REVISTA NAUTILUS / Fandom / Cenaclul HENRI COANDĂ

Cenaclul HENRI COANDĂ

Aurel Cărăşel • 4:10 - 01.04.2011 • 
, , ,

Uneori, chiar şi pentru oameni datele fundamentale (cele ale naşterii şi ale morţii) sunt supuse actului îndoielii, din varii motive – neînregistrări la timp ale informaţiilor, deteriorarea lor voită sau involuntară ş.a. Exemplul cel mai cunoscut în cultura română este cel al lui Mihai Eminescu, ale cărui date de naştere (1849 şi 1850) se mai află şi astăzi în discuţia specialiştilor, fiecare aducând pertinente dovezi pro şi contra.

Când, însă, este vorba despre un cenaclu situaţia este, prin firea ei încă şi mai confuză. În primul rând, pentru că, foarte rar, se întâmplă ca o asemenea formă de asociere culturală să îşi redacteze chiar de la prima întâlnire a membrilor ei un jurnal de activitate, în care să rămână consemnate informaţiile interesante mai târziu pentru istoricii literari. În al doilea rând, pentru că, în majoritatea absolută a cazurilor, cenaclurile au luat naştere abia după câteva întâlniri, mai mult sau mai puţin ortodoxe, ale membrilor săi fondatori, care au început prin „a pune ţara la cale”, adică prin a stabili dacă merită sau nu să întreprindă o asemenea iniţiativă şi, dacă da, care ar fi bazele pe care s-ar putea statua aceasta. În fine, în al treilea rând, deoarece, după trecerea unui număr de ani (presupunând că această asociere culturală nu s-a dizolvat de la sine, după primele întâlniri), amintirile personale ale fondatorilor ei devin mai puţin precise sau chiar există anumite interese pentru a fixa alte date (de regulă, anterioare momentului fondării) ale marcării punctului de început.

Oricare ar fi adevăratul motiv, în cazul marcării datei de înfiinţare a cenaclului craiovean „Henri Coandă” lucrurile sunt destul de neclare.  În timp ce promotorul şi, în acelaşi timp, produsul cultural cel mai cunoscut al cenaclului, Alexandru Mironov, susţine, în mai multe interviuri date după 1990, că bazele acestuia au fost puse în anul 1969, conform altor colegi de generaţie de-ai săi (vezi Marius Ghergu, Ion Ilie Iosif), dar şi „Cuvântului înainte” din primul număr al fanzinului „Omicron”, el a fost înfiinţat în toamna anului 1970. Diferenţa de câteva luni dintre cele două date, deşi pare nesemnificativă pentru cititorul contemporan de SF, îşi are, la urma-urmei, importanţa ei: ea poate să fixeze în istoria de gen cenaclul craiovean ca primul apărut pe scena literaturii SF din România, aici bătălia ducându-se „la mustaţă” cu cenaclurile bucureştene „Solaris” şi „Marţienii”, care-şi revendică şi ele acest titlu.

Şedinţele s-au desfăşurat, săptămânal, la Casa de Cultură a Tineretului, pe str. Libertăţii, nr.6, cu Alexandru Mironov ca secretar organizator şi Ştefan Nicolici la secretariatul literar.

Printre membrii fondatori, alături de cei trei amintiţi mai sus, mai sunt Dumitru Cătănoiu şi Mihai Popescu. Acesta li s-au alăturat, în scurtă vreme, Mihai Nicola, Ştefan Nicolici şi Titus Filipaş, consideraţi, peste ani, generaţia de aur a cenaclului.

Valul al doilea a pătruns în cenaclu după 1972 şi şi-a ţinut şedinţele până la începutul deceniului al VIII-lea din secolul trecut. Din el au făcut parte parte Teodor Piţigoi (alias Radu Honga), Florin Mihai Diloiu, Carmen Cioroianu, Marius Stătescu şi George Gănescu, Aurel Buiculescu.

Cel de-al treilea val, legat până la un punct de intrarea subsemnatului în rândurile mai rarefiate ale cenaclului anilor  ’80, este adus direct de pe băncile liceelor şi facultăţilor: Mihai Marian, Cărăşel Aurel, Mirela şi Liviu Paciugă, Mirică Ionel, Friptu Cătălina, Ivanovici Laura, Mihai Bistriceanu, Mirea Iulian, Viorel Pîrligras, Dodo Niţă, Mircea Liviu Goga, Marian Mirescu, Cristian Dumitru, Iulian Caragea. Deşi s-a scindat la scurt timp (o parte dintre noii membri migrând la Casa Studenţilor pentru a pune bazele unui nou cenaclu, „Victor Anestin”), ea poate fi considerată (retrospectiv vorbind) generaţia cea mai efervescentă d.p.d.v. creativ, din rândurile ei impunându-se scriitorii şi graficienii din ultimele două decenii ale istoriei Sf din România.

În fine, cea de-a patra generaţie (şi ultima) din viaţa cenaclului a început să-şi strângă rândurile în anii ’90: Roşianu Adrian, Ninoiu Dan, Mustafa Octavian, Marcu Monica, Marcu Cristian, Pompilian Tofilescu, Alina Popov, Monica Boiangiu. Ea a continuat să ţină şedinţe, să citească, să scrie şi să creeze artă plastică de gen până în anul 1996, când, sub presiunea factorilor economici, structura bătrânului „Henri Coandă” s-a dizolvat, transformându-se în istorie.

O istorie de peste un sfert de secol, care a impus în lumea SF-ului naţional mai mulţi scriitori (printre care Alexandru Mironov, Ştefan Nicolici, Titus Filipaş, Radu Honga, Dodo Niţă, Cărăşel Aurel, Mircea Liviu Goga, Cristian Dumitru, Ninoiu Dan), unii în activitate şi acum, graficieni (Marius Ghergu, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras) şi chiar şi poeţi, atât de rari în acest domeniu (Caragea Iulian).

Oricum, chiar dacă nu se va dovedi că este primul cenaclu înregistrat, oficial, în analele istoriei, cu siguranţă că „Henri Coandă” a fost şi rămâne cenaclul cu cele mai spectaculoase realizări editoriale de grup – trei fanzine „Omicron”, publicate la editura Scrisul Românesc, între 1976-1978, care obţin în anul 1980, la Convenţia Europeană de SF de la Stresa/Italia premiul „Europa – Pentru cea mai bună revistă de amatori de pe continent”, trei antologii SF, două de cenaclu (performanţă neatinsă până acum în fandomul românesc) – „Întâmplări din veacul XXI” (1974), „Alte întâmplări din veacul XXI” (1977), precum şi o antologie de fandom naţional – „Alfa – O antologie a literaturii de anticipaţie româneşti” (1983), toate publicate la aceeaşi editură deschisă spre nou Scrisul Românesc. Şi, ca o binevenită paranteză, patru fanzine xerocopiate – „Omicron-satelit”, care îi impune fanilor cititori pe tinerii rebeli din cel de-al treilea val.

Şi, poate că tot aici, ar trebui măcar menţionate cele trei numere din revista „Star Trafic SF”/1990 care, deşi apar sub egida proaspăt înfiinţatei Asociaţii a Creatorilor de Science Fiction din Craiova, sunt, în realitate, concepute şi editate de membrii aceluiaşi cenaclu „Henri Coandă” (Ion Ilie Iosif, Marius Ghergu, Alexandru Mironov şi Radu Honga). Almanahul „Anticipaţia ’90“, care găzduieşte un medalion dedicat cenaclului „H. Conadă”.  Precum şi numărul 3 pe 1992 al revistei SF „Quasar”, număr dedicat în întregime acestuia.

Cenaclul HENRI COANDĂ – Fişa tehnică

Anul înfiinţării: 1970

Locul de desfăşurare al şedinţelor: Casa de Cultură a Tineretului (până în 1990); Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret (până în 1993); Facultatea de Litere/Universitatea din Craiova (până în 1996).

Fondatori: Alexandru Mironov, Ion Ilie Iosif, Marius Ghergu, Dumitru Cătănoiu, Mihai Popescu.

Membri: Mihai Nicola, Şt. Nicolici, Titus Filipaş

Generaţia 2: Radu Honga, Florin Mihai Diloiu, Carmen Cioroianu, Marius Stătescu, George Gănescu.

Generaţia 3: Mihai Marian, Cărăşel Aurel, Mirela şi Liviu Paciugă, Mirică Ionel

Generaţia 4: Roşianu Adrian, Ninoiu Dan, Marcu Monica, Marcu Cristian, Pompilian Tofilescu

Periodicitate: şedinţe săptămânale (vinerea)

Preşedinte cenaclu: Alexandru Mironov (până în 1979), Ion Ilie Iosif (până în 1983), Cărăşel Aurel (până în 1996)

Număr membri per şedinţă: între 15-25

Număr total de membri: peste 300

Evenimente organizate: Consfătuirile Naţionale de SF din 1972 şi 1976, 7 „Zile ale Cenaclului H. Coandă”, precum şi co-organizator (alături de cenaclul „Atlantis-Club Cernavoda) al Taberei SF Atlantykron 1991.

Anul încetării activităţii: 1996.

2418 vizualizari

Un comentariu

  1. Am colaborat cu HENRI COANDA, dar nu m-am considerat nicidata un membru al acestui cenaclu, in care artele vizuale erau slab reprezentate si sustinute.
    Am fost si sunt membru al clubului SF Victor Anestin.
    Noi, membrii SFVA, am continuat sa colaboram cu cenaclul H.C., in declin, mai ales la editarea fanzinelor OMICRON Satelit si MICRON.
    Ca sa fie zis si stiut.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.