REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Future Remix: interviu cu Ian McDonald (IV)

Future Remix: interviu cu Ian McDonald (IV)

Nick Gevers • 14:07 - 01.06.2015 • 

Ian McDonald, cu siguranță unul dintre scriitorii SF importanți ai Marii Britanii, este atât un stilist (de-a dreptul „pirotehnic”) cât și un avizat și profund umanist comentator socio-politic. Romanele și povestirile sale sunt frenetice, colorate, aluzive, ilare, amestecând și recombinând istoria și cultura populară a secolelor XX și XXI cu perspectivele și alegoriile și parabolele speculative ale science fiction-ului, dialectele conceptual radicale ale ficțiunii speculative. Rezident (pe termen lung) în Irlanda de Nord, Ian McDonald percepe lumea contemporană din perspectiva unei „periferii”, din punctul de vedere material al precariatului mondial (99% din omenire), o viziune întotdeauna vibrantă și în continuă transformare a populațiilor din periferiile excluse ale globalizării ultra-capitalismului. Ian McDonald este bardul lumii a treia în SF-ul mondial, dă lumii a treia o necesară voce sciento-ficțională cu o strălucită inventivitate lirică și întotdeauna cu un suprem fler narativ, cu prospețime și empatie.

Irlanda de Nord (și întrega Irlandă) este explorată printr-un triolet de cărți de sine stătătoare, magnifica și arhetipala „King of Morning, Queen of Day” (1991), extravaganta și picaresca frescă viitoristă „Hearts, Hands and Voices” (1992, publicată în S.U.A. cu titlul „The Broken Land” și în România cu titlul „Inimi, mâini, glasuri”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), incisiva satiră anti-totalitară „Sacrifice of Fools” (1996), satira sistemului global de represiune socială, „Out on Blue Six” (1989), comedia vonnegutian-revoluționară, „Necroville” (1994, publicată în S.U.A., cu titlul „Terminal Café ”; și în România cu titlul „Necroville”, traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995), o viziune caleidoscopică a unei lumi al cărei proletariat este format din morți înviați.

Africa este eliberată de prezenta sa dependență și exploatare de o infestare proteic-extraterestră în „Chaga” (1995, publicată în S.U.A., cu titlul „Evolution’s Shore”), „Kirinya” (1998), precum și în nuvela publicată în foileton, „Tendeleo’s Story ” (2000).

Și lumea a treia de pe Pământ este transplantată prin terraformarea planetei Marte, și este explorată în „Desolation Road (1988) și în „Ares Express” (2001). Au urmat epopeica frescă a Indiei viitorului, „River of Gods” (2004), a Braziliei viitorului, „Brasyl” (2007), „Cyberabad Days” (2009; culegere de povestiri utilizând universul din „River of Gods”), a Turciei viitorului, „The Dervish House” (2010), romanele pentru adolescenți, „Planesrunner” (2012) și „Be My Enemy (2013), nuvelele „The Queen of the Night’s Aria” (2013; în antologia „Old Mars”), „Empress of the Sun (2014) și „Botanica Veneris: Thirteen Papercuts by Ida Countess Rathangan” (2015 ; în antologia „Old Venus”).

Bogăția și complexitatea universului ficțional al lui Ian McDonald este de asemenea evidentă în proza scurtă a scriitorului, povestiri adunate în culegerile „Imperial Dreams” (1988) și „Speaking in Tongues” (1992) sau prin intermediul unor texte neantologate precum „The Best and The Rest of James Joyce” (1992) și „The Days of Solomon Gursky” (1998), o continuare cosmică a romanului „Necroville”.

Într-adevăr, proza scurtă a lui Ian McDonald împărtășește de multe ori și iluminează universul ficțional al romanelor sale; dar alte texte sunt puternic independente, de exemplu lirica nuvelă cyberpunk, „Scissors Cut Paper Wrap Stone” (1994) iar „Kling Klang Klatch” (1992) este un idiosincratic roman grafic cu textul de Ian McDonald și desene de David Lyttleton.

Nick Gevers: Romanul „King of Morning, Queen of Day” pe de altă parte, este considerat o capodoperă, atât datorită autenticității decorului irlandez și cât și din cauza conținutului său variat, versatilității stilistice ale întâlnirilor unor succesive generații de femei cu sursa tuturor arhetipurilor. Care a fost intenția care a născut această carte ?

Ian McDonald: A fost prima parte din ceea ce cred că este „Trilogia mea irlandeză” și a fost scrisă din contestare și opoziție. Am citit romanul lui R.A. McAvoy, „The Book of Kells”și m-a înfuriat pretenția de „irlandezitate” a unui autor american: a fost distractiv, dar nu pare să fi făcut prea mult efort, sau să fi avut cu adevărat dorința de a explora subtilitățile și complexitatea Irlandei moderne. Adânc în amurgul celtic. Și mi-a venit ideea de a crea un fantasy irlandez modern, să folosesc motivul capriciosului și celticului „Rege al zânelor”,să evaluez unde aa ajuns acest concept în secolul nostru (puternic suferind datorită ingineriei politice) și încotro ar putea fi merge. Toate culturile și identitățile trebuie să evolueze și să se schimbe sau să moară, și „irlandezitatea” nu este diferită. Uite, trebuie să introduc un anume hubris aici: m-am gândit „pot face asta/pot face asta mai bine”, am conceput povestea originală și apoi textul pur și simplu a explodat la dimensiunile unui roman. Este romanul meu chintesențial de tip remix: fiecare secțiune o remixează pe cea dinainte, iar întregul se referă la modul în care fiecare generație remixează mitologia anterioară. Am adăugat și niște chestii „dăștepte” despre literatura irlandeză a secolului XX. Întotdeauna remixez niște cântece pentru fiecare ficțiune pe care o scriu, iar acesta este unul dintre puținele pe care încă le ascult. Desigur, vanitatea revine și mă mușcă de fund, mai întâi cu „Chaga Saga” și apoi și cu „Cyberabad”. Sunt un outsider care încearcă să înțeleagă în modul meu propriu diferite, complexe și subtile culturi. Asta îmi folosește al dracului de bine.

Nick Gevers: „Hearts, Hands, and Voices” (Inimi, mâini, glasuri), romanul tău biotech, poate fi interpretat ca o alegorie a tuturor conflictelor sectare nerezolvabile ale secolului XX ? De ce este eroina mută ? Iar comuniunea telepatică apărând la sfârșitul romanului reprezintă oare reteța privind soluționarea conflictului?

Ian McDonald: Titlul romanului „Hearts, Hands, și Voices” provine din textul unui splendid și vechi imn luteran „Nun Danket Denn Wir Gott” (Acum îi mulțumim Domnului). Ideea a fost, desigur, de a generaliza problema irlandeză – prin extensie, istoria conflictului armat din Irlanda secolului XX. Deși reprezintă partea a a doua a „Trilogiei irlandeze” nu e vorba de Irlanda de Nord – este vorba mai mult sau mai puțin de o reinterpretare a Războiului irlandez de independență.

Încă îmi place biotehnologia, străbăteam drumul spre „Chaga Saga”, toată chestia organică izvorându-mi din creier. Am un sentiment că e parte din această ambivalență „atât/și” de care vorbeam mai înainte. Consider ruptura dintre biologic și mecanic (inclusiv electronic) ca fiind una artificială: actuală paradigmă culturală este de a modela viața și conștiența pe un simulacru slab izvorât din conceptul sistemului de telefonie din secolul XIX; dar mașinile vor deveni – trebuie – să devină mult mai asemănătoare sistemelor biologice. N-ajungi să-l emulezi pe Papa Darwin așa de ușor.

Marvin Minsky greșește profund – și într-un mod profund plictisitor – atunci când se masturbează mental și fantazează despre omenirea care-și va azvârli carapacea de carne și va îmbrăca trupuri superioare din metal și siliciu. Mașinile vor biologice iar evoluția funcționează în orice mediu. Dualismul platonic al lui Minsky are o vechime îndelungată în science fiction: mortificarea trupului, noțiunea de „lăsare în urmă a biologicului” și superinteligența juisând la infinit în timp ce rumegă Misterele Necuprinse ale Universului. „Mistica” Julian din Norwich făcea la fel în celula ei din mânăstire în secolul al XIV-lea. Păstrați-vă pentru voi revelațiile voastre metafizic-matematice, prieteni. Eu mă rezum la playstation. Gödel ne va modifica pe toți în cele din urmă.

„Inimi, mâini, glasuri”: faptul că eroina mea Mathembe nu vorbește este un simbol privind alienarea și marginalizarea tinerilor, vorbind despre situația Irlandei de Nord (și numai), ceea ce li se oferă tinerilor este o serie de atitudini prefabricate de SF.Treime (Statul, Capitalul și Biserica), identități și mentalități și concepte create de către indivizi având un interes legitim să te manipuleze, să te cumpere. Mathembe nu are voce; la un nivel, ea știe că dacă ar vorbi, nimeni n-ar asculta-o.

Finalul: am uitat ce s-a întâmplat. „Inimi, mâini, glasuri” e unul dintre acele romane, cum ar fi „Necroville”, pe care nu mi le amintesc să le fi scris; dacă ar fi să le răsfoiesc, ar fi acolo lucruri care m-ar surprinde. De asemenea, unele dintre poveștile mele anterioare se retrag dincolo de orizontul de memorie; până când n-ai menționat în decursul acestui interviu nu-mi mai minteam că am scris o povestire intitulată, „The Best and The Rest of James Joyce”… Îmi amintesc doar că finalul original al romanului „Inimi, mâini, glasuri” a fost mult mai întunecat, oferind foarte puține speranțe. Cred că cea mai bună concluzie care se poate trage din finalul unei intrigi e că doar comunicarea este tot ceea ce avem.

Va urma.

© Nick Gevers

Titlul original : „Future Remix : An interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

Traduceri în românește :

„Inimi, mâini, glasuri” (Hearts, Hands, and Voices, 1992) – Ian McDonald ; traducere de Corina Marian; Editura Pygmalion, 1995

„Necroville” (1994) – Ian McDonald ; traducere de Gabriel Stoian; Editura Pygmalion, 1995

În românește i s-au tradus și nuvelele „Mica zeiță’’ (The Little Goddess) publicată în antologia lui Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 1 (editura Nemira, 2007) de către Ana-Veronica Mircea și „Soția djinului” (The Djinn’s Wife), Gardner Dozois, „The Year’s Best Science Fiction’’, volumul 5 (editura Nemira, 2010) de către Ana-Veronica Mircea.

Ian McDonald, premii și nominalizări :

Premiul Nebula 1989, nominalizare cu „Unfinished Portrait of the King of Pain by Van Gogh”

Premiul Arthur C. Clarke 1990, nominalizare cu „Desolation Road”

Premiul Locus 1989 : „Desolation Road”

Premiul Philip K. Dick 1991 : „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Locus Fantasy 1992, nominalizare cu „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Arthur C. Clarke 1993, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul British Science Fiction Association 1992, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul World Fantasy 1994, nominalizare cu „Some Strange Desire”

Premiul Philip K. Dick 1994, nominalizare cu „Scissors Cut Paper Wrap Stone”

Premiul British Science Fiction Association 1994, nominalizare cu „Necroville”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Evolution’s Shore”

Premiul British Science Fiction Association 1995, nominalizare cu „Chaga”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Chaga”

Premiul Kurd-Laßwitz 1999 : „Sacrifice of Fools”

Premiul Theodore Sturgeon 2001: „Tendeléo’s Story”

Premiul British Science Fiction Association 2004 : „River of Gods”

Premiul Arthur C. Clarke 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2007 : „The Djinn’s Wife”

Premiul Hugo 2008, nominalizare cu „Brasyl”

British Science Fiction Association 2007 : „Brasyl”

Premiul Warwick Prize for Writing (2008/9), nominalizare cu „Brasyl”

Premiul The John W. Campbell Memorial 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Locus SF 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Nebula 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Hugo 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Locus 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Arthur C. Clarke 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul John W Campbell Memorial 2011 : „The Dervish House”

Premiul British Science Fiction Association 2011 : „The Dervish House”

730 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.