REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Future Remix: interviu cu Ian McDonald (V)

Future Remix: interviu cu Ian McDonald (V)

Nick Gevers • 21:49 - 04.07.2015 • 

Ian McDonald, cu siguranță unul dintre scriitorii SF importanți ai Marii Britanii, este atât un stilist (de-a dreptul „pirotehnic”) cât și un avizat și profund umanist comentator socio-politic. Romanele și povestirile sale sunt frenetice, colorate, aluzive, ilare, amestecând și recombinând istoria și cultura populară a secolelor XX și XXI cu perspectivele și alegoriile și parabolele speculative ale science fiction-ului, dialectele conceptual radicale ale ficțiunii speculative. Rezident (pe termen lung) în Irlanda de Nord, Ian McDonald percepe lumea contemporană din perspectiva unei „periferii”, din punctul de vedere material al precariatului mondial (99% din omenire), o viziune întotdeauna vibrantă și în continuă transformare a populațiilor din periferiile excluse ale globalizării ultra-capitalismului. Ian McDonald este bardul lumii a treia în SF-ul mondial, dă lumii a treia o necesară voce sciento-ficțională cu o strălucită inventivitate lirică și întotdeauna cu un suprem fler narativ, cu prospețime și empatie.

Irlanda de Nord (și întrega Irlandă) este explorată printr-un triolet de cărți de sine stătătoare, magnifica și arhetipala „King of Morning, Queen of Day” (1991), extravaganta și picaresca frescă viitoristă „Hearts, Hands and Voices” (1992, publicată în S.U.A. cu titlul „The Broken Land” și în România cu titlul „Inimi, mâini, glasuri”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), incisiva satiră anti-totalitară „Sacrifice of Fools” (1996), satira sistemului global de represiune socială, „Out on Blue Six” (1989), comedia vonnegutian-revoluționară, „Necroville” (1994, publicată în S.U.A., cu titlul „Terminal Café ”; și în România cu titlul „Necroville”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), o viziune caleidoscopică a unei lumi al cărei proletariat este format din morți înviați.

Africa este eliberată de prezenta sa dependență și exploatare de o infestare proteic-extraterestră în „Chaga” (1995, publicată în S.U.A., cu titlul „Evolution’s Shore”), „Kirinya” (1998), precum și în nuvela publicată în foileton, „Tendeleo’s Story ” (2000).

Și lumea a treia de pe Pământ este transplantată prin terraformarea planetei Marte, și este explorată în „Desolation Road (1988) și în „Ares Express” (2001). Au urmat epopeica frescă a Indiei viitorului, „River of Gods” (2004), a Braziliei viitorului, „Brasyl” (2007), „Cyberabad Days” (2009; culegere de povestiri utilizând universul din „River of Gods”), a Turciei viitorului, „The Dervish House” (2010), romanele pentru adolescenți, „Planesrunner” (2012) și „Be My Enemy (2013), nuvelele „The Queen of the Night’s Aria” (2013; în antologia „Old Mars”), „Empress of the Sun (2014) și „Botanica Veneris: Thirteen Papercuts by Ida Countess Rathangan” (2015 ; în antologia „Old Venus”).

Bogăția și complexitatea universului ficțional al lui Ian McDonald este de asemenea evidentă în proza scurtă a scriitorului, povestiri adunate în culegerile „Imperial Dreams” (1988) și „Speaking in Tongues” (1992) sau prin intermediul unor texte neantologate precum „The Best and The Rest of James Joyce” (1992) și „The Days of Solomon Gursky” (1998), o continuare cosmică a romanului „Necroville”.

Într-adevăr, proza scurtă a lui Ian McDonald împărtășește de multe ori și iluminează universul ficțional al romanelor sale; dar alte texte sunt puternic independente, de exemplu lirica nuvelă cyberpunk, „Scissors Cut Paper Wrap Stone” (1994) iar „Kling Klang Klatch” (1992) este un idiosincratic roman grafic cu textul de Ian McDonald și desene de David Lyttleton.

 

Nick Gevers: Romanul tău grafic „Kling Klang Clutches” a fost o bizară distanțare ca formă literară deși ușor recognoscibil ca opera ta. Ai conceput orice alte proiecte în această direcție?

Ian McDonald: „Kling Klang Clutches” a fost una dintre acele oferte care se ivesc pur și simplu, și care sunt mult prea distractive pentru a fi refuzate. Întotdeauna am fost un fan al benzilor desenate, și am fost martor la ceea ce s-a întâmplat în domeniul romanului grafic în anii nouăzeci, după ce „Dark Knight” și „Watchmen” au reprezentat Vechiul și Noul Testament pentru acest gen. Filmele săracului. I-am trimis lui Faith Brooker trei idei, dintre care una pe care am vrut s-o dezvolt cu Bill Sinkiewicz, dar el ar dispărut în peisajul unei anumite insule din mijlocul unui lac din Canada, presupun că în comuniune cu ceva. Povestea respectivă s-a metamorfozat în romanul „Necroville” – iar capacitatea mea de înțelegere este depășită de ce ar fi fost ca roman grafic. David Lyttleton s-a decis să lucreze împreună cu Jonathan Carroll, neavând poate nicio legătură cu insula canadiană, și așa s-a ajuns la „Kling Klang Clutches”.

A fost scris în grabă – cu o pauza urâtă la ​​mijloc, când am fost „tocmit” de o anumit fost agent literar nu întrutotul necunoscut asociației SFWA – pentru a livra în rate săptămânale un scenariu, pe care David Lyttleton l-a desenat ; dacă te uiți cu atenție, puteți vedea cum i se metamorfozează stilul : pe la jumătatea romanului, personajele își pierd brațele și picioarele pentru că David a socotit că nu ai de fapt nevoie de membre pentru a comunica un concept. Sunt încă extrem de mândru de acst roman grafic, deși aș putea conduce Jaguarul Inspectorului Morse prin găurile intrigii. Chiar și acum, pot să-l miros pe David Lyttleton de la o milă ; și atunci când îi văd lucrările prin New Scientist sau Guardian, mă bucur. La acea vreme, am fost dornic de a continua, dar tipul ăsta de artă s-a schimbat. Am fost realmente uluit de admirație când am citit albumul „From Hell”: capitolul unde Dr. Gull reface traseul bisericilor din „Hawksmoor” (romanul din 1985 al lui Peter Ackroyd, tradus și în românește de Alexandru Asmarandei în 2010 la editura Leda – nota traducerii) și demonstrează pentagrama Londrei, este excepțional. Benzile desenate tip docudramă sunt o excelentă și interesantă oportunitate artistică.

Nick Gevers: „Scissors Cut Paper Wrap Stone”, lunga ta nuvelă, este un exercițiu de cyberpunk deși în nici un caz doar asta. De fapt, creează o fuziune între cyberpunk și un extrapolat misticism cabalistic, rezultând un efect destul de extravagant. De ce această combinație și de ce un decor japonez?

Ian MacDonald: A avut ceva dintr-o cacealma: nuvelele erau atunci la modă și am convins editura Bantam să transform „Scissors Cut Paper Wrap Stone” într-ocarte de sine stătătoare. Oricum, le-a plăcut, și nuvela mea a avut obrăznicia de a merge în jurul lumii în acest format; nu și în Marea Britanie pentru un motiv oarecare. Am locuit peste drum de un anticariat extravagant și foarte utilat unde am găsit câte un exemplar al studiilor „Japanese Inn” și „Japanese Pilgrimage” de Oliver Statler, descriind pelerinajul său pe insula Shikoku cu luminozitatea și spiritualitatea unei gravuri de Hokusai. Mi-a plăcut ideea de a scrie un roman cyberpunk elevat spiritual, iar pelerinajul circular a fuzionat cu „Zen și arta de a întreține o bicicletă de uz montan”. Avusesem deja ideea „fracterșilor” – fonturi care pot interacționa direct cu creierul – împrumutată din cartea lui Neville Brody despre design și tehnici tipografice. Există mult mai mult budism în ea decât în orice altceva, cu excepția prozei lui Neal Stephenson ; aș vrea să fiu capabil să revizitez acea Japonie post-industrială și să mai scriu despre Ethan Ring (oh, simbolismul atât de greoi) și despre relația sa cu Luka Casipriadin. Cu toate acestea – simt că sunt deprimat – am început să-mi dau seama că sunt și lucruri care nu vor fi vreodată scrise.

Va urma.

© Nick Gevers

Titlul original : „Future Remix : An interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

Traduceri în românește :

„Inimi, mâini, glasuri” (Hearts, Hands, and Voices, 1992) – Ian McDonald ; traducere de Corina Marian; Editura Pygmalion, 1995

„Necroville” (1994) – Ian McDonald ; traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995

În românește i s-au tradus și nuvelele „Mica zeiță’’ (The Little Goddess) publicată în antologia lui Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 1 (editura Nemira, 2007) de către Ana-Veronica Mircea și „Soția djinului” (The Djinn’s Wife), Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 5 (editura Nemira, 2010) de către Ana-Veronica Mircea.

Ian McDonald, premii și nominalizări :

Premiul Nebula 1989, nominalizare cu „Unfinished Portrait of the King of Pain by Van Gogh”

Premiul Arthur C. Clarke 1990, nominalizare cu „Desolation Road”

Premiul Locus 1989 : „Desolation Road”

Premiul Philip K. Dick 1991 : „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Locus Fantasy 1992, nominalizare cu „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Arthur C. Clarke 1993, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul British Science Fiction Association 1992, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul World Fantasy 1994, nominalizare cu „Some Strange Desire”

Premiul Philip K. Dick 1994, nominalizare cu „Scissors Cut Paper Wrap Stone”

Premiul British Science Fiction Association 1994, nominalizare cu „Necroville”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Evolution’s Shore”

Premiul British Science Fiction Association 1995, nominalizare cu „Chaga”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Chaga”

Premiul Kurd-Laßwitz 1999 : „Sacrifice of Fools”

Premiul Theodore Sturgeon 2001: „Tendeléo’s Story”

Premiul British Science Fiction Association 2004 : „River of Gods”

Premiul Arthur C. Clarke 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2007 : „The Djinn’s Wife”

Premiul Hugo 2008, nominalizare cu „Brasyl”

British Science Fiction Association 2007 : „Brasyl”

Premiul Warwick Prize for Writing (2008/9), nominalizare cu „Brasyl”

Premiul The John W. Campbell Memorial 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Locus SF 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Nebula 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Hugo 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Locus 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Arthur C. Clarke 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul John W Campbell Memorial 2011 : „The Dervish House”

Premiul British Science Fiction Association 2011 : „The Dervish House”

585 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.