În anul 2008 Costel Curelaru deschide blogul costelbd şi publică la editura elveţiană Uchronia cartea BD “Sexy Beach”, cu scurte povestiri grafice umoristice, având ca protagoniste reprezentante ale sexului frumos. Cunoscut mai ales în Italia şi Elveţia, ne-am gândit să-i luăm acest scurt interviu, pentru a-l prezenta şi publicului românesc.
Dragă Costel, unde şi când te-ai născut?
M-am născut în Piatra-Neamţ, pe 29 noiembrie 1971.
Ce reviste şi ce benzi desenate citeai când erai mic?
Am crescut de mic cu revistele Rahan, Pif şi, câteodată Tintin, dar şi cu cele româneşti, precum revista Cutezătorii, unde l-am apreciat mult pe marele Valentin Tănase.
Îmi închipui că desenezi de mic copil. Când ai debutat?
Îmi amintesc că desenam încă de la grădiniţă, unde am fost remarcat pentru prima dată.
Mai târziu am urmat cursuri de desen şi pictură la Casa Pionierilor din Piatra Neamţ, cu profesorul Mihai Agapie. Din păcate nu am alte studii în acest domeniu. Sunt un autodidact.
Primele desene (caricaturi umoristice) mi-au fost publicate în 1995, în ziarul Poliţiei Nemţene, unde am lucrat timp de cinci ani ca subofiţer.În anul 2000 m-am stabilit în Italia (în prezent locuiesc la Bolzano) şi, încurajat de pictorul şi poetul Andrea Costelli, care mi-a devenit prieten, am publicat în revista Olympian’s News (pentru amatorii de culturism) ilustraţii cu Conan (interpretat de Arnold Schwarzenegger) iar apoi şi în alte fanzine precum Monipodio din Bolzano sau Walhalla din Reggio Emilia. Prima mea carte BD, „Sexy Beach”, a apărut în 2008 la editura Uchronia din Lugano (Elveţia).
Am citit pe blogul tău că deja ai fost invitat la diverse festivaluri BD din Italia şi Elveţia.
Într-adevăr, după apariţia cărţii BD, am participat la mai multe festivaluri din Elveţia (Uchronia Comics Convention la Lugano, Bellinzona şi BDFIL la Lausanne) şi din Italia (Godega a Fumetti, lângă Treviso, FullComics la Sarzana şi Art May Sound la Bolzano).
Ce metodă de lucru ai? Foloseşti placa grafică şi calculatorul în general?
Nu, lucrez cu metodele „vechii” şcoli de benzi desenate. Imi pregătesc schiţa ilustraţiei cu creionul, pe o foaie obişnuită. O copiez pe cartonul de acuarelă (300 gr, 100% bumbac) cu ajutorul cutiei luminoase. Urmează tragerea în tuş şi coloratul cu acuarele. Folosesc pensule din păr natural dar şi artificial. De cele mai multe ori folosesc acuarelele lichide “ecoline”.Cu computerul (photoshop) doar şterg vreo pată sau punct în plus. Ca mulţi autori BD francezi şi italieni pe care i-am întâlnit, prefer coloratul de mână al planşelor (folosind acuarele, tempera sau culori acrilice). Este frumos şi cu computerul, dar cred că el dă BD-ului o imagine mai mult industrială, decât artistică.
Şi ultima întrebare, clasică, la ce lucrezi în prezent?
Acum desenez pentru o editură din Milano un album umoristic, cu subiecte auto, „Donne e motori”. Fiecare planşă este de fapt o scurtă povestire, cu poantă. Desenez automobile noi dar şi clasice, precum Ferrari, Lamborghini, Mercedes, BMW, Fiat 500, 600, Volkswagen Beetle etc. Din păcate pot să consacru doar puţin timp desenului. Am doi copii mici şi serviciul meu de bază este la o fabrică, unde lucrez în ture. Dar visez ca într-o zi să ajung să trăiesc doar din desen.
Îi doresc lui Costel Curelaru nu doar să trăiască din desen, ci să trăiască bine din desen! Dincolo de aluzie,
cred că are tot ce-i trebuie pentru a reuşi.
M-aş bucura dacă şi în presa românească s-ar recurge mai des la astfel de mici bijuterii desenate. O imagine face cât o mie de cuvinte. M-aş bucura dacă Nautilul ar avea iniţiativa de a publica o planşă lunar. Sau măcar o caricatură. Ar fi o reclamă bună. Şi cred c-ar ajuta atât artiştilor, cât şi revistei.
Multumesc pentru incurajare Mircea!
Iti doresc un an nou fericit!