REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Interviu cu Ursula K.Le Guin

Interviu cu Ursula K.Le Guin

Nick Gevers • 22:19 - 01.07.2014 • 

Partea a III-a

Nick Gevers : „The Other Wind” finalizează o retractare sau o renunţare începută în „Tehanu” şi „Tales from Earthsea”, plecând de la premisele trilogiei Earthsea: magia în sine este invalidată într-o mare măsură. Cum credeţi că vor fi citite aceste cărţi acum ? În spontana lor, să spunem, maiestuozitate, sau prin înţelegerea tuturor multiplelor lor sensuri retrospective ?

Ursula K.Le Guin : Ei bine, Nick, când ai încetat să-ţi mai baţi nevasta ? Ipotezele menţionate în prima parte a întrebării sunt pur şi simplu greşite, ceea ce înseamnă că nu pot răspunde, replicând doar cu întrebări. De ce spui că magia este invalidată în ultimele trei cărţi ale seriei Earthsea ? Pe ce dovezi te bazezi ? Deoarece Ged n-o mai poate face – un singur om care a renunţat la puterea lui ştiind ce face şi de ce face ? S-a închis şcoala de pe insula Roke ? Au pierit Vechile Puteri ? Sunt dragonii întemniţaţi ? Nu este oare Maestrul Patterner încă în pădurea Grove şi nu este Grove centrul mereu în mişcare al lumii?

Cred că toate cărţile menţionate vor fi citite în continuare ; nu am şi nici nu vreau să am vreun control asupra cititorilor mei, cu excepţia, desigur, a controlului asupra poveştilor mele. Diferite persoane vor citi trilogiile mele în moduri diferite şi ăsta e modul în care trebuie să fie. Pentru că prima trilogie este mult mai accesibilă pentru copii, aceştia se pot rezuma un timp la o asemenea lectură şi apoi să revină atunci când cresc, continuând cu cea de a doua parte.

Dar dacă cea de a doua mea trilogie o invalidează pe prima, n-aş mai fi scris-o. Cea de a doua trilogie o dezvoltă pe prima, care cred că este foarte puternică, dar îngustă, lăsând deoparte prea mult din lume. Cea de a doua trilogie nu schimbă nimic din prima. Vede exact aceeaşi lume dar cu alţi ochi. Aş spune aproape cu doi ochi, mai degrabă decât cu unul.Toate cărţile sunt în mare parte studii ficţionale despre putere. Primele trei se referă la putere din punctul de vedere al celor puternici. Următoarele trei se referă la putere din punctul de vedere al persoanelor care nu au putere, sau care au pierdut-o, sau care sunt capabile să-şi vadă puterea ca pe una dintre iluziile mortalităţii.

Povestirile din „The Birthday of the World: Old Music and the Slave Women” reprezintă o continuare a ciclului Werel deja publicat cu titlul „Four Ways to Forgiveness. Este „Old Music”un al cincilea mod pe calea iertării, sau diferă în esenţă de la cele mai vechi povestiri din seria Werel/Yeowe ?

Îţi mulţumesc că aduci în discuţie şi texte mai recente de-ale mele. Mulţi n-o fac şi obosesc să răspund unor întrebări despre romane pe care le-am scris în urmă cu treizeci de ani ! Desigur, am nişte răspunsuri frumoase la inevitabilele întrebări despre acele romane, în timp ce se poate să mă bâlbâi un pic despre cele mai recente texte ale mele. „Old Music and the Slave Women” este într-adevăr cel de al cincilea mod al iertării care nu era gata la timp ca să intre în volum. Este, totuşi un pic mai sumbră decât primele patru. Este vorba de doliul datorat de ororile războiului. Războaie vechi, războaie noi. Războaiele lui Goya. Războaiele noastre.

Apropo, am găsit în cele din urmă un nume pentru cărţi precum „Four Ways and Searoad”- povestiri care sunt conectate cu adevărat prin locul acţiunii şi/sau temă şi/sau personaje.O astfel de carte este o suită de povestiri, prin analogie cu suita pentru violoncel a lui Bach . Suita de povestiri este o formă destul de comună, în special în science fiction, şi-mi doresc (visez !) că ar putea fi recunoscută ca atare – nu etichetată şi minimalizată ca fiind o culegere şi cu siguranţă, nu ca un „fix-up”, ci văzută ca un veritabilă formă ficţională pe merit, conceput ca atare, nu improvizată, ci având propria sa estetică interesantă şi complexă.

„Coming of Age in Karhide” este o revenire neaşteptată şi directă la universul din „The Left Hand of Darkness” (Mâna stângă a întunericului). Este o continuare a acelui roman celebru sau mai degrabă o notă de subsol antropologică ?

Ei bine, o povestire nu poate fi o urmare a unui roman, ci poate decurge din acesta (sequitur), nu ? Dacă este o notă de subsol, nu aş numi-o antropologică ci sexuală. Se părea că e timpul sî ne croim drum spre o casă de kemmer. Utilizând un ghid nativ, în loc de un tip sărac şi încuiat de pe Pământ care încearcă să-şi dea seama ce se întâmplă şi fiind deranjat de ceea reprezintă alteritatea extraterestră …. “Mâna stângă a întunericului” ofera cititorului foarte puţine şanse de a experimenta ce înseamnă a fi hermafrodit, deoarece Estraven este cea mai mare parte în somer ; există doar o scurtă , deşi esenţială , scenă care implică starea de kemmer, şi aceasta este redată din punctul de vedere al lui Genly. Am vrut să explorez acest concept ca pe o experienţă naturală, universală, în loc de o prezenta ca o stranie condiţie extraterestră. Atunci în 1968, eu şi majoritatea cititorilor aveam nevoie de punctul de vedere al lui Genly Ai pentru a media stranietatea . Nu cred că mai nevoie s-o facem, acum. ( Si muove lente , eppur si muove ! )

„The Matter of Seggri” este probabil, cel mai experimental text al dumneavoastră din ciclul Hainish, o abordare deosebit de radicală şi care aruncă o lumină vie asupra relaţiilor de gen. Ce a inspirat un asemenea scenariu deficitar în ceea ce priveşte sexul masculin şi care a fost cauza deciziei de a utiliza o asemenea multitudine de voci narative ?

Am tot citit despre cât de mulţi fetuşi de sex feminin sunt avortaţi în India , China şi în alte societăţi în care singurul copil având valoare este cel de sex masculin şi despre viitorul surplusul de bărbaţi şi deficitul de femei, dacă această tendinţă va continua. Imaginaţia mea a utilizat tot acest scenariu şi a produs ficţional un mare surplus de femei, ceea ce din punct de vedere biologic este desigur, ceva mult mai practic, dar punând problema din punct de vedere uman… ? Ei bine, aici intervine imaginaţia şi trece la treabă. Producând o poveste. Un set de povestiri. La fel de multe poveşti pe cât de mulţi oameni sunt… Prin urmare şi varietatea de voci. Multe din lucrările mele au folosit încă din anii ’80 mai multe voci narative în diferite moduri. Mi se pare de multe ori că această multiplicitate este un instrument esenţial de istorisire în acest moment. De asemenea asta poate conduce în mod paradoxal la concizie ; şi sunt foarte mândră de lungimea acestei novele. Există cu siguranţă suficient material pentru un roman în nuvela “Seggri” dar mi-a plăcut s-o menţin scurtă, aluzivă, sugestivă. M-am săturat de romane în care doar o singură voce se face auzită permanent …

Va urma.

Copyright © Nick Gevers

Traducere de Cristian Tamaş

Titlul original: „Driven By A Different Chauffeur: An Interview With Ursula K. Le Guin. An interview with Nick Gevers”

Traducerea şi publicarea s-au făcut cu acordul domnului Nick Gevers şi doamnei Ursula K.Le Guin. Le mulţumim.

Interviu cu Ursula K. Le Guin – Nick Gevers (partea I) :

http://revistanautilus.ro/interviuri/interviu-cu-ursula-k-le-guin-de-nick-gevers/

Interviu cu Ursula K. Le Guin – Nick Gevers (partea a II-a) :

http://revistanautilus.ro/interviuri/interviu-cu-ursula-k-le-guin-de-nick-gevers-ii/

Nick Gevers (născut în Oxford, Marea Britanie), critic, editor și antologator de SF, textele publicându-i-se în Interzone, Locus, Scifi.com, SF Site, The New York Review of Science Fiction, Nova Express, The Washington Post Book World. Doctorat în science fiction. A scris recenzii pentru revista Locus între 2001-2008 , și este editor la PS Publishing, Marea Britanie ; publică de asemenea, revista trimestrială Postscripts.

Nick Gevers a fost co-editor împreună cu Keith Brooke al antologiilor SF „Infinity Plus One” (2001) și „Infinity Plus Two” (2003) iar în august 2007 a ​​lansat Infinity Plus cu ajutorul editurii Solaris Books. Prima sa antologie, „Extraordinary Engines” a fost publicată de către Solaris Books în octombrie 2008 și cea de a doua, „Other Earths” (în colaborare cu Jay Lake) a fost publicată de DAW Books în primăvara anului 2009. Au urmat antologiile „Is Anybody Out There ?” (DAW, iunie 2010, în colaborare cu Marty Halpern), „The Company He Keeps” (PS Publishing, 2010, în colaborare cu Peter Crowther) și „Ghosts by Gaslight” (Harper Colline Eos, 2011, în colaborare cu Jack Dann).

Nick Gevers a făcut parte din juriul Premiului Sidewise for Alternate History între 2004 și 2008.

938 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.