REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia, cel mai valoros şi longeviv SF european, cel britanic (XXVII)

Rule, Britannia, cel mai valoros şi longeviv SF european, cel britanic (XXVII)

Cristian Tamas • 18:53 - 01.05.2013 • 

Brian Aldiss, un marcant fantast englez al secolului XX – Cristian Tamaș

Firstly, Aldiss’s writing is so much better than what we’re used to in SF. Aldiss is doing something more than just depicting a cosmos-scale view of future history. He intersperses these passages with the strivings and dilemmas of individual humans (or robots or aliens), and so never lets you forget that for every abstract noun in the linking passages, there are a thousand individual stories. Aldiss wants to use fiction as a vehicle for talking about grand, abstract ideas, but he also wants to tell the stories of individuals. It’s in the gap between these two that the irony so characteristic of his work is generated; if you have both the omniscient and the human-scale picture, the latter is always going to have less information about the true state of the world than the former.” – Graham Sleight

Partea I

Născut pe data de 18 august 1925 în East Dereham, comitatul Norfolk, Anglia, Brian Aldiss este o figură importantă a SF-ului mondial, un relevant scriitor, dramaturg, critic, exeget, antologator, promotor și organizator şi un adept al europenismului şi internaţionalismului în domeniul SF.

Poet şi pictor, Brian Aldiss este un artist complet, prolific, având o carieră de  aproape cincizeci de ani încununată cu Ordinul Imperiului Britanic, premiile Hugo, Nebula, John W. Campbell Memorial, BSFA, Apollo, Pilgrim, IAFA, SFWA Grand Master în 1999, primul preşedinte al British Science Fiction Association între 1960-1964, vicepreşe-

dinte al H. G. Wells Society, menţionat în cadrul Science Fiction Hall of Fame din anul 2004.

Un talent nativ şi un autodidact, Brian Aldiss reprezintă modelul selfmademan-ului care a reuşit să se realizeze într-una dintre cele mai concurenţiale societăţi occidentale într-un domeniu considerat ca fiind minor de către establishmentul literar-critic, dar pe care l-a legitimizat contribuind la schimbarea canonului.

Alături de Michael Moorcock, J.G.Ballard, John Brunner, și M.John Harrison, Brian Aldiss a făcut parte din mişcarea literară New Wave care a avut un rol major în reînnoirea science fiction-ului, grup concentrat în jurul revistei New Worlds. Aldiss a avut un rol important în obţinerea în 1967 a unui grant de la Arts Council pentru New Worlds, ceea ce a permis continuarea publicării până în aprilie 1970. Deşi nu a aderat întru totul la estetica promovată de J.G.Ballard, Brian Aldiss a fost deschis experimentului şi avangardismului.

Fiul unui proprietar de magazin universal, Brian Aldiss a fost trimis la vârsta de şase ani la internatul şcolii St. Peter’s Court Preparatory School, Bacton, apoi la Framlingham College, Suffolk,  la West Buckland din comitatul Devon şi cu excepţia vacanţelor petrecute acasă, a rămas până la optsprezece ani în universul pedagogic-carceral despre care a declarat ca l-a urât cu intensitate.

În 1943, la optsprezece ani s-a înrolat în armata britanică la transmisiuni şi în august 1944 a ajuns pe frontul din Birmania şi apoi în Sumatra, Singapore și Hong Kong şi a fost demobilizat în 1947.

S-a angajat vânzător la o librărie din Oxford (Sanders & Co, unde a petrecut nouă ani), experienţă pe care a ficţionalizat-o în romanul mainstream, „The Brightfount Diaries” (1955), publicat de editura Faber and Faber din Londra.

În 1948 se căsătorește cu Olive Fortescue de care divorțează în 1965.

În 1954 a reușit să vândă povestirea mainstream „A Book in Time” revistei The Bookseller care i-a publicat în numărul pe februarie.

În mai 1955 i se naște primul copil, Clive.
Debutează ca autor SF în 1954 cu povestirea „Criminal Record” publicată de revista Science Fantasy în numărul aferent lunii iulie. În 1955 a publicat trei povestiri SF în revista lunară New Worlds („Outside” -ianuarie 1955 ; „Our Kind of Knowledge” – iunie 1955 ; „Panel Game” – decembrie 1955 plus profilul literar care i s-a dedicat în același număr) şi a cîştigat premiul acordat de ziarul The Observer pentru concursul de povestiri SF având acţiunea în anul 2500, cu textul „Not For An Age”.

În 1956 renunță la activitatea de librar și devine scriitor profesionist.

În 1957 publică culegerea de povestiri SF, „Space, Time and Nathaniel” și devine redactor literar la publicația Oxford Mail iar în 1958 este votat ca fiind „cel mai promiţător tânăr autor” la Worldcon 16 (Solacon, 29 august – 1 septembrie 1958, la Hotel Alexandria, South Gate, Los Angeles, S.U.A.).

În 1958 publică primul roman SF, „Non-Stop” (bazat pe textul publicat în 1956 în revista Science Fantasy nr.17), o abordare în cheie proprie a temei astronavei generaţionale, volum căruia i s-a acordat retrospectiv premiul BSFA pentru cel mai bun roman al anului 1958.

În 1959 publică volumul de povestiri,No Time Like Tomorrow”, în care numai jumătate dintre texte sunt noi, restul fiind preluat din antologia precedentă.

În 1959 publică volumele de povestiri „Vanguard from Alpha” și „The Canopy of Time” și i se naște cel de al doilea copil, Caroline.
În 1960 publică romanul tip operă spațială „Bow Down to Nul” și cu ajutorul lui C. S. Lewis fondează Oxford University Speculative Fiction Group.
În 1961  publică romanul mainstream „The Male Response”, este numit coordonator al colecției Penguin Science Fiction Series și lansează antologia „Penguin Science Fiction” (conține povestirile „Sole solution” – E.F. Russell ; „Lot” – Ward Moore ; „The short-short story of mankind” – John Steinbeck ; „Skirmish” –  Clifford Simak ; „Poor little warrior !” –  Brian W. Aldiss ; „Grandpa” – J.H. Schmitz ; „The half pair” – Bertram  Chandler ;  „Command performance” – Walter M. Miller ; „Nightfall” – Isaac Asimov ; „The snowball effect” –  K. Maclean ; „The end of summer” –  Algys Budrys ;  „Track 12” – J.G. Ballard), o parodie SF, „The Primal Urge”.

I se decernează în 1962 Premiul Hugo pentru povestire („The Long Afternoon of Earth”, publicată în serial între februarie-decembrie 1961 în revista Fantasy&Science Fiction, text care a fost inclus în trama narativă a romanului „Hothouse” („Sera sau lunga după-amiază a Pământului”, traducere de Mihai Bădescu, 1991, editura Porto Franco) publicat tot în anul 1962.
Brian Aldiss îşi crease deja identitatea stilistică proprie, „marca” narativă, tonalitatea, şi-şi schiţase orizontul intelectual-spiritual. Aldiss este în esenţă un pesimist lucid, liric şi sumbru, având accente de umor şi sarcasm, un umanist a cărei viziune este în esenţă una a încrederii în triumful raţiunii.

Va urma.

2141 vizualizari

2 Comentarii

  1. Ben Ami spune:

    placut sa mai afli cate ceva despre viata unor greuceni 🙂

  2. […] despre Michael Bishop cu acela – absolut onest – al lui Cristian Tamaş, despre Brian Aldiss. Astfel, Tamaş citează titlurile originale ale lucrărilor, punînd între paranteze referinţele […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.