REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Interviu cu Bruce Sterling (I)

Interviu cu Bruce Sterling (I)

Nick Gevers • 5:19 - 01.09.2014 • 

Bruce_SterlingPartea I

Bruce Sterling, co-fondatorul texan al mişcării cyberpunk, este, probabil, cel mai bun exemplu de autor ca persoană publică produs de science fiction-ul mondial de la Isaac Asimov şi Arthur C. Clarke încoace. Un showman literar carismatic, Sterling şi-a construit neobosit imaginea folosindu-se de originile sale ca scriitor SF şi propagandist de samizdat, devenind celebru în calitate de jurnalist, eseist şi comentator, continuându-şi activitatea de autor printr-o producţie constantă de povestiri premiate şi impresionante romane. Rolul său de interpret al tendinţelor actuale şi al posibilităţilor viitoare l-a transformat într-una dintre personalităţile cele mai importante ale science fiction-ului contemporan.

Perioada sa auctorială timpurie a început încet dar promiţător, cu Involution Ocean(1977) şi picarescul The Artificial Kid (1980). Povestirile sale din seria Shaper-Mechanist (adunate în cele din urmă în volumul Crystal Express, 1989) şi continuarea acestora, remarcabil-metamorfica istorie a viitorului Schismatrix (1985), au confirmat importanţa ca scriitor a lui Sterling, şi au constituit contribuţia sa creatoare la succesul cyberpunk-ului. În pamfletele sale din fanzinul propriu Cheap Truth, Sterling a turnat ulei încins peste „standardele” greu de digerat ale SF-ului comercial iar antologia sa Mirrorshades: A Cyberpunk Anthology, 1986 ( Cyberpunk, traducere românească de Bogdan Gheorghiu, editura Millenium Press, 2008), a contribuit la crearea unui reper pentru cyberpunk.

Machina_diferentialaDe la sfârşitul anilor 1980, Sterling şi-a concentrat atenţia asupra problemelor imediate ale erei informaţionale. Romanul său Islands in the Net(1988) a reprezentat o explorare exhaustivă a potenţialului şi pericolelor ubicuităţii internetului; într-o manieră sumbră, The Difference Engine, 1990 (Machina diferenţială, traducere românească de Gabriel Stoian, editura Nemira, 1998), roman scris împreună cu William Gibson, a transferat într-un mod revelator crizele socio-economice de la sfârşitul secolului XX şi dilemele legate de apariţia inteligenţei artificiale într-o Anglie victoriană revoluţionată de radicala politică byroniană şi de progresele masive ale sistemelor de calcul. Globalhead (1992) a colectat povestiri animate de o urgenţă similară, iar volumul de non-ficţiune The Hacker Crackdown(1992) a analizat pătrunzător conflictul în curs de desfăşurare între stat şi individ în ceea ce priveşte tehnologia informaţiei şi implicaţiile sale juridice.

Ficţiunea matură a lui Bruce Sterling evaluează incisiv şi provocator potenţialul transformator-post-uman al secolului XXI. Heavy Weather(1994) descrie nomazi folosind înaltă tehnologie hăituind fenomene meteo dezastruoase; Holy Fire(1996) îşi plimbă eroina ei printr-o adevărată Ţară a Minunilor culturale reprezentate de o Europă cu adevărat postmodernă; Distraction(1999) disecă politica americană, cu un bisturiu nemilos şi futurist-hilar. Culegerea de povestiri A Good Old-Fashioned Future(1999) completează satira din Distraction cu o fină şi inventivă comedie. Au urmat romanele Zeitgeist (2000), nominalizată la premiul Locus SF 2001, The Zenith Angle (2004), The Caryatids (2009), Love Is Strange (2012) şi culegerile de povestiri Visionary in Residence (2006); Ascendencies: The Best of Bruce Sterling (2007); Gothic High-Tech (2012).

Volumele de eseuri Tomorrow Now: Envisioning the next fifty years (2002) şi Shaping Things (2005) reflectă preocupările şi ideile lui Sterling privind viitorologia, tehnologia, cultura şi politică pe parcursul următorilor cincizeci de ani. În cadrul interviului cu Bruce Sterling i-am pus întrebări care să acopere întreaga gamă a preocupărilor sale literare şi socio-culturale. Cu obişnuita sa efervescenţă intelectuală, Bruce a răspuns fără menajamente.

Interviul

Nick Gevers: Pentru a reliefa ceea ce este evident, eşti sinonim cu cyberpunk-ul, o încarnare cauzată de viguroasa ta promovare a respectivei mişcări inclusiv în fanzine precum Cheap Truth în anii 1980. Mai rezumă încă „cyberpunk-ul” într-un mod adecvat personajele tale din punct de vedere ideologic şi literar?

Bruce Sterling: Ei bine, dacă un profesionist în vârstă care a fost căsătorit mai mult de jumătate din viaţă, are doi copii, locuieşte într-un conac şi face mai mulţi bani decât 99% din populaţia lumii, poate fi numit un „punk”, da, desigur, sunt un cyberpunk. Pe de altă parte, dacă eşti scriitor de science fiction şi personajele tale din punct de vedere „ideologic şi literar” pot fi rezumate în mod adecvat cu un singur cuvânt, probabil nu munceşti suficient sau n-ai suficient talent. De prea multe ori m-am confruntat cu această problemă a etichetării, mai ales atunci când sunt citat de massmedia.

Din anumite motive, chiar dacă eu mă simt confortabil cu acest termen, editorii nu doresc să tipărească şocanta afirmaţie, „Bruce Sterling este un cyberpunk”. Unii editori chiar se simt stânjeniţi când le sugerez să mă numească „scriitor de science fiction”.Se simt oarecum mai fericiţi utilizând termenul de „viitorist”, deşi acesta este de modă veche astăzi, iar cognomenul „jurnalist de popularizarea ştiinţei” le îndepărtează şi mai multe riduri dintre sprâncene. Dar asta nu este problema mea. Eu sunt acelaşi şi am fost tot timpul. Sunt o anomalie, indiferent unde mă duc sau ce fac. Pe cărţile mele de vizită scrie doar „Autor / Jurnalist”. Şi aşa economisesc o mulţime de timp, evitând întrebări inutile.

Nick Gevers: Prin urmare, combinaţia de zel misionar şi sarcasm iconoclast atât de evidente la Vincent Omniaveritas, ipostaza ta din fanzinul Cheap Truth mai reprezintă ceva în care te-ai recunoaşte?

Bruce Sterling: Oh, da. Absolut. Dar nu în cercurile sefiste. Ce am avut de spus din punct de vedere SF în privinţa problemelor de fond ale speciei, am spus; după treizeci de ani, doisprezece cărţi şi două premii Hugo, dacă n-ai făcut-o până acum, alte cârcoteli şi izmeneli nu te mai pot ajuta. Dar acum fac o muncă foarte asemănătoare designului industrial. În lumea actuală a designului industrial, sunt practic îm poziţia identică pe care Vincent Omniaveritas a avut-o în SF-ul anilor 80. „Zelul misionar şi sarcasmul iconoclast…”, absolut, asta e chestia. Uită-te la asta: http://www.bespoke.org/viridian

Nick Gevers: Falia dintre cyberpunkşi /umanişti din anii 80 poate fi considerată o chestiune vetustă astăzi dar atunci era un adevărat antagonism? (Cheap Truthcu siguranţă a sugerat că a fost, atunci când erau atacate romanele lui Kim Stanley Robinson.) Mai există acea opoziţie fundamentală ?

Bruce Sterling: Istoricul Edward Gibbon cu înţelepciune a spus odată, „Nu voi face nciodată greşeala de a mă certa cu oameni pentru ale căror opinii nu am nici un respect.” Au fost legiuni întregi de scriitori la începutul anilor 1980 pe care nu ne-am deranjat să-i atacăm. Pur şi simplu i-am respins în întregime. Stan Robinson, cu toate acestea, merita în mod clar nişte argumente. Deşi atunci era abia la început, era deja cun cap mai sus decât contemporanii săi. Noi nu am simţit vreun antagonism specific faţă de Stan personal, din moment ce nu-l întâlnisem niciodată, dar trebuia cred să spunem ceva despre textele lui. Abordarea, tehnicile sale narative, ipotezele sale de bază, stilul prozei sale, întreaga sa viziune asupra lumii, ni se păreau a fi violent anapoda şi inacceptabile.

În realitate, Stan este un om încântător, îndrăzneţ, carismatic, amuzant. Stan este un tip care poate face orice, este un adevărat înfăptuitor. Când vrea să scrie o carte despre Antarctica, Stan îşi pune hanoracul, îşi ia rucsacul şi se duce în Antarctica. Stan nu se limitează la a face ploconeli politicii, sau s-o ignore, el are opinii politice clare, sincere şi puternice, pe care şi le exprimă răspicat; el nu face declaraţii călduţ-ipocrite în ceea ce priveşte ecologismul, el trăieşte într-o comunitate concepută şi administrată ecologic. Acestea sunt lucrurile de substanţă. Stan a devenit pe bună dreptate un personaj important al SF-ului mondial. Are mai multă vitalitate intelectuală şi creativă decât 95 la sută din colegii noştri. Cu toate acestea, încă nu pot să sufăr ce şi cum scrie. Cred că fiecare tânăr scriitor SF de astăzi ar trebui să studieze textele lui Stan îndeaproape, şi să decidă pentru el însuşi.

Va urma.

© Nick Gevers

Titlul original : „From the Hackerbarrel. An Interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

Bruce Sterling, premii :

2000 : Distraction, premiul Clarke

1999 : Taklamakan, premiul Hugo, premiulHayakawa

1997 : Bicycle Repairman, premiul Hugo

1989 : Islands in the Net, premiul Campbell

898 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.