REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (3)

Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (3)

Nick Gevers • 15:25 - 01.12.2015 • 

În ultimii ani, prin publicarea romanelor sale „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, ce se referă la contactul dintre specia umană şi extratereştri şi urmărilor acestuia, Mary Doria Russell a devenit o figură semnificativă şi de mare popularitate în domeniul SF.

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) a câştigat Premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr., British Science Fiction Association şi Kurd Laßwitz şi se intenţionează ecranizarea romanului, iar „Children of God” a fost un pretendent puternic pentru Premiul Hugo, la categoria cel mai bun roman.

De îndată ce am citit „Pasărea Domnului” (The Sparrow), am devenit convins că Mary Russell, cu inteligenţa şi umanismul ei, cu remarcabila ei stăpânire a scriiturii, capacitatea ei de a crea un context cultural convingător, şi prin arta personajelor, este unul dintre cei semnificativi autori americani de SF.

„Children of God” a confirmat această impresie. Aşa că am fost foarte recunoscător când Mary, în ciuda problemelor ei de sănătate, a fost de acord să răspundă întrebărilor mele.

În ceea ce priveşte contextul interviului, vreau să încep cu o versiune revizuită a recenziei mele a romanelor „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, apoi urmează întrebările mele şi răspunsurile profunde şi detaliate ale lui Mary.

CONTEXTUL

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996), publicat de imprinturi mainstream, atât în ​​America (Villard) cât şi în Marea Britanie (Black Swan), a obţinut foarte repede succesul la nivelul criticii şi al cititorilor, atât în interiorul cât şi în afara comunităţii SF.

Importanţa „Păsării Domnului” (The Sparrow) pentru SF-ul contemporan provine dintr-un impact larg: scoate SF-ul din ceea ce pare a fi un ghetou depopulat, relegitimizând genul în rândul unui public mai larg, şi în acelaşi timp, reîmprospătează SF-ul din afară, cu umor, cu simpatie şi cu patos, toate acestea de-a dreptul contagioase.

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) a fost considerată ca fiind una din cele mai importante cărţi ale SF-ului contemporan ; citind-o, nu este greu să-ţi dai seama de ce.

Mary Doria Russell, care are o pregătire universitară în paleoantropologie, a reînviat SF-ul antropologic, care a fost atât de central genului în anii ‘70. Obiectul ei de studiu suntem noi cu toţii dedesubtul analizei ficționale a două specii de extratereştri a căror asemănare cu noi este atât profund înşelătoare cât şi îngrijorător de edificatoare. Această dualitate a focalizării este vizibilă în structura narativă a romanului: capitolele alternează între o misiune iezuită spre o lume îndepărtată, prin care cititorul este invitat să privească spre exterior către specii raţionale dar non-umane, şi tristele consecinţe ale misiunii, în care privirea trebuie să se întoarcă dureros spre interior.

INTERVIUL (3)

Nick Gevers: Ai comentat deja în acest interviu despre viziunea ta asupra explorării şi urmării acesteia, colonialismul. Ar fi corect să spunem că în timp ce prezinţi relele inevitabile ale procesului de colonizare, încerci de asemenea să argumentezi modul în care aceste rele pot fi atenuate ulterior, chiar transformate în ceva bun (ca eliberarea speciei Runa)?

Mary Doria Russell: Nu aş putea spune că răul este atenuat de bine. Răul este rău. Binele urmează uneori cronologic, răului, şi binele poate apărea ca o reacţie la rău, dar asta nu scuză sau diminuează răul. Doar un exemplu: în ultimele decenii, Germania de Vest a avut una dintre cele mai luminate şi liberale politici faţă de refugiaţi. Această politică a fost instituită în reacție directă cu propria istorie îngrozitoare a Germaniei antebelice ca producător de refugiați. Actuală politică a decenței este un rezultat al barbariei istorice, şi reflectă bine atitudinea poporului german care a instituit şi a sprijinit primirea dezmoşteniţilor. Aceasta nu scuză în nici un fel monstruozitatea celui de al Treilea Reich, dar este o realitate onorabilă şi admirabilă, de sine stătătoare.

Revoluția Runa este simultan o catastrofă pentru Jana’ata, dar şi cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată cu specia Runa. Către finalul romanului „Children of God”, Runa creează o cultură vibrantă în timp ce Jana’ata se agaţă de o existenţă precară într-o sărăcie groaznică. E prea devreme pentru a releva modul în care aceste specii se vor dezvolta. Eu nu cred că puterea corupe în mod necesar, nu mai mult decât cred că sărăcia înnobilează. Dacă Runa vor crea ceva bun, asta nu va scuza despotismul sistemului care i-a determinat să se revolte. Dacă Jana’ata vor crea ceva bun, asta nu va scuza cvasi-extincţia lor în timpul regimului Runa. Nu cred în acest tip de răscumpărare.

Cred că trebuie să înțelegem contextele istorice, și fiecărei generații îi este dată o istorie, iar fiecare individ decide ce să facă într-un anumit context. Fiecare părinte ia o sută de decizii zilnic, ce aspecte ale culturii predominante sunt demne de a fi perpetuate, şi care sunt prea stupide sau prea urâte pentru a fi transmise copiilor. Aceasta este ceea ce face Ha’anala, în enclava ei de pe munte: ea încearcă să vadă clar care sunt lucrurile demne de a fi transmise copiilor.

Nick Gevers: Povestea ascensiunii şi căderii lui Hlavin Kitheri a avut pentru mine o rezonanţă istorică atunci când am citit „Children of God”. Hlavin încearcă să facă ceva mult mai flexibil şi durabil, dar în acelaşi timp mult mai rapace, dintr-un sistem profund tiranic, aşa cum adeseori s-a încercat. Consideri că toate aceste iniţiative reformiste (în esenţă egoiste) ale elitelor politice, sunt condamnate să eşueze?

Mary Doria Russell: Cred că am mai multă compasiune decât pentru indivizii care încearcă să reformeze cu adevărat un sistem sau altul. De exemplu, conducerea comunistă chineză încearcă în prezent sa meargă pe muchea de cuţit dintre stabilitate şi schimbare. Ceea ce încearcă ei să facă este foarte, foarte dificil – în cazul în care judecă greşit echilibrul, China comunistă ar putea să o ia pe calea Uniunii Sovietice, ceea ce nu este o perspectivă atractivă. Reforma este foarte greu de dus la capăt.

Cârpăceala adesea destabilizează lucrurile, şi societăţile se pot nărui foarte repede. Represiunea este monstruoasă, dar haosul, războiul civil şi colapsul economic pot fi letale. Personal, aş prefera să fiu asuprită decât să fiu violată şi ucisă, mulţumesc foarte mult. L-am văzut pe Hlavin ca pe un reformator luminat, care a slăbit chingile cămăşii de forţă culturale şi politice a societăţii sale. Reforma a fost un ferment creator remarcabil, dar ea a dezlănţuit, de asemenea, toate tipurile de interese concurente politice şi economice, iar viaţa a devenit foarte periculoasă. Hlavin a încercat să înlocuiască o ierarhie ereditară stabilă, cu o meritocrație, iar rezultatele au fost la început incitante şi minunate, şi apoi au scăpat de sub control. A fost o reacție politică, si apoi a urmat revoluţia. Dar Hlavin a făcut ceea ce a putut el mai bine să facă, iar cel mai bun în cazul lui, a fost admirabil. Merită să fie onorat pentru că a încercat.

Va urma.

Nota traducerii :

„Un caz de conștiință” de James Blish, traducător neprecizat, 192 pag., Editura Cristian, Craiova, 1993 (?).

© Nick Gevers & Mary Doria Russell

Titlu original : „Of Prayers and Predators. An Interview with Mary Doria Russell by Nick Gevers”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea interviului s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996) de Mary Doria Russell a fost publicat în traducerea lui Bogdan Perdivară, în colecţia Epsilon, coordonată de Mihai-Dan Pavelescu, la editura Trei. Este unul dintre cele mai relevante romane ale science fiction-ului contemporan (nota traducerii).

Mary Doria s-a născut în 1950 la Chicago, Illinois, S.U.A., din părinți de origine italiană, tatăl a fost instructor în corpul de pușcași marini, mama, infirmieră în marină. A avut o educație catolică începând cu școala primară (Sacred Heart Catholic Elementary School). A studiat antropologia culturală și hispanistica la Universitatea Illinois (Bachelor of Arts/licențiat – 1972), antropologia socială la Universitatea Northeastern (Master of Arts/master -1976) din Boston și bio-antropologia la Universitatea Michigan (Ph.D./doctorat – 1983). Mary Doria cunoaște italiana, spaniola, franceza, croata și a studiat latina, ebraica, rusa și germana.

În 1970, Mary Doria s-a căsătorit cu Donald J. Russell și și-a păstrat după căsătorie și numele propriu de familie, Doria.

Don este inginer programator și unul dintre fondatorii companiei AllTech Medical Systems, producător de sisteme de imagistică medicală. Fiul lor, Daniel Jacob s-a născut la Zagreb în 1985 și este editor digital de media. Mary Doria Russell și soțul ei Don locuiesc în Lydenhurst, lîngă Cleveland, Ohio, S.U.A.

Site-ul lui Mary Doria Russell : http://www.marydoriarussell.net/

Premii:

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) : premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr. Memorial, John W. Campbell, British Science Fiction Association, Kurd Lasswitz, Cleveland Council for the Arts Literature Prize, Spectrum Classics Hall of Fame; nominalizări : Dublin International Literary Prize, Book-of-the-Month Club First Fiction Award.

„Children of God” : nominalizări la premiile Hugo, James Tiptree, BSFA ; a obținut Cleveland Council for the Arts Literature Prize.

„A Thread of Grace” : nominalizare la Premiul Pulitzer

„Dreamers of the Day” : nominalizare la Premiul IMPAC

„Doc” : Kansas State Library (Notable Novel), American Library Association Readers Choice Award     (Top Pick in Historical Fiction), Great Lakes Great Reads

Bibliografie:

The Sparrow” (1996); roman SF ; traducere românească de Bogdan Perdivară, „Pasărea Domnului”, 2013 ; titlul romanului se referă la un verset din Biblie (Evanghelia după Matei, 10:29-31 : „Nu se vând oare două vrăbii la un ban ? Și totuși nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”) ; romanul a fost tradus în franceză, spaniolă, germană, olandeză, poloneză, greacă, maghiară, lituaniană, turcă, japoneză, coreeană și română.

Children of God” (1998) ; roman SF ; romanul a fost tradus în franceză, olandeză, poloneză.

„A Thread of Grace” (2005) : roman istoric despre Italia fascistă

„Dreamers of the Day” (2008) : roman istoric despre conferința de pace de la Cairo din 1921

„Doc” (2011) : roman western avîndu-i ca personaje principale pe Wyatt Earp și Doc Holliday, începând cu 1878.

„Wyatt” : roman western

1105 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.