REVISTA NAUTILUS / Cinemateca / Filmul SF al anului 2008

Filmul SF al anului 2008

Aron-Biro • 16:24 - 12.01.2009 • 
, ,

Wall-e, cel mai bun film SF al anului.Am fost surprins să concluzionez că unul dintre cele mai bune filme SF apărute în 2008 s-a dovedit a fi un desen animat, Wall-E.

În ciuda aparenţelor (şi a afişului), filmul face parte din categoria celor la care copiii încep să plîngă de plictiseală după prima jumătate de oră (pe parcursul căreia filmul este mut). Ca să parafrazez replica unui critic de bloguri care susţinea împotriva SF-ului evidenţa că Ferma Animalelor nu este o carte despre animale, nici filmele SF nu ne învaţă să reparăm nave spaţiale sau să facem sex în imponderabilitate. De fapt, Wall-E ne vorbeşte despre drame universale (pe care le regăsim de exemplu în Sex and the City, ce-i drept prezentate de pe cealaltă parte a baricadei), constituindu-se într-un comentariu foarte bine dozat şi de un umor fin, dar acuzator, la adresa culturii statului pe scaun, a hlizitului, a foametei de stimuli senzoriali şi a trăitului în negare în timp ce lumea se răstoarnă peste fiinţele noastre anesteziate de mirajele consumerismului. Un basm cu morala "ţara arde, babele se piaptănă".

În filmul lui Andrew Stanton (Finding Nemo), ţara e întreaga planetă, iar babele sînt supravieţuitorii unui dezastru ecologic planetar, o mulţime de oameni supraponderali cu posibilităţi financiare care, simţind o oarecare jenă în coastă pricinuită de degradarea planetei, se îmbarcă pe o arcă a lui Noe spaţială care, în loc să fie menită prezervării speciilor, devine o staţiune turistică ce conservă status quo-ul: oamenii vor să fie lăsaţi în pace, să îşi bronzeze la lumină artificială trupurile supraponderale cu membre atrofiate sau să "navigheze" prin mall-uri fără să fie distraşi de mici incovenienţe cum ar fi faptul că planeta a devenit o gigantică ghenă de gunoi. În acest timp, Wall-E a fost lăsat în urmă drept ultim locatar al planetei, un roboţel cu baterii solare care îşi trăieşte zilnic rutina de a sorta munţi de gunoi, relaxîndu-se seara alături de amicii săi: un gîndac în aşteptarea momentului potrivit pentru cucerirea planetei abandonate şi o plantă care a îndrăznit să încolţească în ciuda vicisitudinilor naturii.

Într-un tîrziu realitatea lăsată pe mîna lui Wall-E se confruntă cu iluzia în care s-au refugiat oamenii, pe măsură ce roboţelul trăieşte o serie de evenimente punctate cu referinţe foarte expresive în context (cu precădere la Odiseea Spaţială), care consolidează statutul de basm SF al filmului. Doar că basmul Wall-E e construit pe mitologia prezentului, în care unicornii, spînii şi feţii frumoşi sînt înlocuiţi cu oameni diformi atît fizic cît şi spiritual, care cu greu pot fi simpatizaţi ca personaje pozitive, cel mult victime ale unui sistem de valori şi tendinţe cărora le sîntem contemporani şi care au devenit forţa motoare a societăţii moderne.

 

1365 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.