REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Interogarea – un interviu cu scriitorul britanic Christopher Priest

Interogarea – un interviu cu scriitorul britanic Christopher Priest

Nick Gevers • 16:13 - 07.05.2016 • 

Partea I

INTRODUCERE

Christopher Priest este considerat a fi printre cei mai buni autori ai SF-ului britanic. Romanele sale timpurii, „Indoctrinaire” (1970) și „Fugue for a Darkening Island” (1972), împreună cu prima sa culegere de povestiri, „Real-Time World” (1974), au fost experimentale și suficient de competente; dar excelența sa a fost într-adevăr confirmată prin apariția romanului „Inverted World”, 1974 („Lumea inversă”, editura Nemira, 2007), o viziune uimitoare a izolării culturale și a unei fizici alterate, și „The Space Machine” (1976), un omagiu complex adus lui H.G. Wells și unul dintre primele romane steampunk semnificative. După aceea, rămânând fidel ambițioaselor concepte formale și tematice care au fundamentat SF-ul în perioada British New Wave, Christopher Priest a creat ficțiuni din ce în ce mai puțin recognoscibile ca SF comercial tipic. „A Dream of Wessex” (1977) a descris în mod specific viitoruri SF imaginate ca artefacte ale solipsismului iar povestirile din seria „An Infinite Summer” (1979), ulterior revizuite și consolidate în volumul „The Dream Archipelago” (1999), au avut o mai mare rezonanță ca lumi secundare ale literaturii fantastice (onirisme), crâmpeie ale spațiului interior („inner space”). În momentul în care „The Affirmation”, punctul culminant al seriei Dream Archipelago, a fost publicată în 1981, Priest era deja un mare scriitor SF evoluând spre tărâmuri inovatoare ale literaturii.

Romanele sale ulterioare au confirmat pe deplin promisiunea valorii SF-ului și Fantasy-ului său scris cu toate resursele tehnice ale mainstream-ului. „The Glamour” (1984) este o penetrantă și magistral-ambiguuă însumare a cauzelor și mecanicii istoriei secrete; „The Quiet Woman” (1990) este o inteligentă distopie a viitorului apropiat; romanul „Prestige”, 1995 („Magicienii”, editura Nemira, 2006) care a câștigat Premiul Memorial James Tait Black este o fantezie istorică ale cărei narațiuni gemene intercalează labirintin fabulosul mister conținut de magie; „The Extremes” (1998) este un fascinant thriller ce te captează intelectual și visceral, delimitând interfața dintre realitatea virtuală și violență. A urmat opera sa cea mai realizată, „The Separation” publicată de editura Scribner din Marea Britanie, în 2002. „The Separation” este o capodoperă a istoriei alternative, evaluând posibilitățile păcii și războiului care au concurat în 1941 în urma Bătăliei Britaniei, acest roman fiind un triumf al artei narative și speculației istoricizante. Cele mai recente romane ale sale sunt „The Islanders” (2011), parte a seriei Dream Archipelago, „The Adjacent” (2013) și „The Gradual” (2016).

 

 

 

INTERVIUL

Nick Gevers: Contemplându-ți întreaga operă, există o mutație de la SF-ul scris mai devreme spre acela de mai târziu, mai conștient literar, mai ambițios din punct de vedere estetic. Cu toate acestea, toate ficțiunile tale chiar și acelea care nu se încadrează tipic în stereotipiile și clișeele sefistice utilizează premise recognoscibile SF sau supranaturale. Încă te mai consideri un tipic autor de SF și Fantasy, sau doar rădăcinile tale provin din mediul SF ?

Christopher Priest: Hai să lămurim ceva direct de la început. Ideea că m-am îndepărtat în mod conștient de la „SF-ul comercial produs în masă” tinzând spre mainstream-ul literar nu este adevărată. Abordarea mea nu s-a schimbat în ultimii treizeci de ani. Evident că oricine poate interpreta oricum ceea ce este publicat afirmând asta sau alta și aplicând etichete.

Dar aș argumenta că într-un singur și special sens cărțile mele reprezintă vârful vizibil al unui tip de argument pe termen lung. Este un argument în esență prietenos într-un dialog avut cu prietenii mei din lumea SF, colegi, alți scriitori, critici, cititori. Am caracterizat o dată argumentația mea ca pe un dezacord de familie în rândul unor persoane care s-au înțeles reciproc mult prea bine. Este vorba despre modul în care science fiction-ul ar trebui să fie scris și ceea ce ar trebui sa facem cu ficțiunile noastre.

Am început să scriu având convingerea că esența science fiction-ului (și întâmplător parte a marii literaturii) a fost și este metafora speculativă sau vizionară, utilizată într-un mod serios, abordată fără compromisuri, dar prezentată într-un mod distractiv, realist sau ușor de digerat. Este o rețetă care generează și guvernează toate marile exemple ale science fiction-ului mondial. Este ceea ce m-a determinat să vreau să fiu scriitor.

Problema SF-ului provine de la mijlocul anilor 1960. De atunci încoace, imaginile și ideile SF au fost vândute și s-au prostituat unor interese comerciale, ale industriei editoriale și industriei TV și industriei cinematografice, industriei jocurilor pe calculator și industriei publicității, până la excretarea la comandă comercială a unor epopei fantasy destinate unor arierați și lansarea de trilogii și tetralogii și serii și continuări. Mulți dintre contemporanii mei au cedat acestei presiuni comerciale; mulți dintre noii „scriitori”, evident, acceptă prostituarea ca pe o normă. Am întâlnit tineri „scriitori” care declarau că vânzarea de novelizări Star Wars sau Star Trek este o modalitate de a scrie SF legitim. Rafturile SF tipice din cadrul celor mai multe librării sunt înțesate acum cu această maculatură împreună cu alte știfturi despre androizi paranoizi, cvintologii fantasy și alte asemenea fantezii zburdalnice. SF-ul serios a devenit din ce în ce mai marginalizat.

Eu cred că mi-am continuat cariera de scriitor în modul în care am început-o: am publicat paisprezece romane, toate diferite unele de altele, nici unul dintre ele vreo o continuare la oricare dintre celelalte, toate având o idee originală și bazată așa cum spuneai pe niște premise SF ușor de recunoscut. Consider fiecare dintre romanele mele ca pe o încercare de a reconfigura niște tropi tradiționali SF într-un mod nou sau provocator, cel mai bun mod de a scrie de care am fost capabil în momentul respectiv. Întotdeauna am presupus că așa făceau și scriitorii pe care îi admiram.

Nu cred că mă înșel constatând o derivă a domeniului imaginarului spre aripa dreaptă a oportunismului comercial. Dar, de fapt, mă văd ca pe un exponent al unei tradiții clare și chiar conservatoare a SF-ului, tradiție creată de Wells, Dick, Pohl, Sheckley, Aldiss, Ballard, Le Guin, Sladek, Wyndham.

Știu că sunt întotdeauna prost înțeles cu privire la acest subiect, dar numai aici în cadrul familiei mele SF pot vorbi clar despre lucrurile care mă frământă. Nu mă aștept ca cineva să fie de acord cu mine, dar vreau să reliefez niște nuanțe.

Va urma.

Titlul original : „The Interrogation, an interview with Christopher Priest”

© Nick Gevers

Traducere de Cristian Tamaș

Textul a fost tradus cu acordul autorului. Îi mulțumim.

Christopher Priest s-a născut în Manchester, Anglia, în 1943. A debutat în 1966 cu nuvela „The Run”, iar în 1972 a publicat romanul „Fugue for a Darkening Island”. Și-a cucerit definitiv publicul în 1974 cu „Inverted World” (Lumea inversa), pentru care a primit Premiul British Science Fiction. Au urmat apoi „The Space Machine” (1976), „A Dream of Wessex” (1979), „An Infinite Summer” (1979), „The Affirmation” (1981), „The Glamour” (1984), „The Quiet Woman” (1990), „The Prestige (1995) – „Magicienii”, aparut la Editura Nemira – premiat cu World Fantasy Award 1996, „The Extremes” (1998) – Premiul British Science-Fiction, „The Separation” (2003) – Premiul British Science-Fiction, Premiul Arthur C. Clarke, Grand Prix de l’Imaginaire, 2006. În 1999 a participat la crearea scenariului filmului „eXistenZ”, în regia lui David Cronenberg; în 2001 Festivalul internațional Utopiales l-a distins cu Prix UTOPIA pentru întreaga activitate, iar în 2006 romanul „Prestige”/„Magicienii” a fost ecranizat de regizorul Christopher Nolan.

871 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.