REVISTA NAUTILUS / Interviuri / Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (1)

Despre rugăciuni şi prădători. Un interviu cu Mary Doria Russell (1)

Nick Gevers • 13:48 - 02.10.2015 • 

În ultimii ani, prin publicarea romanelor sale „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, ce se referă la contactul dintre specia umană şi extratereştri şi urmărilor acestuia, Mary Doria Russell a devenit o figură semnificativă şi de mare popularitate în domeniul SF.

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) a câştigat Premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr., British Science Fiction Association şi Kurd Laßwitz şi se intenţionează ecranizarea romanului, iar „Children of God” a fost un pretendent puternic pentru Premiul Hugo, la categoria cel mai bun roman.

De îndată ce am citit „Pasărea Domnului” (The Sparrow), am devenit convins că Mary Russell, cu inteligenţa şi umanismul ei, cu remarcabila ei stăpânire a scriiturii, capacitatea ei de a crea un context cultural convingător, şi prin arta personajelor, este unul dintre cei semnificativi autori americani de SF.

„Children of God” a confirmat această impresie. Aşa că am fost foarte recunoscător când Mary, în ciuda problemelor ei de sănătate, a fost de acord să răspundă întrebărilor mele.

În ceea ce priveşte contextul interviului, vreau să încep cu o versiune revizuită a recenziei mele a romanelor „Pasărea Domnului” (The Sparrow) şi „Children of God”, apoi urmează întrebările mele şi răspunsurile profunde şi detaliate ale lui Mary.

CONTEXTUL

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996), publicat de imprinturi mainstream, atât în ​​America (Villard) cât şi în Marea Britanie (Black Swan), a obţinut foarte repede succesul la nivelul criticii şi al cititorilor, atât în interiorul cât şi în afara comunităţii SF.

Mary Doria Russell_Pasarea DomnuluiImportanţa „Pasării Domnului” (The Sparrow) pentru SF-ul contemporan provine dintr-un impact larg: scoate SF-ul din ceea ce pare a fi un ghetou depopulat, relegitimizând genul în rândul unui public mai larg, şi în acelaşi timp, reîmprospătează SF-ul din afară, cu umor, cu simpatie, şi cu un patos, toate acestea de-a dreptul contagioase.

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) a fost considerată ca fiind una din cele mai importante cărţi ale SF-ului contemporan ; citind-o, nu este greu să-ţi dai seama de ce.

Mary Doria Russell, care are o pregătire universitară în paleoantropologie, a reînviat SF-ul antropologic, care a fost atât de central genului în anii ‘70. Obiectul ei de studiu suntem noi cu toţii dedesubtul analizei ficționale a două specii de extratereştri a căror asemănare cu noi este atât profund înşelătoare cât şi îngrijorător de edificatoare. Această dualitate a focalizării este vizibilă în structura narativă a romanului: capitolele alternează între o misiune iezuită spre o lume îndepărtată, în care cititorul este invitat să privească spre exterior către specii raţionale dar non-umane, şi tristele consecinţe ale misiunii, în care privirea trebuie să se întoarcă dureros spre interior.

În „Pasărea Domnului” (The Sparrow), capitolele „exterioare” sunt într-un mod extrovertit vesele şi optimiste, descriind cum un tânăr astronom detectează semnale din sistemul Alpha Centauri, comunică aceasta prietenilor lui, devine celebru, şi este recrutat (împreună cu amicii), să se alăture primei misiune umane extrasolare organizate în mod clandestin de ordinul iezuit. Adevăratul erou este părintele Emilio Sandoz, un lingvist iezuit având o deosebită carismă care, după cum se pare, va trebui să înţeleagă nu numai limbajul extratereştrilor ci şi locul lor în schema universală a lui Dumnezeu.

Oamenii ajung în sistemul Alpha Centauri şi asolizează pe o planetă (aflăm mai tîrziu că nativii îi spun Rakhat) la fel de optimişti şi veseli cum au plecat (poate, un pic excesiv de veseli), şi plini de umor, şi apoi realizează contactul cu rusticii extratereştri surprinzător de simpatici şi totul merge bine pentru o vreme. Dar, intervin neînţelegerile culturale, hubrisul uman, şi ghinionul pur…

Capitolele „interioare” ale „Pasării Domnului” (The Sparrow), se desfăşoară cu ani mai târziu pe Pământ, atunci când Emilio Sandoz, aparent singurul supravieţuitor al misiunii, trebuie să dea socoteală superiorilor săi, şi să lupte cu propriul suflet. Speciile extraterestre VaRakhati reprezintă o oglindă distorsionată în care putem privi, iar Sandoz, în numele nostru, trebuie să se uite în adîncurile ei. Sunt unii care fac tot posibilul să-l ajute, şi poate spera că se va mântui, dar tonalitatea jovială a naraţiunii devine sumbră, precum implicaţiile complete, antropologice, morale, psihologice şi teologice, care-şi fac apariţia.

Talentul literar considerabil al lui Mary Doria Russell este elocvent reprezentat în „Pasărea Domnului” (The Sparrow) : caracterizări inteligente şi spirituale, o proză convingătoare şi uneori senzuală, o exuberanţă generală plin de umor, combinând superb un feminism simpatic cu o înţelegere profundă a realităţilor dure ale colonialismului şi prăpastiei interculturale a lipsei de comunicare, făcând din acest roman una dintre cele mai sfîşietoare poveşti SF despre Primul Contact. În descrierea speciilor extraterestre Runa şi Jana’ata, Mary Russell realizează un portret baroc al splendorii alterităţii.

Toate acestea îşi găsesc urmarea într-un sequel, „Children of God” (1998), prin care naraţiunea descriind confuzia existențială şi greu câştigata mântuire, ajunge la la o concluzie.

Orizontul naraţiunii se lărgeşte acum, temele romanului anterior apar din nou, viclean inversate şi cu pricepere rezolvate. Ca şi volumul predecesor, „Children of God” este alcătuit din două fluxuri narative alternative. Într-unul, o a doua misiune iezuită călătoreşte spre sistemul Alpha Centauri, iar membrii echipajului speră că soarta teribilă a prima expediţii poate fi explicată, că se va dezvălui că tot ce s-a întâmplat a avut un scop divin la urma urmei, iar reticentul însoţitorul este ex-preotul Emilio Sandoz , care a fost răsplătit în sejurul său anterior pe planeta Rakhat prin mutilare şi viol de către extratereştrii Jana’ata şi prin distrugerea credinţei sale şi care acum aşteaptă răspunsul lui Dumnezeu, cu un cinism sumbru şi întortocheat.

Interacţiunile personajelor aflate la bordul navei sunt volatile şi problematice, dar pline de umor, în timp ce-şi analizează reciproc filosofiile şi motivaţiile. În capitolele alternante, vom vedea cum planeta Rakhat este pe cale de a se schimba : printr-un un amestec de exotism şi remarcabile intuiţii sociologice, Mary Russell descrie modul în care Hlavin Kitheri, reshtarul (cel de-al treilea născut în cadrul casei domnitoare) Jana’ata, încearcă să reformeze societatea locală, influenţat într-un mod surprinzător de întâlnirea cu Emilio Sandoz ; şi cum spre frustrarea lui Hlavin, o femeie umană şi un renegat Jana’ata declanşează o revoluţie a speciei Runa, masa de „țărani”, fosta pradă şi proprietate a speciei Jana’ata. Runa este ce-a de a doua specie raţională de pe planetă, cu indivizi mai docili şi mai adaptabili. Suntem martori ai modului în care eliberarea speciei Runa poate însemna genocidul pentru specia Jana’ata.

Se fac auzite copioase ecouri biblice, în timp ce Runa îşi pierd inocența lor edenică, medităm la diferite moduri echivalente ale plecării biblice în pustie, şi la posibile semnificații izbăvitoare pentru ororile istoriei. În cele din urmă, iezuiţii ajung pe planetă şi căutarea lor iniţiatic-spirituală, psihologică, politică, şi ecologistă este profund împletită cu realizarea unei armonii noi şi fragile între Runa şi Jana’ata. Pentru că disperării întunecate din „Pasărea Domnului” (The Sparrow) i se contrapune un antidot convingător de optimism.

„Children of God” este o demonstraţie elocventă a potenţialului SF-ului pentru discuţii concludente asupra unor preocupări contemporane din domeniile politicii, religiei şi istoriei. În ampla tapiserie a lui Mary Russell, echilibrul ecologic dintre pradă şi prădători este comparat cu relaţia dintre iobagi şi aristocraţi, şi corespunde, de asemenea, tensiunilor dintre cele două sexe ale speciei umane; este examinat mecanismul schimbărilor sociale în timp ce reforma inspirată este afectată de revoluția înflăcărată; contactul cu extratereştrii oglindeşte în mod sinistru impactul trecutului Europei asupra continentelor pe care aceasta le-a explorat şi colonizat, iar prin miturile și războaiele unei lume îndepărtate, mesajul catolicismului este recontextualizat şi re-argumentat. În aceste două romane, Mary Doria Russell poate simplifică uneori problematica din motive de claritate şi moralizează uneori un pic prea sentimental, dar acestea sunt aspecte minore. Aceste naraţiuni dense, elocvente, pline de căldură, empatie şi generozitate sunt un model de urmat pentru restul SF-ului.

INTERVIUL

Nick Gevers: Mary, îţi mulţumesc foarte mult pentru acest interviu. Aş vrea să încep interviul cu descrierea fundalului în ceea ce priveşte scrisul tău: dintr-un universitar, cum ai ajuns scriitor?

Mary Doria Russell: Rămăsesem fără slujbă!

Departamentul meu universitar a fost redus atât de mult încât a dispărut la sfârşitul anilor ’80. Am facut o încercare destul de serioasă de a rămâne în interiorul mediului academic – am aplicat pentru diverse locuri de muncă şi am fost inclusă pe o listă scurtă la Universitatea Yale, şi până la urmă mi s-a oferit un post de profesor de antropologie la Universitatea din Calgary, Canada. Era o slujbă de vis – absolvenţi de elită şi membri ai corpului profesoral în echipa de cercetare, un laborator bine utilat, o vedere superbă asupra Munţilor Stâncoși din ceea ce ar fi trebuit să fi fost laboratorul meu … La aproximativ zece secunde după ce am acceptat oferta, unul dintre membrii canadieni ai facultăţii a amenințat că va da în judecată departamentul dacă locul de muncă va fi acordat unui cetăţean american. Şeful departamentului mi-a comunicat că vor lupta pentru a mă păstra, dar de fapt mi-am dat seama că spera să-mi retrag acceptul. Ar fi fost o situaţie de dezbinare şi o procedură foarte costisitoare care ar fi stricat atmosfera care m-a atras în primul rând la acel departament. Aşa că am refuzat oferta şi în cele din urmă m-am reprofilat ca autor independent, scriind manuale de operator pentru echipamente de imagistică medicală cum ar fi scanere de computer-tomografie şi rezonanţă magnetică, procesoare de imagini tridimensionale, făcând traduceri tehnice şi aşa mai departe. Am lucrat independent timp de cinci ani, şi într-adevăr a fost o perioadă propice – inginerii sunt printre favoriţii mei – şi a fost o plăcere să lucrez cu ei.

Apoi, spre sfârşitul administrației Bush a fost o recesiune, şi contractele mele au secat. Fiul meu tocmai începuse şcoala, şi am avut o idee în privinţa a ceea ce am crezut ar putea fi o scurtă povestire. Am început să scriu ca un experiment, nimic mai mult. Am vrut să văd cum e să creezi un dialog şi nişte personaje.

Nick Gevers: Şi de ce ai ales să scrii science fiction?

Mary Doria Russell: Povestea şi-a ales propriul gen. Am început să scriu „Pasărea Domnului” (The Sparrow) în 1992, când s-a sărbătorit aniversarea a 500 de ani de la debarcarea lui Columb în Lumea Nouă. În acel an, s-a trâmbiţat o groază de revizionism istoric, condamnându-i pe europeni pentru teribilele lor păcate şi greşeli, ca şi cum ar fi hotărât încă din Spania să distrugă culturile amerindiene şi să ucidă populaţii întregi. M-am gândit, „Ia stai o clipă – tipii respectivi sunt morţi de vreo 470 ani ! Nu e corect să li să impună exploratorilor din secolele XV şi XVI standardele de sensibilitate culturală şi de apreciere a diversităţii numai pentru a arăta o imensă făţărnicie şi un pretins devotament pentru corectitudinea politică, pe care o fetişizăm la sfârșitul secolului XX ! ”

Pur și simplu am considerat că cineva ar trebui să scrie o povestire care să-i pună pe nişte oameni moderni, inteligenţi, bine intenţionaţi şi bine educaţi în aceeaşi stare de ignoranţă radicală a primilor exploratori şi misionari europeni în America, şi să vedem cât de bine s-ar descurca ! M-am gândit că ar fi aproape inerent tragic. Nu există nici o modalitate de a realiza într-un mod corect şi etic un Prim Contact – numai problemele lingvistice ar genera posibilităţi nelimitate pentru erori şi greşeli dezastruoase.

Oricum, pentru a pune oameni ca noi în această situație, a fost necesar să mut desfăşurarea povestirii pe o altă planetă. Nu mai există nicăieri pe Pământ vreun loc în care să putem experimenta acest tip de totală ignoranţă.

Nick Gevers: Ai lecturi extensive în domeniul SF-ului?

Mary Doria Russell: Timp de mulţi ani SF-ul a fost genul meu preferat. Cele mai multe dintre cărţile mele preferate sunt SF: „Mâna stîngă a întunericului” (Left Hand of Darkness) de Ursula Le Guin, „ Zanzibar” (Stand on Zanzibar) de John Brunner, „Neuromantul” (Neuromancer) de William Gibson. Mai de curând, îmi plac şi romanele istorice, avînd acelaşi farmec precum SF-ul: îi deplasează pe cititori într-un alt timp şi loc. Cred, de exemplu, că romanul lui James Clavell, „Shogun”, este de fapt un excelent roman al Primului Contact !

Va urma.

© Nick Gevers & Mary Doria Russell

Titlu original : „Of Prayers and Predators. An Interview with Mary Doria Russell by Nick Gevers”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea interviului s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Romanul „Pasărea Domnului” (The Sparrow, 1996) de Mary Doria Russell a fost publicat în traducerea lui Bogdan Perdivară, în colecţia Epsilon, coordonată de Mihai-Dan Pavelescu, la editura Trei. Este unul dintre cele mai relevante romane ale science fiction-ului contemporan (nota traducerii).

Mary Doria s-a născut în 1950 la Chicago, Illinois, S.U.A., din părinți de origine italiană, tatăl a fost instructor în corpul de pușcași marini, mama, infirmieră în marină. A avut o educație catolică începând cu școala primară (Sacred Heart Catholic Elementary School). A studiat antropologia culturală și hispanistica la Universitatea Illinois (Bachelor of Arts/licențiat – 1972), antropologia socială la Universitatea Northeastern (Master of Arts/master -1976) din Boston și bio-antropologia la Universitatea Michigan (Ph.D./doctorat – 1983). Mary Doria cunoaște italiana, spaniola, franceza, croata și a studiat latina, ebraica, rusa și germana.

În 1970, Mary Doria s-a căsătorit cu Donald J. Russell și și-a păstrat după căsătorie și numele propriu de familie, Doria.

Don este inginer programator și unul dintre fondatorii companiei AllTech Medical Systems, producător de sisteme de imagistică medicală. Fiul lor, Daniel Jacob s-a născut la Zagreb în 1985 și este editor digital de media. Mary Doria Russell și soțul ei Don locuiesc în Lydenhurst, lîngă Cleveland, Ohio, S.U.A.

Site-ul lui Mary Doria Russell : http://www.marydoriarussell.net/

Premii:

„Pasărea Domnului” (The Sparrow) : premiile Arthur C. Clarke, James Tiptree Jr. Memorial, John W. Campbell, British Science Fiction Association, Kurd Lasswitz, Cleveland Council for the Arts Literature Prize, Spectrum Classics Hall of Fame; nominalizări : Dublin International Literary Prize, Book-of-the-Month Club First Fiction Award.

„Children of God” : nominalizări la premiile Hugo, James Tiptree, BSFA ; a obținut Cleveland Council for the Arts Literature Prize.

„A Thread of Grace” : nominalizare la Premiul Pulitzer

„Dreamers of the Day” : nominalizare la Premiul IMPAC

„Doc” : Kansas State Library (Notable Novel), American Library Association Readers Choice Award      (Top Pick in Historical Fiction), Great Lakes Great Reads

Bibliografie:

„The Sparrow” (1996); roman SF ; traducere românească de Bogdan Perdivară, „Pasărea Domnului”, 2013 ; titlul romanului se referă la un verset din Biblie (Evanghelia după Matei, 10:29-31 : „Nu se vînd oare două vrăbii la un ban ? Și totuși nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”) ; romanul a fost tradus în franceză, spaniolă, germană, olandeză, poloneză, greacă, maghiară, lituaniană, turcă, japoneză, coreeană și română.

„Children of God” (1998) ; roman SF ; romanul a fost tradus în franceză, olandeză, poloneză.

„A Thread of Grace” (2005) : roman istoric despre Italia fascistă

„Dreamers of the Day” (2008) : roman istoric despre conferința de pace de la Cairo din 1921

„Doc” (2011) : roman western avîndu-i ca personaje principale pe Wyatt Earp și Doc Holliday, începând cu 1878.

„Wyatt” : roman western

863 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.