REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Future Remix: interviu cu Ian McDonald (II)

Future Remix: interviu cu Ian McDonald (II)

Nick Gevers • 9:04 - 11.04.2015 • 

Ian McDonald, cu siguranță unul dintre scriitorii SF importanți ai Marii Britanii, este atât un stilist (de-a dreptul „pirotehnic”) cât și un avizat și profund umanist comentator socio-politic. Romanele și povestirile sale sunt frenetice, colorate, aluzive, ilare, amestecând și recombinând istoria și cultura populară a secolelor XX și XXI cu perspectivele și alegoriile și parabolele speculative ale science fiction-ului, dialectele conceptual radicale ale ficțiunii speculative. Rezident (pe termen lung) în Irlanda de Nord, Ian McDonald percepe lumea contemporană din perspectiva unei „periferii”, din punctul de vedere material al precariatului mondial (99% din omenire), o viziune întotdeauna vibrantă și în continuă transformare a populațiilor din periferiile excluse ale globalizării ultra-capitalismului. Ian McDonald este bardul lumii a treia în SF-ul mondial, dă lumii a treia o necesară voce sciento-ficțională cu o strălucită inventivitate lirică și întotdeauna cu un suprem fler narativ, cu prospețime și empatie.

Irlanda de Nord (și întrega Irlandă) este explorată printr-un triolet de cărți de sine stătătoare, magnifica și arhetipala „King of Morning, Queen of Day” (1991), extravaganta și picaresca frescă viitoristă „Hearts, Hands and Voices” (1992, publicată în S.U.A. cu titlul „The Broken Land”), incisiva satiră anti-totalitară „Sacrifice of Fools” (1996), satira sistemului global de represiune socială, „Out on Blue Six” (1989), comedia vonnegutian-revoluționară, „Necroville” (1994, publicată în S.U.A., cu titlul „Terminal Café ”), o viziune caleidoscopică a unei lumi al cărei proletariat este format din morți înviați. Africa este eliberată de prezenta sa dependență și exploatare de o infestare proteic-extraterestră în „Chaga” (1995, publicată în S.U.A., cu titlul „Evolution’s Shore”), „Kirinya” (1998), precum și în nuvela publicată în foileton, „Tendeleo’s Story ” (2000). Și lumea a treia de pe Pământ este transplantată prin terraformarea planetei Marte, și este explorată în „Desolation Road (1988) și în „Ares Express” (2001). Au urmat epopeica frescă a Indiei viitorului, „River of Gods” (2004), a Braziliei viitorului, „Brasyl” (2007), „Cyberabad Days” (2009; culegere de povestiri utilizând universul din „River of Gods”), a Turciei viitorului, „The Dervish House” (2010), romanele pentru adolescenți, „Planesrunner” (2012) și „Be My Enemy (2013), nuvelele „The Queen of the Night’s Aria” (2013; în antologia „Old Mars”), „Empress of the Sun (2014) și „Botanica Veneris: Thirteen Papercuts by Ida Countess Rathangan” (2015 ; în antologia „Old Venus”).

Bogăția și complexitatea universului ficțional al lui Ian McDonald este de asemenea evidentă în proza scurtă a scriitorului, povestiri adunate în culegerile „Imperial Dreams” (1988) și „Speaking in Tongues” (1992) sau prin intermediul unor texte neantologate precum „The Best and The Rest of James Joyce” (1992) și „The Days of Solomon Gursky” (1998), o continuare cosmică a romanului „Necroville”.

Într-adevăr, proza scurtă a lui Ian McDonald împărtășește de multe ori și iluminează universul ficțional al romanelor sale; dar alte texte sunt puternic independente, de exemplu lirica nuvelă cyberpunk, „Scissors Cut Paper Wrap Stone” (1994) iar „Kling Klang Klatch” (1992) este un idiosincratic roman grafic cu textul de Ian McDonald și desene de David Lyttleton.

Partea a II-a

Nick Gevers: S-a comentat frecvent că obișnuiești să citezi și să rescrii texte ale altor scriitori prin propria ficțiune – cu adevărat o tehnică postmodernă, o modalitate pe care o folosești foarte abil, într-un fel de parodie transcendentă. Ce a motivat această practică ?

Ian McDonald: Și ? Oare nu toată lumea face la fel ? Comentariul cel mai frecvent auzit de mine este că Chaga Saga („Chaga”, „Kirinya”, „Tendeléo’s Story”, 1995-2000) recapitulează romanul lui J.G.Ballard, „Crystal World”. Eu nu l-am citit pe Ballard și nu mă interesează obsesiile de mic burghez englez ale lui Ballard, toate chestiile acelea care se referă de fapt la „degenerarea” actuală datorită pierderii Imperiului Britanic. Trăiesc în ultimele zile ale imperiului britanic de când mă știu și asta îmi conferă o cu totul altă perspectivă. Necesitate istorică. Cred că încă nu ne-am revenit din mahmureala idealului romantic-victorian al artistului în postură de creator cvasi-divin : un coit rapid și agonizant cu muza și apoi totul ți se varsă în cap, perfect și complet, înglobând o nouă perspectivă asupra lumii. Aceasta este o imbecilitate istorică; poate nu știți dar vă spun eu, compozitorii clasici și baroci au utilizat sprințari teme scrise de alți compozitori. Sau așa-zisele „ateliere de tehnică narativă” sau „seminariile de scenaristică” animate de indivizi a căror cea mai mare teamă este că ar putea fi influențați de cineva sau ceva și prin urmare, le-ar fi viciate puritatea și originalitatea.

Prostii. Absolut totul ne influențează. A nega asta înseamnă a nega orice încercare de a produce artă. Scrisul este o formă de pură reacție în privința lumii înconjurătoare. Totul este parte a acestui melanj. Ceea ce noi numim „post-modernism” nu este pur și simplu un termen adecvat pentru că prea mult din chestia asta este conștiență de sine, auto-elogiere și lipsă de onestitate. Ironie ? Hai sictir. „Modernismul” este complet vetust. Eu aș numi această tendință culturală utilizând frânturi de informații și accesul nostru la realitate pentru a crea micro-culturi, „modernism modern”. Este modern, prin aceea că este un produs al capacității noastre tehnologice de a face surfing la suprafața lucrurilor, de a degusta fragmente, de a mixa mai degrabă decât a ne concentra asupra unor surse trans-istorice, precum în definiția academică a termenului. Oricine avînd un ochi ațintit asupra zeitgeist-ului ar fi de acord că arta colajului și a bricolajului va fi cea mai importantă abilitate culturală a noului secol.

Nick Gevers: Care este procesul creativ al romanelor și povestirilor tale? Ce este pe primul loc –conceptul, stilul, decorul ?

Ian McDonald: Este un proces lung și lent. Ideea survine mereu dintr-odată: încă mai conduc zilnic pe un traseu cu aceleași semafoare, exact unde ideea pentru „King of Morning, Queen of Day” a apărut dintr-o dată, în timp ce așteptam la roșu. După aceea, poate dura ani de zile pentru ca povestea să crească la punctul în care să poată să fie istorisită. Nimic nu e clar încă, doar o idee și un sentiment. Este precum cum formarea unei planete: gravitația narativă atrage idei, personaje, scene. După impulsul inițial „Aș vrea să scriu despre …”, există de obicei un moment în care personajele, povestea și vocea auctorială se potrivesc toate simultan într-o viziune coerentă. Prin „voce”, mă refer la modul în care povestea se istorisește: weltanschauung-ul stilistic, precum ideea poveștii ca poveste din „Ares Express”, sau precum debutul acțiunii din „Chaga” și finalului din „Kirinya” sunt modelate în jurul piesei simfonice „The Protecting Veil” a compozitorului John Tavener evocând (sper) o viziune transcendentă. Sunt un tip de scriitor vizual, trebuie să fiu în măsură să vizualizez lucrurile în cinematograful meu interior, iar imaginile acreționează nucleele unor povești: imaginile-cheie din „Cyberabad” sunt trenul de mare viteză care-l transportă pe domnul Nandha, ciber-asasinul peste câmpia indo-gangetică, ferma de pe acoperiș, o ghirlandă de flori de portocal plutind pe un râu, norii uscați din sud și câinele bătut până la moarte pentru că păzea un arbore de guava.

Nick Gevers: De-a lungul carierei tale, ai produs un flux constant de povestiri de mare calitate, primele apărând în volumele „Empire Dreams” și „Speaking in Tongues”. Ai o anumită afecțiune pentru proza scurtă, în ciuda tarifelor comerciale scăzute ?

 

Ian McDonald: Există idei pentru povestiri și există idei pentru romane. Uneori, ca în cazul „King of Morning, Queen of Day” și „Towards Kilimanjaro”, povestirea devine un roman iar în cazul lui „Tendeleo’s Story”, romanul devine din nou o povestire. Totul are o lungime naturală; dar mie îmi place o povestire bună și compactă – proza scurtă a lui Harlan Ellison m-a determinat să vreau să scriu. Folosesc adesea povestirile ca o modalitate de a introduce idei pe care am de gând să le explorez ulterior: seria Chaga (care a început cu „Towards Kilimanjaro”, nuveletă), „Shi’an” în povestirile „The Undifferentiated Object of Desire”, „Frooks”, „Legitimate Targets”, apoi „Sacrifice of Fools”, „Desolation Road” și „Ares Express”. Unele idei trebuie să fie abordate din mai multe părți. Mă simt conectat la ceea eu numesc Marele Viitor: o viziune a unei culturi galactice sofisticate precum Ekumenul Ursulei K.Le Guin, peste 10.000 – 100.000 de ani în viitor. Fără extratereștri : oamenii sunt extratereștrii în această vastă și lentă societate multistratificată. Viziunea asta are destule aspecte pentru a mă menține preocupat ceva timp.

Fie blestemate ele, tarifele mizerabile oferite de profitorii capitaliști unor autori de ficțiune de consum, dar cred că există alternative la munca prost plătită pe plantațiile editoriale ale unor intermediari.

Va urma.

© Nick Gevers

Titlul original : „Future Remix : An interview with Bruce Sterling by Nick Gevers”.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi publicat în revista Nautilus online, cu permisiunea domnului Nick Gevers. Îi mulţumim.

Ian McDonald, premii și nominalizări :

Premiul Nebula 1989, nominalizare cu „Unfinished Portrait of the King of Pain by Van Gogh”

Premiul Arthur C. Clarke 1990, nominalizare cu „Desolation Road”

Premiul Locus 1989 : „Desolation Road”

Premiul Philip K. Dick 1991 : „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Locus Fantasy 1992, nominalizare cu „King of Morning, Queen of Day”

Premiul Arthur C. Clarke 1993, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul British Science Fiction Association 1992, nominalizare cu „Hearts, Hands, and Voices”

Premiul World Fantasy 1994, nominalizare cu „Some Strange Desire”

Premiul Philip K. Dick 1994, nominalizare cu „Scissors Cut Paper Wrap Stone”

Premiul British Science Fiction Association 1994, nominalizare cu „Necroville”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Evolution’s Shore”

Premiul British Science Fiction Association 1995, nominalizare cu „Chaga”

Premiul John W. Campbell Memorial 1996, nominalizare cu „Chaga”

Premiul Kurd-Laßwitz 1999 : „Sacrifice of Fools”

Premiul Theodore Sturgeon 2001: „Tendeléo’s Story”

Premiul British Science Fiction Association 2004 : „River of Gods”

Premiul Arthur C. Clarke 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2005, nominalizare cu „River of Gods”

Premiul Hugo 2007 : „The Djinn’s Wife”

Premiul Hugo 2008, nominalizare cu „Brasyl”

British Science Fiction Association 2007 : „Brasyl”

Premiul Warwick Prize for Writing (2008/9), nominalizare cu „Brasyl”

Premiul The John W. Campbell Memorial 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Locus SF 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Nebula 2008, nominalizare cu „Brasyl”

Premiul Hugo 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Locus 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul Arthur C. Clarke 2011, nominalizare cu „The Dervish House”

Premiul John W Campbell Memorial 2011 : „The Dervish House”

Premiul British Science Fiction Association 2011 : „The Dervish House”

674 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.