REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Future Remix: interviu cu Ian McDonald

Future Remix: interviu cu Ian McDonald

Nick Gevers • 20:17 - 02.03.2015 • 

ian mcdonald

Ian McDonald

Ian McDonald, cu siguranță unul dintre scriitorii SF importanți ai Marii Britanii, este atât un stilist (de-a dreptul „pirotehnic”) cât și un avizat și profund umanist comentator socio-politic. Romanele și povestirile sale sunt frenetice, colorate, aluzive, ilare, amestecând și recombinând istoria și cultura populară a secolelor XX și XXI cu perspectivele și alegoriile și parabolele speculative ale science fiction-ului, dialectele conceptual radicale ale ficțiunii speculative. Rezident (pe termen lung) în Irlanda de Nord, Ian McDonald percepe lumea contemporană din perspectiva unei „periferii”, din punctul de vedere material al precariatului mondial (99% din omenire), o viziune întotdeauna vibrantă și în continuă transformare a populațiilor din periferiile excluse ale globalizării ultra-capitalismului. Ian McDonald este bardul lumii a treia în SF-ul mondial, dă lumii a treia o necesară voce sciento-ficțională cu o strălucită inventivitate lirică și întotdeauna cu un suprem fler narativ, cu prospețime și empatie.

Irlanda de Nord (și întrega Irlandă) este explorată printr-un triolet de cărți de sine stătătoare, magnifica și arhetipala „King of Morning, Queen of Day” (1991), extravaganta și picaresca frescă viitoristă „Hearts, Hands and Voices” (1992, publicată în S.U.A. cu titlul „The Broken Land”), incisiva satiră anti-totalitară „Sacrifice of Fools” (1996), satira sistemului global de represiune socială, „Out on Blue Six” (1989), comedia vonnegutian-revoluționară, „Necroville” (1994, publicată în S.U.A., cu titlul „Terminal Café ”), o viziune caleidoscopică a unei lumi al cărei proletariat este format din morți înviați. Africa este eliberată de prezenta sa dependență și exploatare de o infestare proteic-extraterestră în „Chaga” (1995, publicată în S.U.A., cu titlul „Evolution’s Shore”), „Kirinya” (1998), precum și în nuvela publicată în foileton, „Tendeleo’s Story ” (2000). Și lumea a treia de pe Pământ este transplantată prin terraformarea planetei Marte, și este explorată în „Desolation Road (1988) și în „Ares Express” (2001). Au urmat epopeica frescă a Indiei viitorului, „River of Gods” (2004), a Braziliei viitorului, „Brasyl” (2007), „Cyberabad Days” (2009; culegere de povestiri utilizând universul din „River of Gods”), a Turciei viitorului, „The Dervish House” (2010), romanele pentru adolescenți, „Planesrunner” (2012) și „Be My Enemy (2013), nuvelele „The Queen of the Night’s Aria” (2013; în antologia „Old Mars”), „Empress of the Sun (2014) și „Botanica Veneris: Thirteen Papercuts by Ida Countess Rathangan” (2015 ; în antologia „Old Venus”).

Bogăția și complexitatea universului ficțional al lui Ian McDonald este de asemenea evidentă în proza scurtă a scriitorului, povestiri adunate în culegerile „Imperial Dreams” (1988) și „Speaking in Tongues” (1992) sau prin intermediul unor texte neantologate precum „The Best and The Rest of James Joyce” (1992) și „The Days of Solomon Gursky” (1998), o continuare cosmică a romanului „Necroville”.

Într-adevăr, proza scurtă a lui Ian McDonald împărtășește de multe ori și iluminează universul ficțional al romanelor sale; dar alte texte sunt puternic independente, de exemplu lirica nuvelă cyberpunk, „Scissors Cut Paper Wrap Stone” (1994) iar „Kling Klang Klatch” (1992) este un idiosincratic roman grafic cu textul de Ian McDonald și desene de David Lyttleton.

Partea I

Nick Gevers: Ian, biografia ta este una interesantă și relevantă – te-ai născut în Manchester (Anglia) în 1960, ești cetățean britanic, mama – irlandeză, tatăl – scoțian, de la vârsta de cinci ani ai locuit în Belfast (Irlanda de Nord, unde ai fost martor al perioadei de conflict armat și la menținerea provinciei irlandeze într-un status-quo britanic), ai călătorit mult inclusiv în țările lumii a treia, cum ar fi Kenya și India și Brazilia. Cum a modelat toată această experiență perspectiva ta naratorială ? Ar fi corectă descrierea ca un autor dedicat evocării și discutării situației și potențialului unor oameni obișnuiți care sunt nevoiți să supraviețuiască în regiuni conflictuale ale lumii ?

Ian McDonald: Un pic de istorie personală mai întâi: într-adevăr, m-am născut în Manchester, tatăl meu era scoțian și mama irlandeză și am ajuns în Irlanda de Nord la cinci ani – Ulsterul (provincie creată de Imperiul Britanic în 1921 : 13.843 km2, 1,84 milioane de locuitori, 81,6% protestanți și loialiști – urmașii celor colonizați de britanici, 28,4% catolici și unioniști) fiind cu siguranță un loc care acordă o anumită importanță „identității”, etnice și religioase. Am crescut la periferia periferiilor, așa că, probabil, am fost inevitabil atras de literatura marginalilor, a „neintegraților”. În același mod mă identific în mod natural cu marginalizații, cu aceia din afara mainstream-ului așa-numitei Koka Kola Kultur: cu zonele aflate într-un conflict permanent, așa cum ai afirmat. Scrii despre ceea ce vezi în jurul tău, și în cazul meu petrecându-mi o bună bucată de viață pe fundalul conflictului din Irlanda de Nord, mă identific și mă regăsesc în conflicte similare din lume.

Aș folosi sintagma „lumea a treia” pentru a include Irlanda de Nord în purgatoriul lumii a treia: o societate colonială și colonizată (Anglia a invadat și colonizat și anglizat regiuni celtice precum Scoția, Țara Galilor, Cornwall, Irlanda, așa cum a invadat, colonizat și anglizat aproape un sfert din totalul uscatului planetei Terra) în care două grupuri sociale importante sunt asmuțite unul împotriva celuilalt prin inginerie socială; o infrastructură economică deficitară bazată pe sectorul public (adică pe administrația britanică), prezența unei elite de tip „samurai” extrem de importantă din punct de vedere economic (RUC: Royal Ulster Constabulary – poliția britanică din Irlanda de Nord); o populație extrem de politizată având capacitatea de auto-organizare și de auto-înarmare (până în dinți), dacă i se neagă drepturile; un proces post-colonial de dezangajare care a eșuat la jumătatea drumului; marginalizare fizică, infrastructură proastă, o clasă privilegiată incapabilă să se integreze pe deplin în societatea irlandeză sau în cea britanică; sentimentul de inferioritate culturală care obligă ambele grupuri etno-sociale să-și reinventeze tropii culturali…

Ian McDonald_Necroville

O politică de tip colonial într-o regiune care se consideră că aparține Lumii Întâi. Dar eu cred că există o dinamică mai favorabilă schimbărilor în societățile „lumii a treia” decât în ​​Occident. Pentru că unde e schimbare este și conflict și unde există un conflict, există și povești relevante. Eu personal n-am fost atras atras niciodată de modelul „solipsist-aristocratic” al science fiction-ului – imbecilități pentru autiști și evazioniști, cultul superoilor, pseudo-modele dinastic-ficționale, „prințul ascuns”, fetișism feudal într-o lume guvernată de mega corporații ultra-capitaliste. Mi se pare a fi o modalitate incredibil de iresponsabilă de raportare la realitate, să eludezi în mod grosolan adevărul și să intoxici miliarde de ființe umane cu asemenea maculatură și prost scrisă și fascistoidă conceptual : vezi doamne, „cel ales” (sau „cei aleși” de către cine ? ) încalecă câte un bucefal, înșfacă vreun excalibur și se pun în fața gloatelor de dezmoșteniți ai soartei ! Imaginați-vi-l pe snobul și efeminatul aristocrat David Cameron călare pe tanc eliberând bieții oameni ținuți ostateci de teroriștii islamiști prin Siria și Irak ! Science fiction-ul este majoritar o proiecție de compensare pentru lotofagi mic-burghezi, este „roman istoric” evazionist mutat în viitor sau în „lumi paralele”.

Eu sunt interesat de oamenii obișnuiți catapultați în evenimente extraordinare așa cum se întâmplă în „Ares Express”. Eu explorez „lumea a treia” a science fiction-ului și o voi face în continuare. Îmi place modul în care tropii și ipotezele SF suferă mutații și se transformă atunci când intră în contact cu o societate total diferită față de acelea în care au fost concepute: de aceea am numit mental romanul „Cyberabad”, un roman „khyberpunk”. (joc de cuvinte, mixaj între „Khyber”, trecătoare între Afganistan și Pakistan, zonă strategică datorită faptului că este singurul punct terestru de trecere între Asia centrală și Asia de sud și „cyberpunk”– nota traducerii)

Nick Gevers: O altă caracteristică foarte importantă a scrisului tău este stilul tău poetic (un adjectiv inadecvat). Cum s-a dezvoltat acest stil ? De care scriitori moderni ai fost îndeosebi influențat ?

Ian McDonald: Există o teorie naratologică a incertitudinii de tip „ori/sau” la care nu subscriu: ori ai o poveste bună sau ai personaje bune, ori ai o intrigă bună, sau ai stil. Întotdeauna așa ceva mi s-a părut a fi ceva defetist; cu siguranță, ideea este de a avea atât/și/adică tot, nu-i așa ? Mie unul chiar îmi pasă de finețea și de sofisticarea stilului dintr-o proză: de aceea trebuie să concep și să planific totul în detaliu înainte de a ajunge în fața tastaturii, pentru că altfel voi fi atât de preocupat de ceea ce se întâmplă în narațiunea mea încât sigur voi uita că e vorba de a așterne niște cuvinte pe o pagină, iar eu îmi doresc să fie cuvinte bine alese. De asemenea, eu provin dintr-un mediu literar diferit față de Școala Micii Snobimi Britanice – unde stilul „poetic” este de multe ori supraestimat iar sterila dexteritate verbală – în special în limba vorbită – este și ea supraevaluată. Totul e mixaj și metisaj : James Joyce este peste tot, desigur, chiar și în hiperbola de zi cu zi a traducerii lui Thomas Kinsella a poemului „The Tain” („Táin Bó Cúailnge”, o epopee medievală irlandeză – nota traducerii), iar William Blake bântuie întotdeauna. Eu cred că te naști cu un talent sau fără niciunul, poți învăța desigur cîte ceva, dar nu devii artist, te naști artist și de exemplu, eu văd și aud cuvintele rostogolindu-se și sărindu-mi prin cap, unele intrând în rezonanță cu altele, văd și aud cum se echilibrează propozițiile și frazele, îmi dau seama care cuvinte sunt potrivite sau nu și tot așa. Eu vizualizez magia și armonia unui dialog, nu fac altceva decât să ascult. Și cum nu mai citesc ficțiunile altora, sunt dependent de vocile din mintea mea, mă reinventez la fiecare proză pentru că nu vreau să mă autopastișez.

Va urma.

© Nick Gevers

Titlul original : „Future Remix : An interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

 

Ian McDonald, premii și nominalizări :

Premiul Nebula 1989, nominalizare cu „Unfinished Portrait of the King of Pain by Van Gogh”

Premiul Arthur C. Clarke 1990, nominalizare cu „Desolation Road”

Premiul Locus 1989 : „Desolation Road”

Premiul Philip K. Dick 1991 : „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Locus Fantasy 1992, nominalizare cu „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Arthur C. Clarke 1993, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul British Science Fiction Association 1992, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul World Fantasy 1994, nominalizare cu „Some Strange Desire”

Premiul Philip K. Dick 1994, nominalizare cu „Scissors Cut Paper Wrap Stone”

Premiul British Science Fiction Association 1994, nominalizare cu „Necroville”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Evolution’s Shore”

Premiul British Science Fiction Association 1995, nominalizare cu „Chaga”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Chaga”

Premiul Kurd-Laßwitz 1999 : „Sacrifice of Fools”

Premiul Theodore Sturgeon 2001: „Tendeléo’s Story”

Premiul British Science Fiction Association 2004 : „River of Gods”

Premiul Arthur C. Clarke 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2007 : „The Djinn’s Wife”

Premiul Hugo 2008, nominalizare cu „Brasyl”

British Science Fiction Association 2007 : „Brasyl”

Premiul Warwick Prize for Writing (2008/9), nominalizare cu „Brasyl”

Premiul The John W. Campbell Memorial 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Locus SF 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Nebula 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Hugo 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Locus 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Arthur C. Clarke 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul John W Campbell Memorial 2011 : „The Dervish House”

Premiul British Science Fiction Association 2011 : „The Dervish House”

759 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.