REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Future Remix: interviu cu Ian McDonald (VI)

Future Remix: interviu cu Ian McDonald (VI)

Nick Gevers • 20:48 - 03.08.2015 • 

Ian McDonald, cu siguranță unul dintre scriitorii SF importanți ai Marii Britanii, este atât un stilist (de-a dreptul „pirotehnic”) cât și un avizat și profund umanist comentator socio-politic. Romanele și povestirile sale sunt frenetice, colorate, aluzive, ilare, amestecând și recombinând istoria și cultura populară a secolelor XX și XXI cu perspectivele și alegoriile și parabolele speculative ale science fiction-ului, dialectele conceptual radicale ale ficțiunii speculative. Rezident (pe termen lung) în Irlanda de Nord, Ian McDonald percepe lumea contemporană din perspectiva unei „periferii”, din punctul de vedere material al precariatului mondial (99% din omenire), o viziune întotdeauna vibrantă și în continuă transformare a populațiilor din periferiile excluse ale globalizării ultra-capitalismului. Ian McDonald este bardul lumii a treia în SF-ul mondial, dă lumii a treia o necesară voce sciento-ficțională cu o strălucită inventivitate lirică și întotdeauna cu un suprem fler narativ, cu prospețime și empatie.

Irlanda de Nord (și întrega Irlandă) este explorată printr-un triolet de cărți de sine stătătoare, magnifica și arhetipala „King of Morning, Queen of Day” (1991), extravaganta și picaresca frescă viitoristă „Hearts, Hands and Voices” (1992, publicată în S.U.A. cu titlul „The Broken Land” și în România cu titlul „Inimi, mâini, glasuri”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), incisiva satiră anti-totalitară „Sacrifice of Fools” (1996), satira sistemului global de represiune socială, „Out on Blue Six” (1989), comedia vonnegutian-revoluționară, „Necroville” (1994, publicată în S.U.A., cu titlul „Terminal Café ”; și în România cu titlul „Necroville”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), o viziune caleidoscopică a unei lumi al cărei proletariat este format din morți înviați.

Africa este eliberată de prezenta sa dependență și exploatare de o infestare proteic-extraterestră în „Chaga” (1995, publicată în S.U.A., cu titlul „Evolution’s Shore”), „Kirinya” (1998), precum și în nuvela publicată în foileton, „Tendeleo’s Story ” (2000).

Și lumea a treia de pe Pământ este transplantată prin terraformarea planetei Marte, și este explorată în „Desolation Road (1988) și în „Ares Express” (2001). Au urmat epopeica frescă a Indiei viitorului, „River of Gods” (2004), a Braziliei viitorului, „Brasyl” (2007), „Cyberabad Days” (2009; culegere de povestiri utilizând universul din „River of Gods”), a Turciei viitorului, „The Dervish House” (2010), romanele pentru adolescenți, „Planesrunner” (2012) și „Be My Enemy (2013), nuvelele „The Queen of the Night’s Aria” (2013; în antologia „Old Mars”), „Empress of the Sun (2014) și „Botanica Veneris: Thirteen Papercuts by Ida Countess Rathangan” (2015 ; în antologia „Old Venus”).

Bogăția și complexitatea universului ficțional al lui Ian McDonald este de asemenea evidentă în proza scurtă a scriitorului, povestiri adunate în culegerile „Imperial Dreams” (1988) și „Speaking in Tongues” (1992) sau prin intermediul unor texte neantologate precum „The Best and The Rest of James Joyce” (1992) și „The Days of Solomon Gursky” (1998), o continuare cosmică a romanului „Necroville”.

Într-adevăr, proza scurtă a lui Ian McDonald împărtășește de multe ori și iluminează universul ficțional al romanelor sale; dar alte texte sunt puternic independente, de exemplu lirica nuvelă cyberpunk, „Scissors Cut Paper Wrap Stone” (1994) iar „Kling Klang Klatch” (1992) este un idiosincratic roman grafic cu textul de Ian McDonald și desene de David Lyttleton.

Nick Gevers: „Necroville” descrie drama unor morți care au fost înviați prin nanotehnologie doar pentru a deveni un proletariat servil. Este un comentariu direct asupra capitalismului post-industrial, în general?

Ian McDonald: „Necroville” ca o alegorie a turbo-capitalismului mărețelor și monstruoaselor mega-corporații globale ? Nu m-am gândit la o chestie de genul : Capitalismul Corporatist Distruge Trupurile și Sufletele. Poate există ceva în acest sens. Întregul sistem (pe care l-am numit „contratada”) care reprezintă fundamentul Necroville-ului – Corporația Tesler-Thanos te poate aduce înapoi din morți, dar îți va lua mai mult de o „viață” ca să plătești „învierea” – provine din revelația că aceia încă vii îi vor invidia pe morți. Neo-proletariatul decedat arată bine, morții pot arăta exact cum doresc, morții nu se îmbolnavesc, morții „trăiesc” pentru totdeauna. Desigur, interesele legitime ale celor încă vii vor institui restricții cu privire la aceste „privilegii”. Investițiile în moarte ar putea devasta complet sistemul economic. Nemurirea vine întotdeauna la un preț ; în Necroville, imortalitatea e fiscală și contractuală. Este o convenție literară fundamentală care postulează că deoarece n-o putem avea, nemurirea are un asemenea preț încât nimeni n-ar dori să-l plătească. Întrebați-l pe contele Dracula.

În nuvela mea, „The Days of Solomon Gursky”, am dezvoltat ideea că într-o astfel de societate a viitorului, va surveni un moment crucial în care exploatarea Morții va deveni normă iar viața în înveliș de carne vie va fi la fel de limitată precum viața în pântece. Și nu trebuie să ne avântăm prea departe într-un asemnea viitor pentru a ajunge la o lume care este aproape de neînțeles pentru noi. În cele din urmă, „viața” va fi desființată cu totul. Vom ajunge mai curând decât credem la fuziunea dintre carne și mașină despre care vorbeam. Acești oameni ai viitorului, având capacitatea de a remodela realitatea fizică, sunt efectiv colonii de nanofăurari cvasi-biologici. Pot muri și pot fi reconstruiți ori de câte ori este nevoie – chestie extrem de utilă pentru călătoriile spațiale la viteze mai mici decât ale luminii – imaginați-vă vastitatea minților care vor explora acel viitor infinit al speciei umane.

Nick Gevers: Seria romanelor tale începând cu „Chaga” și continuând cu „Kirinya” (Chaga Saga) presupune o transformare uluitoare a Africii sub-sahariane într-un suprarealist paradis evolutiv creat de o infestare biologică extraterestră. Africanii sunt la început amenințați, dar în cele din urmă sunt eliberați de înapoiere și sărăcie prin această schimbare. Ideologia ta pare destul de clară aici; dar în termeni practici, de fapt ce declarație faci despre viitorul Africii, și cum duce mai departe „Tendeléo’s Story” acest manifest ?

Ian McDonald: Viitorul vine năvălește în Kenya tot atât cât și în Kentucky; și pentru mine, viitorul e mai interesant în Nairobi decât în Nashville. Africanii sunt oameni duri și plini de resurse. Eternul și fascinantul clișeu al pulp sci-fi-ului americănesc este dualitatea Extratereștrii/Casa Albă: Ce se întâmplă dacă în loc de Casa Albă, extratereștrii apar deasupra Muntelui Alb = Kilimanjaro ? Valul de neoprit al viitorului ne va afecta pe toți indiferent de latitudine sau longitudine: precum dispozitivul meu Genesis, devenit o sursă bogată de metafore pentru colonialism, pentru noile tehnologii, pentru globalizare, pentru schimbare, pentru moarte. În cazul în care Chaga reprezintă colonialismul, este un mod unic care permite oamenilor din sudul sărac de a utiliza și transforma această „infestare extraterestră” pentru a răspunde nevoilor lor și pentru a-și depăși condiția: este o simbioză. Chaga creează o societate care n-are nevoie de nimic de la capitalismul occidental, de fapt, amenință să-l destabilizeze: obiectele și artefactele în Africa viitorului sunt ieftine și ușor făcut. Aptitudinile și talentele devin mai importante. O adevărată economie bazată pe cunoaștere, în care un Lexus reprodus valorează cât un tuns, având în vedere cât de puțini oameni sunt capabili să facă o tunsoare foarte bună. Deci, viitorul va fi democrația mărfurilor iar competențele în nanoprogramare reprezintă baza economică. Adică o groază de conflicte privind drepturile de autor, dar mâncarea va fi grozavă.

Așa cum am spus și despre „King of Morning, Queen of Day”, în cadrul seriei Chaga eu sunt un personaj din exterior așa încât personajul principal, Gaby, trebuie să fie un personaj din exterior: o jurnalistă care reușește să distrugă orice lucru bun pe care-l atinge. Trebuie să-și găsească drumul în și prin nivelurile unor diverse și diferite societăți, și călătoria ei este departe de sfârșit.

În „Tendeléo’s Story”, partea finală din seria Chaga, o vom vedea pe Gaby înapoindu-se în Africa, reîntorcându-se din exilul ei, plus tot haosul deja întâlnit, conflicte, sex dur, politicianism și chestii de-a dreptul cosmice. Și mult mai mult fotbal – a fost lăsat un pic în umbră în „Kirinya”.

„Tendeléo’s Story”, comandată de Pete Crowther și publicată de mai multe edituri a fost o excrescență laterală a seriei Chaga, pe care aș fi vrut s-o fi scris de ceva timp, dar subiectul a fost sensibil de emoționant. Poate e ceva flagrant evident, dar eu nu sunt negru, nu sunt de sex feminin, nu sunt din Kenya. Am utilizat mult din experiențele unui refugiat zairez pe care-l știu, și din perioada petrecută în Africa de Est, dar am fost destul de îngrijorat scriind acest text. Se pare că mi-a ieșit, și mi-aș dori să pot să merg un pic mai departe cu povestea lui Tendeleo și lumea pe care ea o construiește. Tendeleo nu e o persoană din afară, e cineva dinăuntru.

© Nick Gevers

Titlul original : „Future Remix : An interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

Traduceri în românește :

„Inimi, mâini, glasuri” (Hearts, Hands, and Voices, 1992) – Ian McDonald ; traducere de Corina Marian; Editura Pygmalion, 1995

„Necroville” (1994) – Ian McDonald ; traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995

În românește i s-au tradus și nuvelele „Mica zeiță’’ (The Little Goddess) publicată în antologia lui Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 1 (editura Nemira, 2007) de către Ana-Veronica Mircea și „Soția djinului” (The Djinn’s Wife), Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 5 (editura Nemira, 2010) de către Ana-Veronica Mircea.

Ian McDonald, premii și nominalizări :

Premiul Nebula 1989, nominalizare cu „Unfinished Portrait of the King of Pain by Van Gogh”

Premiul Arthur C. Clarke 1990, nominalizare cu „Desolation Road”

Premiul Locus 1989 : „Desolation Road”

Premiul Philip K. Dick 1991 : „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Locus Fantasy 1992, nominalizare cu „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Arthur C. Clarke 1993, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul British Science Fiction Association 1992, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul World Fantasy 1994, nominalizare cu „Some Strange Desire”

Premiul Philip K. Dick 1994, nominalizare cu „Scissors Cut Paper Wrap Stone”

Premiul British Science Fiction Association 1994, nominalizare cu „Necroville”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Evolution’s Shore”

Premiul British Science Fiction Association 1995, nominalizare cu „Chaga”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Chaga”

Premiul Kurd-Laßwitz 1999 : „Sacrifice of Fools”

Premiul Theodore Sturgeon 2001: „Tendeléo’s Story”

Premiul British Science Fiction Association 2004 : „River of Gods”

Premiul Arthur C. Clarke 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2007 : „The Djinn’s Wife”

Premiul Hugo 2008, nominalizare cu „Brasyl”

British Science Fiction Association 2007 : „Brasyl”

Premiul Warwick Prize for Writing (2008/9), nominalizare cu „Brasyl”

Premiul The John W. Campbell Memorial 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Locus SF 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Nebula 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Hugo 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Locus 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Arthur C. Clarke 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul John W Campbell Memorial 2011 : „The Dervish House”

Premiul British Science Fiction Association 2011 : „The Dervish House”

630 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.