REVISTA NAUTILUS / Gameplay / Hard Reset: Extended Edition

Hard Reset: Extended Edition

Alexandru D • 17:55 - 02.02.2014 • 

HR_01

01. [O soluție universală]

>>Când aud cuvântul reset – cam în orice context imaginabil sau inimaginabil -, mă gândesc la butonul și implicit procesul de resetare disponibil pe consolele de jocuri, în special pe consolele din vechime și pe cele câteva cu care am avut și eu de a face.

De exemplu, clona NES, numită și Terminator, al cărei exterior prezenta un PSX înnegrit cu butoane albastre și controllere care păreau a fi o încrucișare a celor găsite la consolele SNES și Sega Mega Drive/Master System. Acum butonul de reset era extrem de folositor, în special la consolele/sistemele mai vechi, unde acționa cu rapiditate și eficiență, dacă te enervai, ceva nu îți convenea cu jocul sau (cum a fost în cazul meu) teste specifice pentru această funcționalitate în diverse jocuri aflate în dezvoltare. În oarecare măsură duc dorul acelor vremuri și testelor pe care le efectuam și nu prea știu să explic de ce anume. Sau poate nu asta contează acum, deși poate că în sinea mea știu motivele, dar sunt prea leneș și prea sceptic în ceea ce privește arta introspecției.

>>Hard reset (mulțumesc Jimmy Wales, poftim un dolar) este prescurtare pentru hardware reset, proces ce presupune resetarea unui sistem informatic, această operațiune re-inițializând componentele de bază al unui sistem, proces care oprește operațiunile software din acest sistem. Explicația conține ceva mai mulți biți, dar având în vedere capacitățile mele tehnice destul de limitate, mă opresc aici cu explicațiile, care, sunt sigur că nu interesează foarte mult, dar este un subiect interesant în orice caz.

02. [Narativă]

>>Povestea este relativ generică, redată prin cinematice în stil bandă desenată, ilustrată de un amator avansat și al cărei scenariu, scris de un alt amator avansat care și-a injectat Matrix, Ghost in the Shell, pe William Gibson și poate ceva Judge Dredd, elemente care s-au amestecat în sistemul sanguin al acestui scenarist și au creat această narativă care să ofere un motiv pentru existența lui Hard Reset care este un cyber-punk blended cu alte sortimente.

>>Acțiunea are loc în orașul Bezoar din Districtul European, Sectorul 6, deci nume nu foarte generic pentru un oraș din viitor (A.D. 2046) dar unul cât se poate de generic pentru regiunea unde acesta este plasat pe harta geo-politică, fapt care denotă că imperiile nu mor, își schimbă numele. Și după aia se ascund după ziduri reale și virtuale de amenințări artificiale care se exprimă atât fizic cât și virtual.

Personajul principal un anume Fletcher, militar/polițai cu gradul de maior în cadrul Corporației, care aparent conduce acest oraș, pentru că asta fac corporațiile (pe principiul noi producem, noi vindem, noi conducem).

În orice caz, se pare că a avut loc un fel de război între oameni și mașini, așa cum se întâmplă de obicei în asemenea scenarii, fapt care a forțat omenirea într-o formă de izolare care a permis corporațiilor să preia conducerea sau așa ceva.

Pe lângă acest mega-oraș ce trebuie apărat de rău intenționata inteligență artificială, este Sanctuarul, o rețea care conține miliarde de personalități ale umanității, adică oameni precauți care își fac un back-up înainte de un update major, un element care mă duce cu gândul la ‘Blame!’ al lui Tsutomu Nihei (nemenționat mai sus), dar lectură – manga în zece volume – pe care o recomand cu căldură.

După cum se vede, povestea nu este foarte detaliată și explicită, dar sunt divulgate mai multe informații pe parcursul jocului.

>>Măcar jocul este făcut de europeni (mai exact de polonezi) cu personaje generice de sorginte americană, cu accent și purtări americănești, dar a cărui narativă este plasată în Europa viitorului nu prea îndepărtat. Se prea poate că dezvoltatorii au vrut să sugereze într-un mod subtil colonialismul american, prezentarea fiind o critică la acest colonialism și pericolele pe care le presupune, care sunt prea multe pentru a fi enumerate sau poate că este trecut de ora 00:00 și am un termen de respectat.

În orice este prea târziu să ne gândim la colonialismul modern. Nu, chiar este și sunt treaz de prea mult timp.

03. [Funcții și mecanici]

>>În zona de gameplay, jocul este un fel de Quake, brutal, rapid, cu ulei de motor în loc de sânge. Bine, este și sânge, într-un fel, având în vedere că daunele luate de personaj sunt evidențiate atât prin HUD care arată câtă viață are în orice moment, dar și prin sistemul modern de sânge pe ecran care a devenit atât de prevalent în shootere-le moderne. Greu de văzut cum anume este o idee bună, mai ales că implementarea acestuia pare să necesite ca utilizatorul să fie incapabil să vadă pe unde naiba fuge când sănătatea personajului se apropie de zero – tot ‘sângele’ ăla reușește să acopere o mare parte din ecran. Se poate trece cu vederea acest neajuns atât de incomod, dar aparent atât de necesar în simularea unui așa-zis realism acolo unde acest realism nu își are locul, dar este dorit în oarecare măsură. A devenit se pare o necesitate, simularea, chiar și parțială a realității în mediul virtual. Pe moment, încă există o separare vizibilă între real și virtual/artificial, dar această demarcație începe (de fapt a început deja) să devină din ce în ce mai invizibilă, din ce în ce mai șubredă. Distrugerea granițelor semnifică moartea civilizației (cel puțin a civilizației actuale).

>>Deși nu este un joc tocmai ușor, progresia prin nivelele acestuia este una simplă.

În timp ce alte jocuri de genul oferă lupte în mod constant (inamici răspândiți pe întreg nivelul), luptele în hard reset se desfășoară în mare parte, într-un stil arena. Adică, personajul ajunge până la un anumit punct al nivelului, comite o acțiune – dacă este cazul –  după care se bucură de compania ai-ului, preț de două-trei runde, până să avanseze spre următoarea zonă. Lucru nu neapărat rău care permite un fel de respiro pentru explorare.

Pe partea de arsenal, avem la dispoziție doar două arme (N.R.G. Weapon & C.R.N Firearm) care pot fi îmbunătățite prin adăugarea de extensii ce permit o capacitate mai mare de înmagazinare a muniției. Ambele au două modalități de folosire (primar și secundar). Asemenea și extensiile dobândite pe parcursul campaniei, fiecare cu un mod de tragere, fapt care permite flexibilitate și posibilitatea de alegere a tipului de armament pentru anumite situații.

Mai întâi o armă de foc standard care poate fi folosită ca mitralieră, dar prin extensii, poate fi folosită ca aruncător de rachete/grenade/mine.

Apoi avem avem arma standard de plasmă care poate fi folosită ca mitralieră care trage proiectile de plasmă, dar prin extensii poate fi folosită ca aruncător de mortar (electric), aruncător de grenade (electrice) și, bineînțeles, railgun. Aici se aplică ideea, puțin este mult, armele din posesia personajului… poate că designer-ul a considerat că nu trebuie să creeze 10-12 arme, și este mai simplu să construiască două, cu mai multe proprietăți.

Extensiile se instalează la terminale de upgrade, generos plasate prin lumea jocului. Pe lângă arme, și personajul poate avea parte de upgrade-uri – viață mai multă, rezistență mai mare la daune, implanturile standard care par să fie valabile oricui cetățean care se obosește să adune nano-ul aruncat aiurea (a se citi generos) pe străzile din Bezoar, nano fiind moneda de schimb pentru fiecare upgrade existent. Aceste îmbunătățiri vor fi mai mult decât necesare în progresia jocului, având în vedere că personajul este asaltat de valuri peste valuri de inamici mici, mijlocii, mari și John Goodman, adică boșii, adevărați behemoți electronici care amintesc de alți behemoți mai mult sau mai puțin electronici printre care un Atlas și un constructor din ‘Blame!’. Mașinilor le place diversitatea, fiind capabile să proceseze/aprecieze foloasele pe care aceasta o oferă.

>>Campania single player vine în trei module: Ex Mode, Heroic Mode, Survival Mode

patru nivele de dificultate: easy, normal, hard, insane. Jocul se dovedește provocator pe orice nivel de dificultate, easy fiind un normal + și tot așa. Este un strigăt/omagiu/dorință neînfrânată plină de patimă din partea dezvoltatorului pentru vremurile când jocurile erau jocuri, bărbații erau bărbați și Nintendo chiar însemna ceva și nu era nimeni capabil să-i prevadă decăderea în obscuritate.

Nu, nu am încercat Hard sau Insane. Sunt un turbat, dar nici în halul ăla de turbat (încă) și sincer nu am de gând să încerc. Mă voi deda unor asemenea obiceiuri când am să ajung bătrân și singur într-un beci undeva la marginea orașului unde soarele nu răsare, apa râurilor este Mountain Dew și în copaci cresc pufuleți Cheetos. Oh da.

>>Din ce-am explorat, Ex Mode, este un mod care permite rejucarea lui Hard Reset cu toate îmbunătățirile obținute într-un playthrough anterior. Face jocul mai ușor pe alocuri, asta depinzând și de upgrade-uri au fost obținute anterior, dar nu strică experiența jocului, un asemenea mod fiind gândit (cred eu) pentru experimentare, explorare mai detaliată a lumii și completarea unui proces de dezvoltare al personajului.

>>Pentru oamenii sau ai-urile cu prea mult timp liber, hard reset conține o listă destul de impresionată de achievement-uri împărțite pe categorii pentru fiecare nivel de dificultate și o categorie generală. În total sunt o sută cincisprezece asemenea medalii virtuale care vor să reprezinte un motiv în plus pentru a juca Hard Reset, mai mult de două ori. Să ne înțelegem, Hard Reset este un joc destul de bun și distractiv care reflectă o vreme în care jocurile de gen erau altfel, dar care a implementat niște elemente  noi, care sunt standard în zilele noastre. Reușește destul de bine să combine aceste elemente, dar ca să fie în orice fel plăcut sau re-jucabil, nu sunt necesare premii virtuale care atestă faptul că ai efectuat anumite acțiuni în X joc. Premiile artificiale echivalează (din punctul meu de vedere) cu superficialitate. Jocurile devin, poate fără să vrea superficiale, dar la fel și majoritatea jucătorilor.

04. [Shut Down]

>>Se pare că jocul a fost lansat (2011) cu doar o parte din poveste terminată, fapt poate voit sau diverse motive mai mult sau mai puțin tehnice, nu cunosc detaliile și n-am să mă obosesc să. Mai târziu (2012) a fost lansată și ultima parte sub formă de DLC gratuit, fapt mai mult decât frumos și de bun simț pentru că așa sunt europenii sau poate că asta ne place să credem despre noi înșine. Măcar nu suntem americani.

>>Deși nu sunt atât de versat în ceea ce înseamnă cyber-punk și cum ar trebui să se exprime (deși un cyborg care seamănă John Lydon care devastează străzile Londrei, strigând God Save The Queen, nu ar fi deloc o idee foarte rea), îmi permit să îmi fac niște păreri/presupuneri. Am citit prea puțină literatură de genul, vizionat prea puține filme de genul sau intrat în contact cu la fel de puține materiale care sunt derivate din sau influențate de cyber-punk. Totuși voi comite aroganța de a considera distopia cyber-punk, o lume bilingvă; anglo-niponă, dar apoi, mai toate distopiile de genul au loc în America sau ceva care seamănă cu Țara Celor Liberi, unde nimeni nu este liber cu adevărat. Lumea Nouă și Japonia par a fi cele mai propice terenuri pentru cyber-punk deoarece sunt terenuri propice pentru dezvoltare tehnologică atât în sectorul public, cât și cel privat. Problema este că aceste tehnologii sunt dezvoltate în scopuri mai puțin umanitare sau deviate pentru scopuri mai puțin umanitare. Se pare că tehnologia influențează dezvoltarea socială și vice-versa, influență care se poate dovedi nefastă în ambele cazuri.

Nu este necesar un război nuclear la scară planetară sau căderea unei comete pentru a crea o lume distopică, obosită, secată de morală și puterea fizică și mintală pentru răzvrătire. Vântul schimbării bate și nu te poți pișa contra lui cu toate implanturile tale.

Viitorul își pierde culoarea și strălucirea de care se bucura în niște scenarii prezentate într-un trecut mai optimist și devine din ce în ce mai gri și jegos într-un prezent din ce în ce mai pesimist. Distopia înlocuiește utopia și orașele viitorului devin simple gheto-uri decorate cu camere de luat vederi și polițiști artificiali pre-programați pentru a menține starea actuală. Orice fel de schimbare sau răzvrătire este executată pe loc și totul revine la normal.

Evoluția actuală a sistemului social și al tehnologiei pare să creeze o populație pesimistă/nihilistă, incapabilă sau deloc dornică să se apere de amenințări prezente sau viitoare, fie ele reale sau virtuale.

Dar poate că viitorul americano-nipon nu va fi atât de rău. Sushi-burgeri și implanturi pentru toată lumea. Prin lege, nimeni nu pleacă nemulțumit. Nemulțumirea este pedepsită, iar pedeapsa, se execută pe loc.

Joc prezentat: Hard Reset: Extended Edition

Dezvoltator: Flying Wild Hog

Distribuitor: Flying Wild Hog; 1C-SoftClub

Scor metacritic 73/100

Jocul poate fi achiziționat prin sistemul de distribuție digitală Steam

Cerinte minime:

Sistem operare: XP/Vista/7

Procesor: 2.5 GHz Intel Pentium 4/AMD Athlon 64 (wow)

Memorie: 2 GB

Spatiu hard disk: 4 GB

Video: 512 MB NVIDIA GeForce 8800GS/ATI Radeon HD 3870

DirectX 9.0c

Sunet compatibil DirectX

Informații adiționale pot fi găsite în wiki-ul dedicat

1316 vizualizari

Un comentariu

  1. Alin spune:

    Am suspiciunea că ai cugetat mai mult asupra lumii jocului, asupra contextului social și cultural, decât înșiși dezvoltatorii.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.