REVISTA NAUTILUS / Cinemateca / Under the Dome

Under the Dome

Eugen Lenghel • 18:45 - 01.10.2013 • 

De curând s-a încheiat prima serie a serialului „Under the Dome” („Sub Dom”), realizat după romanul omonim al lui Stephen King, a cărui traducere a apărut recent la Editura Nemira. După începutul abrupt, plin de ramificații explozive, ne-am fi așteptat ca următoarele episoade să rezolve doar ițele încâlcite de la început. Dar, respectând reputația bine stabilită a autorului, suspansul din film respectă tempoul suspansului construit în carte.

Revelarea scopului fenomenului misterios materializat prin dom se petrece gradual, odată cu escaladarea sentimentelor și atributelor personajelor principale. S-ar putea spune că sub clopotul de insectar este eșantionată umanitatea cu tot ansamblul de falși lideri, zombi creduli, sclavi incapabili de ripostă și eroi fără cauză. Doar în panica generală a episodului treisprezece își arată domul rolul de instrument de comunicare, dar și capacitatea de a distribui „urbi et orbi” pedeapsa sau răsplata universală. Deși comunicarea se face prin intermediul a câtorva receptori umani, limitele democrației se văd foarte clar expuse. Oricine poate interpreta personal sau escamota mijloacele de comunicare, fie ele terestre sau extraterestre, pentru varii scopuri.

Pe lângă alte merite, transpare o satiră uriașă la adresa politicienilor, exprimată în clar, în replicile de final. Politicianul este cel care sacrifică în mod criminal pe cei puțini, pentru liniștirea celor mulți, în scopul de a-i utiliza mai departe drept sclavi. Politicianul este cel care deplânge pierderea locurilor de muncă interesante, de avocați, doctori, bancheri, compensându-i cu poziții respectabile de fermier, măturător sau alte meserii practicate cu ziua.

Toate acestea nu sunt exprimate voalat, ci foarte clar spuse în text și în film. Dacă mai punem alături și evidenta corelație între domul sferic și bolta cerească, la fel de transparentă dar intangibilă, ne putem simți ca furnicile lucrătoare într-un gigantic mușuroi.

Departe de a fi ipotetice, situațiile extreme prezentate de Stephen King sunt inspirate din evenimente reale, pe care le putem regăsi atât în realitatea contemporană cât și în istorie. Regimul dictatorial care a dus la izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial are referință directă în text. Diverse mituri sunt prezente prin influențe directe asupra devenirii eroilor și aspectului lor. Unul chiar poate fi imaginat mai ușor cu spada în mână apărându-și prințesa decât utilizând un banal pistol. Mai aproape de noi sunt destule exemple de persoane vocale care prezintă un discurs fals, cu cel mai senin zâmbet pe buze, declamându-și imaginarul atașament față de binele tuturor.

Prima serie se închide lăsându-ne cu gândul la urmare, în momentul de maxim suspans, neștiind dacă fenomenele declanșate de eroină duc sau nu la salvarea eroului. Până la difuzarea următoarei serii, singurul răspuns la enigmă îl puteți găsi în paginile romanului.

Alegoria extraordinară, cu ceva urme de science fiction, pune sub microscop sufletul uman, versatilitatea acestuia de a adopta atât răul cât și binele, condamnarea clară a duplicitarilor care ezită să aleagă o tabără în detrimentul celeilalte. Cum spunea un dicton latin: „Qui tacit consentire videtur” (Cine tace consimte).  Astfel, domul este pur și simplu un interpret absolut al spiritului umanității, reprezentată de micul orășel. Dacă alesul lor este un spirit negativ, oare comunicarea mai are rost? Finalizarea ei prin obliterarea universală nu este de dorit?

Cam acestea sunt întrebările de esență, iar aparenta bunăvoință a extratereștrilor trebuie interpretată mai curând ca detașarea supremă a unei experiențe superioare. Pentru răspunsul imaginat de Stephen King, vă invit să consultați cartea.

1410 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.