Limbo

Alexandru D • 21:14 - 01.12.2013 • 

Super Mario în clar-obscur

Din nou Mario, și mereu de altfel. Nu este prima dată când menționez acest personaj și nu este ultima. Se poate ca acestă mențiune nu foarte constantă să fie privită ca un fel de obsesie sau ceva reprimat (fetiș pentru dictatori georgieni care aleargă după bani) cum ar predica pseudo-știința freudiană, sau de ce nu, un caz grav de nostalgie ce poate fi vindecat doar prin exilarea într-un trecut supra-glorificat zugrăvit cu pixeli și fixativ de păr, trecut care, de bine de rău, se va repeta într-un fel sau altul.

Mario, Super sau nu, este un bun exemplu de gameplay și design pentru acesta care a fost copiat și adaptat de-a lungul anilor, din care au ieșit jocuri sau chiar genuri noi. Evident Mario nu este primul joc sau primul joc de felul lui, dar prin felul lui de a fi, prezentarea și accesibilitatea acestuia, a devenit pentru mulți oameni, jucători sau designeri/programatori, un punct de reper, o fundație pentru construcții, poate mai mărețe.

Poveste

Incert în ceea ce privește soarta surorii sale, un băiat ajunge în Limbo. Și cam asta ar fi povestea, dar apoi premiza mare, sărăcia omului, simplitatea fiind calea acestuia spre Rai sau Limbo.

Ca și mine, poate că vă întrebați ce este Limbo și unde s-ar găsi acest loc?

Limbo se pare, este o lume între lumi care servește ca un punct de legătură spre Infern, fiind localizat la marginea acestuia. Ideea este una interesantă, dar dogmatică, predicată dar, nedovedită, venită din teologia romano-catolică. Ideea de Limbo este una neoficială în această doctrină, dar îndeajuns de discutată încât să ofere un subiect de dezbatere și să servească drept izvor de inspirație.

În viziunea poetului florentin Dante Alighieri, Limbo este primul cerc din Infern, locuit de păgâni virtuoși din istoria și mitologia antică locuit de personaje precum Iulius Cezar, Orfeu, Virgil, Electra și Saladin.

În cazul de față se pare că avem de a face cu limbus infantium, având în vedere că puținele interacțiuni cu dușmani aparent umani, par a fi copii… răi, care încearcă să oprească personajul principal de a-și vizita sora. Locația (limbus infantium) este doar o presupunere, nefiind foarte sigur dacă intră în definiția oferită de teologia romano-catolică. Poate copiii din acest Limbo sunt atei sau agnostici.

Gameplay

Acesta constă în mers, evitare de capcane și rezolvarea de puzzle-uri ecologice pentru a avansa și/sau evita diverse pericole ce bântuie în purgatoriul clar-obscur.

Controalele sunt simple: un buton pentru sărit, unul pentru acțiune și analog stick pentru mișcare.

Obiectele pot fi mișcate/ridicate și diverse butoane apăsate pentru activarea diverselor aparate mai mult sau mai puțin electrice din lumea jocului.

Jocul tranziționează treptat de la un peisaj forestier la unul urban/industrial, cu fabrici și clădiri aparent părăsite acestea dotate cu aparate în stare bună de funcționare capabile să tranșeze, aplatizeze și electrocuteze orice suflet nefericit care nu știe să le folosească sau pe alocuri, evite.

O mecanică interesantă, dar nefolositoare este aceea de posesie (o numesc așa din lipsă de denumiri mai bune) unde un parazit posedă personajul și îl face să meargă într-o direcție anume, mai exact spre moartea acestuia. Este deci un parazit sinucigaș. Controlul nu este unul total și direcția acestuia poate fi schimbată când parazitul este expus luminii și direcția/comanda anterioară este supra-scrisă.

Asemenea instanțe sunt destul de rare pe parcursul jocului, dar rezolvând puzzle-urile în zonele care prezintă această mecanică, m-au convins că acestea puteau fi bine mersi făcute și fără ea. Am impresia că este o noutate, ne mai văzând într-un alt joc o mecanică asemănătoare.

Personajul poate să moară în niște moduri mai mult decât oribile, fapt care denotă intoleranța acelui purgatoriu față de eșec sau poate indiferența acestuia față de absolut orice.

Unele capcane, odată folosite devin inactive, foamea lor fiind satisfăcută, dorind să se odihnească.

De asemenea, eroul nostru, asemeni altor eroi virtuali, este incapabil să înoate. Ca și ei este capabil să treacă peste obstacole aparent impasibil, să rezolve puzzle-uri și să evadeze sau debaraseze inamici, dar înotul iese din discuție. Acest motiv poate fi ușor de justificat și înțeles: nu este scopul personajului să înoate, nu are nevoie să înoate, iar design-ul general (după cum se poate observa) nu conține un asemenea element/talent. Ar fi fost totuși interesant dacă.

Arta lumilor imateriale

Am avut și am în continuare tendința de a confunda Limbo cu Purgatoriul, ambele invenții catolice, incerte în teoriile ce le predică existența.

Alții, sunt sigur s-au gândit la dansul trinidadian popularizat de Chubby Cheker, parodiat și referat în  diverse forme de media de-a lungul anilor. Cine ține minte serialul animat „The Mask” știe despre ce vorbesc. Ar fi fost drăguț dacă dezvoltatorii adăugau un mod de limbo unde personajul efectua acest dans. Eșecul ar fi rezultat în aruncarea acestuia într-un fierăstrău circular îmbibat cu sângele martirilor.

Idee bună pentru un update sau un mod.

Farmecul jocului constă în prezentarea acestuia, fiind asemănător cu un film suprarealist care afișează un fel de tendință noir. Asta vrea să facă jocul artistic, dorind probabil să fie încă un argument în discuția jocurilor ca formă de artă. Aici, recunosc, sunt cam împărțit. Deși este o formă de artă, doar o parte din jocurile existente se prezintă într-un mod artistic și din acestea doar o parte sunt cu adevărat sau pot fi considerate artă.

Dar despre asta o să discutăm altă dată. Poate.

Joc prezentat: Limbo

Jocul poate fi achiziționat prin canalul de distribuție digitală Steam pentru varianta de PC/Mac sau de pe site-ul oficial.

Developer: Playdead

Publisher: Playdead

Cerințe sistem (Windows):

Sistem operare: XP/Vista/7

Procesor: 2 GHz

Memorie: 512 Mega de RAM

Spațiu hard disk: 150 MB

Video: placă grafică de cel mult cinci ani cu Shader Model 3.0

Direct X: 9.0c

1564 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.