale au fost dedicate unor scriitori precum Philip K. Dick, Ursula K. Le Guin şi grupaje de articole au analizat proza lui Gregory Benford, William Gibson, Pamela Sargent. O revistă remarcabilă, cea mai „teoretizantă” din grupul de elită, de o impresionantă robusteţe intelectuală, un barometru al nivelului criticii internaţionale dedicate SF-ului.

 

Foundation: The International Review of Science Fiction, fondată în 1972 (peer-reviewed), Marea Britanie: http://www.sf-foundation.org/publications/foundation/index.html

SFF publică din martie 1972 prestigioasa revistă „Foundation: The International Review of Science Fiction” în care au apărut peste 9.000 de articole. Actualmente editorul revistei este Graham Sleight (începînd cu numărul 100), reviews editor : Andy Sawyer, assistant editors : Dean Conrad, Andrew Ferguson, Maureen Kincaid Speller, associate editors : Catherine Coker, Heather Osborne ; sînt publicate trei numere anual. Editorii revistei au fost în ordine cronologică Charles Barren, Peter Nicholls, Malcolm Edwards, David Pringle, Edward James, Farah Mendlesohn. Scriitorul Ian Watson a avut o influenţă majoră asupra personalităţii revistei alături de celebrul John Clute, de Colin Greenland şi Andy Sawyer.  Este cea mai „ospitalieră” şi deschisă revistă din grupul „celor trei mari publicaţii academice dedicate studierii SF-ului” din care mai fac parte, „Extrapolation” şi „Science Fiction Studies”. Dar în acelaşi timp este publicaţia cea mai critică şi decisă să impună un canon literar. Partea forte în mod tradiţional a revistei au constituit-o recenziile, urmate de studiile de teorie literară şi de istorie literară, analizele, sintezele şi  cercetările asupra SF-ului. Mulţi dintre recenzenţi au fost şi sînt scriitori de prestigiu ai domeniului iar cititorii au fost istoric vorbind mai degrabă autorii şi fanii SF. Sumarul este structurat în mai multe secţiuni, „Viewpoints”, „Papers” şi „Reviews”. http://www.sf-foundation.org/node/182

 

Journal of the Fantastic in the Arts, fondat în 1988, S.U.A : http://wiz.cath.vt.edu/iafa/jfa/jfa.html

Este dedicat întregii sfere a fantasticului, ceea ce reprezintă avantajul conştientizării tabloului general. O publicaţie viguroasă, cu un diapazon critic amplu.

SFRA Review, fondată în 1971, S.U.A. : http://www.sfra.org/review

SFRA Review este publicaţia trimestrială a The Science Fiction Research Association, conţine articole, studii, interviuri, recenzii.

The New York Review of Science Fiction, fondat în 1988, S.U.A. : http://www.nyrsf.com/

Revistă lunară (semiprozin) dedicată criticii, eseurilor, recenziilor, a fost fondată în 1988 de către David Hartwell, Patrick Nielsen Hayden, Teresa Nielsen Hayden, Susan Palwick, Samuel R. Delany, Kathryn Cramer şi Gordon Van Gelder. Printre colaboratori se numără unii dintre cei mai importanţi scriitori de SF din lume, Ursula K. Le Guin, Samuel R. Delany, Brian Aldiss sau critici şi exegeţi precum John Clute, Brian Attebery, Fiona Kelleghan. Radiografiază extrem de relevant atît SF-ul cît şi fantasy-ul. Editorialele şi sumarul numerelor sînt postate online. Există şi excepţii precum eseul accesabil online al lui Samuel R. Delany, „Racism and Science Fiction” (1998) care a dat naştere unei intense dezbateri.

2077 vizualizari

Un comentariu

  1. […] Latura academică a ficțiunii speculative – Karen Burnham […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.