REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (2)

Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (2)

Nick Gevers • 20:26 - 04.11.2015 • 

În ultimii ani, prin publicarea romanelor sale „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, ce se referă la contactul dintre specia umană şi extratereştri şi urmărilor acestuia, Mary Doria Russell a devenit o figură semnificativă şi de mare popularitate în domeniul SF.

Pasărea Domnului” (The Sparrow) a câştigat Premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr., British Science Fiction Association şi Kurd Laßwitz şi se intenţionează ecranizarea romanului, iar „Children of God” a fost un pretendent puternic pentru Premiul Hugo, la categoria cel mai bun roman.

De îndată ce am citit „Pasărea Domnului” (The Sparrow), am devenit convins că Mary Russell, cu inteligenţa şi umanismul ei, cu remarcabila ei stăpânire a scriiturii, capacitatea ei de a crea un context cultural convingător, şi prin arta personajelor, este unul dintre cei semnificativi autori americani de SF.

„Children of God” a confirmat această impresie. Aşa că am fost foarte recunoscător când Mary, în ciuda problemelor ei de sănătate, a fost de acord să răspundă întrebărilor mele.

În ceea ce priveşte contextul interviului, vreau să încep cu o versiune revizuită a recenziei mele a romanelor „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, apoi urmează întrebările mele şi răspunsurile profunde şi detaliate ale lui Mary.

CONTEXTUL

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996), publicat de imprinturi mainstream, atât în ​​America (Villard) cât şi în Marea Britanie (Black Swan), a obţinut foarte repede succesul la nivelul criticii şi al cititorilor, atât în interiorul cât şi în afara comunităţii SF.

Importanţa „Păsării Domnului” (The Sparrow) pentru SF-ul contemporan provine dintr-un impact larg: scoate SF-ul din ceea ce pare a fi un ghetou depopulat, relegitimizând genul în rândul unui public mai larg, şi în acelaşi timp, reîmprospătează SF-ul din afară, cu umor, cu simpatie şi cu patos, toate acestea de-a dreptul contagioase.

Pasărea Domnului” (The Sparrow) a fost considerată ca fiind una din cele mai importante cărţi ale SF-ului contemporan ; citind-o, nu este greu să-ţi dai seama de ce.

Mary Doria Russell, care are o pregătire universitară în paleoantropologie, a reînviat SF-ul antropologic, care a fost atât de central genului în anii ‘70. Obiectul ei de studiu suntem noi cu toţii dedesubtul analizei ficționale a două specii de extratereştri a căror asemănare cu noi este atât profund înşelătoare cât şi îngrijorător de edificatoare. Această dualitate a focalizării este vizibilă în structura narativă a romanului: capitolele alternează între o misiune iezuită spre o lume îndepărtată, prin care cititorul este invitat să privească spre exterior către specii raţionale dar non-umane, şi tristele consecinţe ale misiunii, în care privirea trebuie să se întoarcă dureros spre interior.

INTERVIUL (2)

Nick Gevers: Ca autor te identifici cu SF-ul ?

Mary Doria Russell: Cred că science fiction-ul este o specie literară importantă, şi sunt mândră că am contribuit cu două romane, dar, nu, nu mă identific cu SF-ul ca atare. Poate pentru că am început să scriu pe la 40 şi ceva de ani. Aveam deja o identitate ! N-am afirmat niciodată, „Sunt un scriitor SF.” Întotdeauna spun, „Sunt un scriitor”. Dacă aţi văzut CV-ul meu, sunt pagini întregi de publicaţii ştiinţifice, tehnice şi de afaceri. Cele două romane SF ale mele sunt înglobate într-o „operă” tehnică mai vastă, dacă nu cumva obscură.

Nick Gevers: Au fost sugerate paralele între romanele tale şi volumul lui James Blish, „Un caz de conştiinţă”1 (A Case of Conscience, 1958). Ştiu că în ceea ce te privește nu ai conştientizat vreo influenţă, sau n-ai intenționat vreun omagiu …

Mary Doria Russell: Nu sunt sigură că ar fi fost ceva măcar inconştient – aveam opt ani atunci când romanul domnului Blish a fost publicat și nu cred că am mai dat peste el. Dacă l-am citit, cred că nu a făcut vreo impresie asupra mea.

Sunt mereu extrem de amuzată de sugestia că personajul meu Emilio Sandoz a fost numit aşa ca un omagiu adus personajul lui James Blish, iezuitul spaniol Ruiz-Sanchez. De fapt, numele de familie al lui Emilio a provenit de pe un flacon de medicament – fiul meu a avut o răceală când am început romanul, şi-i administram Dimetapp, de la firma elveţiană Sandoz.. De acolo am luat numele! Mi-a plăcut cum suna.

Nick Gevers: Credeţi că aceste comparaţii cu romanul lui James Blish sunt în vreun fel productive, ajutând la evaluarea cărţii tale şi dintr-o altă perspectivă ? (Personal, cred că romanele tale reprezintă o îmbunătăţire evidentă faţă de Blish, în special în ceea ce priveşte detaliile umane şi unui realism mai profund.)

Mary Doria Russell: Nu pot răspunde la această întrebare pentru că nu sunt familiarizată cu textul lui Blish. Ar putea răspunde cineva care a citit atât „Pasărea Domnului” cât şi „Un caz de conştiinţă”. Există, de asemenea, recenzenţi care afirmă că ar fi găsit similitudini cu opera lui C.S. Lewis, dar eu nu nu l-am citit pe Lewis, astfel încât orice asemănări trebuie să fie din cauza a ceea ce un paleontolog ar numi evoluţie convergentă.

Nick Gevers: Ca paleoantropolog, ai cunoştinţe aprofundate despre trecutul speciei umane. Poți să ne spui ceva despre orice modele (istorice şi biologice) pe care este posibil să le fi folosite la crearea culturii tale extraterestre ?

Mary Doria Russell: Ei bine, au fost momente în evoluţia umanităţii când hominizii erau reprezentaţi de mai mult decât de o specie de maimuţe inteligente, capabile de postură verticală, care s-au folosit sau au inventat unelte și au fost şi lungi perioade în care acestea au fost, probabil, în contact unele cu altele. Dar pentru cele două specii inteligențe extraterestre ale mele, modelul ecologic a fost relaţia dintre gheparzi şi gazelele Thompson. E un aranjament foarte elegant, dar şi foarte fragil din punct de vedere ecologic. Noi considerăm gheparzii specia dominantă, pentru că avem tendinţa să respectăm mai mult prădătorii decât ierbivorele trăind în turme, dar, în realitate, gheparzii sunt extrem de dependenţi de gazele. Fără gazele, gheparzii ar dispărea în câteva săptămâni.

Pentru evenimentele din „Children of God”, m-am inspirat din cultura Rusiei Romanovilor. Recent, Muzeul de Artă din Cleveland a avut o expoziție de ouă Fabergé. Erau incredibil de frumoase, dar nu m-am putut uita la ele fără să încerc să calculez numărul de vieți pe care-l reprezenta fiecare dintre aceste obiecte. Câţi iobagi au muncit toată viața pentru a concentra atât de multă avere în mâinile unei singure familii încât soţul îşi putea permite să dăruiască aceste ouă de Paşte soţiei sale ? A fost cutremurător, şi asta mi-a amintit încă o dată că există un motiv pentru declanşarea revoluţiei în Rusia anului 1917. Da, autocraţia ţaristă a meritat să fie răsturnată, şi totuşi această cultură a produs opere de artă, dans, literatură şi muzică, toate neegalate în istoria lumii, ca să nu mai vorbim de cultura sovietică, care a urmat.

În romanul „Children of God”, specia Jana’ata este reprezentată de despoţi absoluţi şi extrem de cruzi, dar distrugerea culturii lor este o tragedie, şi nu există nici o posibilitate de a şti dacă specia Runa va fi vreodată în stare să egaleze ceea ce Jana’ata au realizat. Poate da, sau poate nu. Indiferent ce şi cum, Runa aveau dreptul să se elibereze de sub un sistem opresiv. Şi bineînţeles, devin la rândul lor despoţi pentru că păcatul îl poartă ei acum, nu Jana’ata.

Nota traducerii :

  1. „Un caz de conștiință” de James Blish, traducător neprecizat, 192 pag., Editura Cristian, Craiova, 1993 (?).

Va urma.

© Nick Gevers & Mary Doria Russell

Titlu original : „Of Prayers and Predators. An Interview with Mary Doria Russell by Nick Gevers”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea interviului s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996) de Mary Doria Russell a fost publicat în traducerea lui Bogdan Perdivară, în colecţia Epsilon, coordonată de Mihai-Dan Pavelescu, la editura Trei. Este unul dintre cele mai relevante romane ale science fiction-ului contemporan (nota traducerii).

Mary Doria s-a născut în 1950 la Chicago, Illinois, S.U.A., din părinți de origine italiană, tatăl a fost instructor în corpul de pușcași marini, mama, infirmieră în marină. A avut o educație catolică începând cu școala primară (Sacred Heart Catholic Elementary School). A studiat antropologia culturală și hispanistica la Universitatea Illinois (Bachelor of Arts/licențiat – 1972), antropologia socială la Universitatea Northeastern (Master of Arts/master -1976) din Boston și bio-antropologia la Universitatea Michigan (Ph.D./doctorat – 1983). Mary Doria cunoaște italiana, spaniola, franceza, croata și a studiat latina, ebraica, rusa și germana.

În 1970, Mary Doria s-a căsătorit cu Donald J. Russell și și-a păstrat după căsătorie și numele propriu de familie, Doria.

Don este inginer programator și unul dintre fondatorii companiei AllTech Medical Systems, producător de sisteme de imagistică medicală. Fiul lor, Daniel Jacob s-a născut la Zagreb în 1985 și este editor digital de media. Mary Doria Russell și soțul ei Don locuiesc în Lydenhurst, lîngă Cleveland, Ohio, S.U.A.

Site-ul lui Mary Doria Russell : http://www.marydoriarussell.net/

Premii:

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) : premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr. Memorial, John W. Campbell, British Science Fiction Association, Kurd Lasswitz, Cleveland Council for the Arts Literature Prize, Spectrum Classics Hall of Fame; nominalizări : Dublin International Literary Prize, Book-of-the-Month Club First Fiction Award.

„Children of God” : nominalizări la premiile Hugo, James Tiptree, BSFA ; a obținut Cleveland Council for the Arts Literature Prize.

„A Thread of Grace” : nominalizare la Premiul Pulitzer

„Dreamers of the Day” : nominalizare la Premiul IMPAC

„Doc” : Kansas State Library (Notable Novel), American Library Association Readers Choice Award     (Top Pick in Historical Fiction), Great Lakes Great Reads

Bibliografie:

The Sparrow” (1996); roman SF ; traducere românească de Bogdan Perdivară, „Pasărea Domnului”, 2013 ; titlul romanului se referă la un verset din Biblie (Evanghelia după Matei, 10:29-31 : „Nu se vând oare două vrăbii la un ban ? Și totuși nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”) ; romanul a fost tradus în franceză, spaniolă, germană, olandeză, poloneză, greacă, maghiară, lituaniană, turcă, japoneză, coreeană și română.

„Children of God” (1998) ; roman SF ; romanul a fost tradus în franceză, olandeză, poloneză.

„A Thread of Grace” (2005) : roman istoric despre Italia fascistă

„Dreamers of the Day” (2008) : roman istoric despre conferința de pace de la Cairo din 1921

„Doc” (2011) : roman western avîndu-i ca personaje principale pe Wyatt Earp și Doc Holliday, începând cu 1878.

„Wyatt” : roman western

533 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.