Serena

Alexandru D • 10:05 - 02.11.2014 • 

01

Despre

Serena este un joc/experiment(artistic) creat de prea mulți oameni, dacă e să mă iau după descrierea de pe pagina de Steam a acestuia, experiment la care au lucrat peste 40 (!?) de contribuabili de la companii indie, precum Senscape (dezvoltatorii Serenei), CBE Software, Infamous Quests, Digital Media Workshop, Guys from Andromeda, dezvoltatori de care nu am auzit sau dacă am auzit, am uitat de ei, fapt de care nu îmi este rușine.

Experiența în sine

Jocul începe imediat cum este inițiat, asta însemnând că nu are meniu sau opțiuni de orice fel. La cât de scurtă este această experiență nu pare să fie necesare. Uitându-mă la cerințele de sistem, devine și mai clar motivul pentru aceste lipsuri. De asemenea, încheierea sesiunii este la fel de simplă care se efectuează prin apăsarea tastei Esc. Așa inițiere, așa încheiere.

Cât despre gameplay, mare lucru nu este de zis.

Controlul se face din mouse și cam atât. Jucătorul se ghidează după un cursor care arată încotro poate să meargă personajul și ce acțiunile care pot fi efectuate pe anumite obiecte, acțiuni care se rezumă la simple click-uri.

După caz, click-ul duce personajul dintr-un loc în altul în spațiul dedicat (o cabană undeva în pădure), vizualizează sau ridică/deschide diferite obiecte împrăștiate în acest spațiu mic, dar încărcat de amintiri mai mult sau mai puțin interesante.

Este gândit să fie jucat/experimentat într-o singură ședință, timpul de joc fiind cam de o oră.

Recomand, deși nu este tocmai necesar, să fie întuneric în cameră. Chiar dacă nu este așa de înfricoșător precum ar vrea să se prezinte, atmosfera și grafica jocului cer jucătorului să fie înconjurat de întuneric, acestea fiind singurele aspecte bune ale jocului.

Singurul lucru cu adevărat înfricoșător existent în acest experiment virtual este actorul care îl vociferează pe soțul aparent îndurerat și trist, pe numele lui Josh Mandel, scriitor și designer pentru Sierra Entertainment de pe vremea când exista și jocurile adventure erau ceva mai relevante… deși se pare că mărturisim o aparentă resurgență a genului, dar mulți dintre noi (eu de asemenea) suntem neatenți cu alte chestii mai nefolositoare pentru a fi preocupați de această renaștere.

În orice caz, Josh Mandel, veteran în industrie ca scriitor, designer și pe alocuri actor în câteva titluri, face o treabă mai mult decât anostă. Nu știu cât de bine a prestat pe Kings Quest V și VI, dar pot să consider că a fost la fel de neinteresant. Sincer acum, vocea lui aparține unui bătrânel plictisit și obosit, incapabil să redea cum trebuie un sentiment, fiind un teatru lejer fără emoție sau emfază.

Pe alocuri, se face auzită o voce feminină, la fel de neinteresantă care, îmi permit să presupun, aparține Robertei Williams. Da, acea Roberta Williams, responsabilă pentru seria Kings Quest și alte jocuri adventure marca Sierra, pe care nu le-am jucat. Este de ajuns că știu de existența lor.

Bine, singurul joc Sierra cu care am avut onoarea să mă complic a fost primul Leisure Suit Larry, dar m-am lăsat când trebuia să scot suta de dolari în cazino. Nu asta contează acum.

Biblioteca din cabană

În cabană se află, bineînțeles o bibliotecă, plină cu cărți inexistente, menite a fi parodii și referințe, de majoritatea lor nu am habar, fapt de care nu îmi este rușine. E un umor aici pe care îl înțeleg parțial, umor care vrea să îl emuleze pe cel găsit în titluri precum Leisure Suit Larry sau Space Quest, de pe vremea când Sierra însemna ceva și jocurile adventure erau ce sunt shooter-ele azi. În cazul ăsta, umorul pare forțat, adăugat acolo ca o modalitate de a elibera oareșice frustrări ale unor dezvoltatori pe care le-au avut sau în continuare le au legate de industrie în care țin cu încăpățânare să lucreze, deși ei sau jocurile lor nu mai sunt de actualitate, iar interesul pentru ce produc sau ar putea să producă se reduce la o minoritate în continuă scădere, minoritate care poate începe să-și piardă interesul pentru acești producători și produsele lor, doar ca să plângă de dorul unui trecut, deși interesant și cât se poate de fascinant, romanticizat până la refuz, când totul era altfel și, cumva, mai bine. Să vedem dacă renașterea menționată mai sus o să aibă vreun efect.

03

Îmi place totuși că prin tomurile fictive se află și Lăcusta Cântărește Greu al lui Hawthorne Abendsen, glumă care, cred eu, va rămâne în mare parte neînțeleasă de mulți jucători. Biblioteca asta, este unul din extrem de puținele motive pentru care cineva ar putea să stea să discute despre acest joc în acele momente când subiectele de discuție s-au epuizat de mult, iar singurul lucru mai interesant este declarația de dragoste făcută într-o stare de semi-ebrietate la masa alăturată. Și oamenii virtuali citesc.

Haunt me gently

E deja joi și cel mai probabil că voi termina de redactat acest material cândva azi sau mâine, cât sunt liber. Bun și concediul ăsta la ceva. Este aproape sfârșitul lunii, iar eu am pornit jocul ăsta a treia sau a patra oară. Fiecare sesiune este mai plictisitoare și neinteresantă decât cealaltă. Chiar și așa, aparentul meu progres este mai mult decât neglijabil și este foarte posibil să nu termin acest joc. Nu mă deranjează având în vedere că nu îmi transmite ideea/sentimentul de completarea acestei aventuri și oricum sunt aventuri mai interesante disponibile pe gratis sau pe bani. Aștept cu interes Asylum de la oamenii ăștia. Din ce-am văzut va fi un titlu cu adevărat interesant care vrea să poarte eticheta horror cu mândrie și onoare sau oroare.

Serena este ce se poate întâmpla când strângi bani pentru un joc (Asylum va fi lansat cândva în viitorul relativ apropiat) și ai niște timp în plus să aduni alți dezvoltatori (peste patruzeci!?) dispuși să contribuie la crearea unui joc scurt și nu foarte atrăgător, numai bun de ridicat la rang de artă, gândit poate, ca o formă de revitalizare a genului. Sunt sigur că Asylum va fi incomparabil, având în vedere că este făcut pe bani și într-un cadru de timp adecvat, nu pe ochi frumoși în decursul unui week-end.

Poate că sunt insensibil. De fapt, chiar sunt un om insensibil, ceea ce nu este un lucru neapărat rău sau cel puțin așa îmi place să mă amăgesc.

În orice caz, Serena, e bun la plictiseală. Măcar atât.

04

Joc prezentat: Serena

Producător: Senscape

Publisher: Senscape

Jocul este disponibil în mod gratuit prin sistemul de distribuție digitală Steam

Cerințe minime (singurele de altfel):

Sistem de operare: Windows XP/Mac OS X 10.5/Ubuntu

Procesor: 1.6GHz

Memorie: 1 GB RAM

Grafică: OpenGL 2.0  compatibili cu 128 MB

Spațiu hard disk: 500 MB

961 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.