REVISTA NAUTILUS / Fandom / „Cat de profund” sa scriem?

„Cat de profund” sa scriem?

Ovidiu Petcu • 19:26 - 02.11.2011 • 

Să nu vă aşteptaţi la noutăţi.

Recent, la şedinţa Wolfs Pack, s-a citit un text din categoria poveştilor pentru copii de toate vârstele. Subiect: într-un viitor cotropit de gheţuri, bunicul povesteşte nepoţilor o întâmplare petrecută înaintea glaciaţiunii şi după apariţia unei boli „informaţionale” care i-a transformat pe unii oameni în „sfincşi” – prădători solitari înaripaţi şi, teoretic, indestructibili; pericolul exterminării oamenilor de către sfincşi este înlăturat de o femeie-vânător ce colindă cu tenacitate de la o comunitate tribală la alta, învăţându-i pe supravieţuitori să-şi înfrângă teama de străini, să colaboreze unii cu alţii şi, astfel, să extermine sfincşii.

În timpul comentariilor, cineva a spus că subiectul „nu e suficient de profund”. Şi-atunci am avut o revelaţie: niciodată nu m-am întrebat dacă operele SF care mi-au plăcut erau „suficient de” profunde! Oare erau?

Erau, nu-i aşa? Căci SF-ul se axează pe tematica extraordinarului explicabil prin ştiinţă, corect? O tematică în care omul apare nu doar ca individ, familie, grup social, etnie, naţiune etc., ci şi ca specie printre alte specii, umanul având ca partener cu drepturi egale non-umanul – mai face un alt gen artistic treaba asta? Evident, nu! Ştiţi, omul în raport cu universul, s-a mai vorbit, aşa-i? Sunt caracteristici care descind chiar din esenţa noastră: nevoia de cunoaştere, pe care arta SF a valorificat-o ca sursă de trăire estetică, s-au scris tomuri despre toate astea!

…era ca şi cum fudula observaţie îmi ridicase un văl de pe ochi: într-adevăr, niciodată nu „măsurasem” gradul de profunzime al operelor literare citite; în schimb, invidiasem autorii pentru subiect şi stil, fusesem satisfăcut de mesaj. Revenindu-mi din uimire, am înţeles că mesajul povestirii se referea spaimele ce ne dezbină; spaime care, de fapt, ar trebui să ne unească. Vi se pare „suficient de” profund?, „suficient de” esenţial?

Oare „cât de” profund ar trebui să fie un text SF pentru a fi valoros? Am socotit eu ce-am socotit şi am ajuns la un anume rezultat. Iată calculele:

Am început prin a recunoaşte că valoarea operei de artă e relativă, o chestiune de rezonanţă între valorile oferite de „producător” şi cele pretinse de „beneficiar”. Valori: modele morale, de comportament, concepţii privind liberul arbitru versus soartă, soarta omenirii şi a universului / universurilor,  perspective existenţiale, idei esenţiale… buuun. Toate se livrează într-o formă codificată: opera literară. Problema codificării mesajului trebuie rezolvată de autor, decodificarea fiind sarcina cititorului, şi iată: codificări / decodificări – facile, dificile, redundante, inoperante, bolovănoase, graţioase, deficitare… Adică, discutăm forma literară şi de percepţia ei; pentru că nu-i vorba doar de calitatea autorului, ci şi de calitatea cititorului: trebuie să fie şi el „suficient de profund”, nu-i aşa?

Şi iarăşi: oare „cât de” profund ar trebui să fie un text literar pentru a fi valoros?

Ipoteză: nu cred că există o „profunzime-standard” a operei de valoare. Se ştie că de la banc la basm, de la schiţă la romanul-fluviu, oricare operă izbutită este ceea trebuie să fie. În căutarea esenţelor, gradul de profunzime variază de la un gen la altul, căci fiecare se adresează unui „filon de esenţe” specific (comparaţi romanul poliţist cu tragedia gracă); iar în cadrul fiecărui gen, gradul de profunzime diferă în funcţie de subiectele abordate; şi, din motive cunoscute de toată lumea, gradul de profunzime diferă de la un autor la altul. Însă cum stabilim dacă opera şi-a atins „nivelul de profunzime” aşteptat? Mesajul, mesajul… Calcul amînat – să trecem la subiect.

Subiectul: tema războiului, a invaziet extraterestre, tema sorţii, a morţii, (…), cu mozaicul unor sisteme de reguli de compoziţie, proporţii, parametri… buuun. De stabilit ce poate crea autorul şi ce poate înţelege cititorul în condiţii ideale (când fiecare este  „suficient de profund”, adică). S-a stabilit? Buuun. Ce alt parametru conferă valoare unei opere literare? Desigur, originalitatea.

Frecvent, operele originale nu sunt create după sisteme de reguli, ci impun sisteme de reguli. Însă orice „reţetă” stabileşte mai degrabă limitele construcţiei decât principiile de construire: parcă hipnotizat de proza lui Creangă, G. Călinescu a preferat să-l citeze abundent şi să-l comenteze puţin, căci… prozele marelui povestitor nu se încadrau nicăieri! Din cauza asta l-au numit pe Creangă „povestitor” şi nu „scriitor”? „Povestitor”, hm… Fireşte, neîncadrabil. Şi nici „sefist” nu era. Un talent aparte?

Cred, aşa cum s-a mai afirmat, că talentul este o problemă de caracter. Asta pentru că e structura axială a personalităţii – factorul care alege temele, ştiţi: după firea omului (ce om o fi fost şi Creangă ăsta!); iar echilibrul caracterului dozează „ingredientele”, cantităţile lor şi modul de alcătuire într-un produs artistic – dar am mai vorbit de asta. Profunzimea mesajului, profunzimea… „Cât de” profund ar trebui să fie un text SF pentru a fi valoros?

…văd că, atât la autori, cât şi la cititori, distribuţia valorilor se încadrează în curba lui Gauss. Cu o bună aproximaţie, curbele se suprapun. La grămadă, însă, un autor X poate să nu se fi suprapus cu un cititor potrivit X’ – şi invers; dar acest neajuns e nesemnificativ în context. Rezultă că profunzimea oricărei opere literare – deci şi a operei SF – este reflexia subiectului şi a mesajului său în mintea fiecăruia dintre noi.

Cum ziceam: nimic nou.

4279 vizualizari

2 Comentarii

  1. killroy spune:

    „talentul, o problema de caracter”… interesant, interesant… cine a mai afirmat asta?

  2. Ovidiu Petcu spune:

    Afirmatia privind talentul si caracterul a fost facuta de Einstein. Intrucat am specificat acest lucru in doua articole publicate anul acesta („STEAMPUNK (I)” si „Calaretul, mana, calul”), m-am gandit ca acum citatul a devenit cunoscut si pe-aici.

    Da, cred ca trebuia sa mentionez numele savantului SI a treia oara. Scuze.

    Ovidiu Petcu

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.