REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (5

Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (5

Nick Gevers • 19:08 - 01.02.2016 • 

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996) de Mary Doria Russell a fost publicat în traducerea lui Bogdan Perdivară, în colecţia Epsilon coordonată de Mihai-Dan Pavelescu la editura Trei. „Pasărea Domnului” este unul dintre cele mai relevante romane ale science fiction-ului contemporan (n.tr.)

În ultimii ani, prin publicarea romanelor sale „Pasărea Domnului” şi „Children of God”, ce se referă la contactul dintre specia umană şi extratereştri şi urmărilor acestuia, Mary Doria Russell a devenit o figură semnificativă şi de mare popularitate în domeniul SF.

„Pasărea Domnului” a câştigat Premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr., British Science Fiction Association şi Kurd Laßwitz şi se intenţionează ecranizarea romanului, iar „Children of God” este un pretendent puternic pentru Premiul Hugo, la categoria cel mai bun roman.

De îndată ce am citit „Pasărea Domnului”, am devenit convins că Mary Russell, cu inteligenţa şi umanismul ei, cu remarcabila ei stăpânire a scriiturii, capacitatea ei de a crea un context cultural convingător, şi prin arta personajelor, este unul dintre cei semnificativi autori americani de SF.

„Children of God” a confirmat această impresie. Aşa că am fost foarte recunoscător când Mary, în ciuda problemelor ei de sănătate, a fost de acord să răspundă întrebărilor mele.

În ceea ce priveşte contextul interviului, vreau să încep cu o versiune revizuită a recenziei mele a romanelor „Pasărea Domnului” şi „Children of God”, apoi urmează întrebările mele şi răspunsurile profunde şi detailate ale lui Mary.

 

Nick Gevers: Eşti conştientă că ai o intuiţie deosebită în ceea ce s-ar putea numi sociologia masculinităţii ?

Mary Doria Russell: Sunt conştientă de faptul că-mi plac băieţii. Lasă-mă să mă gândesc un pic … Trebuie să spun că am avut norocul unui tată deosebit. Tonalitatea generală a tatălui meu în ceea ce mă priveşte a fost una de aprobare amuzată şi de afecţiune tolerantă. Un psiholog ar spune, probabil, că tatăl meu mi-a dat o încredere fundamentală că bărbaţii se vor bucura de compania mea şi mă vor aprecia. Această încredere a fost consolidată şi susţinută de o căsătorie cu adevărat satisfăcătoare, care este pe cale de a intra în cel de al treizecilea an, şi apoi i s-a adăugat experienţa maternă, având un fiu pe care nu numai că îl iubesc dar îmi şi place.

Aceste relaţii de bază sunt atât de puternice şi atât de consistent îmbucurătoare încât m-am simţit întotdeauna confortabil în prezenţa bărbaţilor – profesional, am lucrat cu grupuri de bărbaţi experţi în ştiinţă şi inginerie, de exemplu. Prietenia şi camaraderia pe care le pot oferi nu sunt afectate de necesitatea de a fi manipulativă sau seducătoare. Nu trebuie să marchez sau să decontez vreo ranchiună veche sau să-mi consolidez imaginea de sine prin cuceriri sexuale, şi am fost răsplătită printr-o uşurinţă fundamentală şi o naturaleţe, o directeţe cu bărbaţii. Eu nu sunt unul dintre băieți, sper că ai înțeles. Presupun că atunci când eram tânără, am fost un fel de mascotă, și acum cînd mă îndrept spre 50 de ani, sunt din ce în ce mai mult ca o mătuşă sau o soră afectuoasă. Iar bărbaţii pot fi ei înşişi lângă mine – nu trebuie să se prefacă sau să-şi dea importanţă sau să se ascundă de ei înşişi. Poate toate acestea au contribuit la abilitatea de a portretiza într-un mod realist personaje masculine în ficţiunea mea.

Nick Gevers: Ambele tale romane SF („Pasărea Domnului” şi „Children of God”) au fluxuri temporale paralele: în „Pasărea Domnului” există contrapunctul călătoriei (în general, unul vesel) şi agonia de mai târziu a lui Sandoz reîntors pe Pământ. Apoi, în „Children of God”, co-există o tensionată pregătire a celei de a doua expediţii iezuite, în contrast cu evenimentele revoluţionare care au loc pe planeta din sistemul Alpha Centauri. Poţi comenta de ce utilizezi atât de consecvent această bifurcare narativă ?

Mary Doria Russell: Ei bine, iniţial a fost aşa pentru că mi-au plăcut textele care au avut acest tip de intrigă paralelă. Acestea au fost romanele care m-au ţinut trează până târziu în noapte. Mă usturau ochii şi bărbatu-meu îmi zicea, „Stinge naibii lumina aia blestemată, da ?” şi eu îi şopteam „Mai am doar două paragrafe din capitolul ăsta !” Şi apoi trăgeam cu ochiul la prima frază a capitolului următor, şi mă gândeam, şi iar mă fura lectura şi mai citeam câteva pagini.

Când am scris „Pasărea Domnului”, am constatat că având două linii narative nu m-am blocat. Mi-am concretizat partea referitoare la perioada de dinainte şi apoi m-am putea întoarce la perioada de după, iar acest fel de alternanță a fost foarte productivă. A fost mult mai greu să scriu „Children of God”, şi am rearanjat capitolele de nenumărate ori, luptând în mod constant cu ritmul, cu dezvăluirea revelaţiilor şi echilibrul între liniile cronologice.

La un nivel mai profund, în ambele romane, timpul în sine a devenit un personaj. Am folosit trecutul pentru a arunca o lumină oblică asupra prezentului şi prezentul pentru a prezenta evenimente semnificative ale trecutului reliefându-le printr-o iluminare retrospectivă. Niciodată nu veţi înţelege pe deplin lucrurile aşa cum se întâmplă. Poveştile biblice din Geneză şi Exod au supravieţuit timp de 3500 de ani, şi continuă să fie istorisite şi găsesc o rezonanță în atât de multe culturi pentru că demonstrează cum să dai sens evenimentelor, cum să creezi o dramă autentică din incidente izolate, revolte în familie, ghinion şi vremuri bune. Şi oferă speranță şi astăzi iar ceea ce pare a fi o tragedie fără sens ar putea să fie considerat într-o zi, perioada în care au încolţit semințele din care s-a ivit binele.

Timpul este sacru în biblie. Timpul este esenţa teologiei biblice, iar Dumnezeu pictează pe o pânză mare şi pensula lui este Timpul.

În cel de al treilea roman, fluxul narativ este clasic, dar există două zone geografice – o poveste are loc în Genova, şi alta în Alpii Maritimi. Problema cu această strategie narativă este că trebuie să introduci două grupuri de personaje, astfel încât primele o sută de pagini sunt destul de puternic încărcate cu nume şi situaţii. Am rescris şi am revizuit aceste pagini, pentru a epura cele două linii narative, cât am putut de economic. Dar avantajul este că atunci când am împletit cele două poveşti împreună, ultimele o sută de pagini ale cărţii au devenit mai comprimate, mai intense – sper să-i ţină în tensiune până târziu în noapte pe cititori. Am ceea ce eu numesc Clubul 2 Noaptea – cititori care-mi spun că au început să citească ultimele o sută de pagini pe la ora 22.00 şi pur şi simplu nu s-au putut opri din lectură până a doua zi dimineaţa. Sunt mereu încântată când aud asta.

Va urma.

Notă :

¹Dorothy Dunnett (1923-2001): autoare scoțiană de romane istorice precum seria Lymond Chronicles.

© Nick Gevers & Mary Doria Russell

Titlu original : „Of Prayers and Predators. An Interview with Mary Doria Russell by Nick Gevers”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea interviului s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996) de Mary Doria Russell a fost publicat în traducerea lui Bogdan Perdivară, în colecţia Epsilon, coordonată de Mihai-Dan Pavelescu, la editura Trei. Este unul dintre cele mai relevante romane ale science fiction-ului contemporan (nota traducerii).

Mary Doria s-a născut în 1950 la Chicago, Illinois, S.U.A., din părinți de origine italiană, tatăl a fost instructor în corpul de pușcași marini, mama, infirmieră în marină. A avut o educație catolică începând cu școala primară (Sacred Heart Catholic Elementary School). A studiat antropologia culturală și hispanistica la Universitatea Illinois (Bachelor of Arts/licențiat – 1972), antropologia socială la Universitatea Northeastern (Master of Arts/master -1976) din Boston și bio-antropologia la Universitatea Michigan (Ph.D./doctorat – 1983). Mary Doria cunoaște italiana, spaniola, franceza, croata și a studiat latina, ebraica, rusa și germana.

În 1970, Mary Doria s-a căsătorit cu Donald J. Russell și și-a păstrat după căsătorie și numele propriu de familie, Doria.

Don este inginer programator și unul dintre fondatorii companiei AllTech Medical Systems, producător de sisteme de imagistică medicală. Fiul lor, Daniel Jacob s-a născut la Zagreb în 1985 și este editor digital de media. Mary Doria Russell și soțul ei Don locuiesc în Lydenhurst, lîngă Cleveland, Ohio, S.U.A.

Site-ul lui Mary Doria Russell : http://www.marydoriarussell.net/

Premii:

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) : premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr. Memorial, John W. Campbell, British Science Fiction Association, Kurd Lasswitz, Cleveland Council for the Arts Literature Prize, Spectrum Classics Hall of Fame; nominalizări : Dublin International Literary Prize, Book-of-the-Month Club First Fiction Award.

„Children of God” : nominalizări la premiile Hugo, James Tiptree, BSFA ; a obținut Cleveland Council for the Arts Literature Prize.

„A Thread of Grace” : nominalizare la Premiul Pulitzer

„Dreamers of the Day” : nominalizare la Premiul IMPAC

„Doc” : Kansas State Library (Notable Novel), American Library Association Readers Choice Award     (Top Pick in Historical Fiction), Great Lakes Great Reads

Bibliografie:

„The Sparrow” (1996); roman SF ; traducere românească de Bogdan Perdivară, „Pasărea Domnului”, 2013 ; titlul romanului se referă la un verset din Biblie (Evanghelia după Matei, 10:29-31 : „Nu se vând oare două vrăbii la un ban ? Și totuși nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”) ; romanul a fost tradus în franceză, spaniolă, germană, olandeză, poloneză, greacă, maghiară, lituaniană, turcă, japoneză, coreeană și română.

„Children of God” (1998) ; roman SF ; romanul a fost tradus în franceză, olandeză, poloneză.

„A Thread of Grace” (2005) : roman istoric despre Italia fascistă.

„Dreamers of the Day” (2008) : roman istoric despre conferința de pace de la Cairo din 1921.

„Doc” (2011) : roman western avîndu-i ca personaje principale pe Wyatt Earp și Doc Holliday, începând cu 1878.

„Wyatt” : roman western

762 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.