REVISTA NAUTILUS / Gameplay / Thomas Was Alone

Thomas Was Alone

Alexandru D • 23:18 - 02.03.2014 • 

08Din ciclul „Despre jocuri pretențioase de natură indie și despre oamenii care le ridică la rang de artă”

Luna asta (material redactat în Februarie) discutăm despre singurătate deși se pare că este dedicată îndrăgostiților, știți voi, oameni care, la beție sau presați de societate iau niște decizii pe care ajung să le regrete tot restul vieții. E la modă.

Țara noastră scăldată în climă temperat-continentală, grație tradiției și capitalismului pune, cum-necum botul la două asemenea celebrări ale iubirii, adică Sf. Valentin care nu are tangențe cu spiritul ortodox ce plutește pe aici pe undeva și Dragobete, varianta autohtonă care nici în ziua de azi nu știu cum se manifestă și de ce. Cert este că ambele au rădăcini în ritualuri așa-zis păgâne, cu precădere Lupercaliile care pentru omul modern ar trebui să reprezinte o sursă de fascinație și amuzament, dar ignoranța impusă de modernitate îl face să treacă cu vederea asemenea informații, fiind prea ocupat să caute un cadou pentru cealaltă jumătate în timp ce oamenii singuri (poate marea lor majoritate) iau parte la același raid de două săptămâni încoace în cam orice MMO posibil. Se prea poate să exagerez.

Stai. Nu.

Dar deviez într-o direcție neinteresantă care nu are legătură cu jocul prezentat și mă poate pune într-o lumină nefavorabilă. Cred că este totuși prea târziu să-mi fac asemenea griji.

1.0

Forever Alone

Totul pornește cu o defecțiune care este ignorată, deși existența acesteia este cunoscută, dar nu este înțeleasă în întregime. Aceasta se manifestă printr-o conexiune de rețea care face toate ai-urile să devină conștiente de existența lor și se percep ca niște patrulatere într-o lume 2-dimensională hăituite de un nor de pixeli care devorează forme  geometrice capabile de moțiune și gândire independentă.

În principiu, nimic bun nu se întâmplă când inteligența artificială devine conștientă și încearcă să se reverse peste lumea exterioară după cum m-a învățat ultimul film din seria Soldat Universal (da, au fost mai multe).

Ca de obicei simplific, precum omul simplu care sunt, dar nu văd cale mai bună de a reda povestea acestui joc decât prin vocea actorului Danny Wallace (de care, în mod deloc surprinzător nu am auzit), care acționează pe post de narator omniscient fapt care creează un echilibru interesant în acest univers abstract-minimalist. Îi insuflă viață, îi accentuează scopul și astfel putem forma un fel de conexiune cu personajele acestui univers care devine din ce în ce mai complex cu fiecare nivel, bit cu bit.

Și poate sunt oameni simplii care citesc aceste rânduri, dar modestia îi împiedică să recunoască acest fapt.

2.0

Singurătate în grup

Când Thomas devine conștient de sine (așa cum fac toate ai-urile), primul gând pe care îl are este: ”Sunt singur”, idee de factură Asimoviană și foarte potrivită în acest caz, idee de care am devenit conștient când l-am jucat, deși aveam ceva cunoștințe despre ce este vorba, și de abia atunci am putut să apreciez această idee de inteligență artificială care ”simte” singurătatea, care pe cât de fascinantă este, pe atât de înfricoșătoare ar trebuie să fie.

Singurătatea lui Thomas este de scurtă durată fiind acompaniat de alte ai-uri conștiente reprezentate de forme geometrice care pot să meargă/alunece și să sară. Fiecare formă are un nume, o personalitate aparte și proprietăți diferite. De exemplu, toate sunt capabile să sară, dar până la un punct anume, cele incapabile de a sări până la o anumită înălțime, folosindu-se de cele capabile de a, pe post de scară sau platformă. Alte ai-uri au capacitatea de a înota, acționa ca trambuline, merg doar pe tavan etc.

Pe parcurs sunt introduse elemente noi, precum zone care oferă oferă anumite proprietăți: capacitatea de a înota, a merge pe tavan, sări pe distanțe mai mari etc.

Devenite conștiente, ai-urile au cumva capacitatea de a simți: se urăsc, se iubesc, se pizmuiesc, sunt triste, entuziaste etc. Jocul este unul 2-dimensional, dar personajele acestuia au personalități 3-dimensionale, astfel este mai ușor pentru utilizator să rezoneze cu acestea și să le ajute în aventura lor. Asemeni unui film sau unei cărți, te poți atașa de unul sau mai multe personaje, chiar dacă ideile, gândurile și sentimentele lor (cum ai scrie algoritmi pentru așa ceva?) sunt relatate de către un narator omniscient, fapt care ar avea logică dacă stai să te gândești. Cât cod binar poți învăța?

3.0

Binary my dear Thomas!

Da, Thomas Was Alone este un joc pretențios sau așa îmi lasă impresia cu stilul lui minimalist demn de vremurile lui Atari 2600 doar că vine cu efecte sonore mai plăcute, muzică și mai multe animații. Arată ca un joc pentru acest sistem, dar nu emulează rigiditatea prezentă în jocurile acestuia.

Thomas Was Alone, este un joc fluid cu o sută (100) de nivele gri și pătrățoase care trebuie să reprezinte interiorul unei unități centrale, prevăzute cu hazardurile de rigoare: nori capabili să devoreze ai-uri, lichide ucigătoare etc. Îmi aduce aminte de vechiul serial Reboot, într-un fel anume.

Pe scurt, Thomas Was Alone poate fi văzut ca o lecție despre interdependență. O idee interesantă ar fi adăugarea unei opțiuni (și cred că multă lume ar fi de acord) de multiplayer, deși poate părea ciudat venind din partea mea. O asemenea implementare s-ar putea dovedi cam dificilă, dar cred că s-ar putea axa pe anumite nivele unde sunt necesare toate personajele sau un set nou de nivele gândite pentru toate personajele. Ideea mi se pare fezabilă.

Omul, în incapacitatea lui, este capabil de a ridica orice la rang de artă, inclusiv jocurile electronice, cu precădere cele care au ceva de zis sau se exprimă într-un mod mai puțin convențional, combinând idei noi cu metode arhaice. Și funcționează. Am mai discutat în această rubrică asemenea jocuri și am s-o fac în continuare pentru că… alt lucru mai bun nu am de făcut se pare. Mai mult, unele jocuri merită să fie considerate artă, dar sunt prea puține și poate că așa e mai bine.

A da, muzica jocului e mișto.

Joc prezentat: Thomas Was Alone

Scor Metacritic: 77/100

Producător: Mike Bithell

Distribuitor: Mike Bithell

Jocul poate fi achiziționat prin canelele de distribuție digitală Steam, Desura, PSN, Indiecity sau de pe site-ul producătorului, disponibil pentru PC și Mac

Cerințe de sistem (PC):

Sistem de operare: XP sau mai bun

Procesor: 500 Mhz sau mai bun

Memorie: 1 GB RAM

DirectX: 7.0 sau mai bun

Hard disk: 400 MB

1389 vizualizari

Un comentariu

  1. Alin spune:

    N-am văzut chiar mulți oameni care să laude exagerat jocul, iar pretențios nu-mi pare. Cred că-i perfect conștient de ceea ce este, iar umorul său o atestă.

    Și fu o experiență interesantă că făcându-mă să ofer personalitate unor forme geometrice, chiar trezindu-mă că joc rolul personajului controlat. Plus niște idei de design foarte istețe.

    Sunt destule chestii care merită eticheta de pretențios, dar un joc independent care face cam tot ce poate cu bugetul său să distreze jucătorul nu cred că-i unul dintre ele.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.