REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XXII)

Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XXII)

Cristian Tamas • 20:56 - 11.04.2012 • 

De la Nevil Shute,  Robert Graves , John Bowen, Constantine Fitzgibbon, C.P. Snow  și  Sarban la William Golding

„If the transformation of SF dream to hardware brought disillusion to many SF fans, it also meant that SF and the general idiom of life style that courted the unlikely became much more of a commonplace. The impossible had happened. People began to expect the unexpected. The term „science fiction” increasingly became used as a sort of okay jargon term, meaning  futuristic, unlikely and high-powered.” – Brian Aldiss

O interesantă caracteristică a deceniului cinci al SF-ului britanic este coexistența editorială dintre scriitorii de mainstream interesați de explorarea ficțională a unor teme, motive și topoi¹ asociați SF-ului și autorii proveniți din interiorul fandomului. Mă refeream în episodul trecut la cîțiva dintre aceștia, Arthur C.Clarke, Brian Aldiss, J.G.Ballard, John Brunner și la debutul lor în publicații SF.

Autorii de literatură generală au fost la fel de sensibili la reconfigurarea conceptuală a lumii înconjurătoare, remodelare creată de avansul științific și tehnologic precum autorii de SF.

Nevil Shute (1899-1960) a fost interesat de modul în care aplicațiile tehnologiei modifică radical societatea umană încă înainte de cel de al doilea război mondial. În primăvara anului 1939 a publicat romanul „What Happened to the Corbetts”, în care anticipa bombardarea aeriană a Southamptonului de către aviația germană. „ No Highway (1948) reflectă experiența profesională a autorului, aceea de inginer aeronautic, prin investigarea cauzelor unor posibile accidente aviatice și reflectarea acestor drame prin intermediul conștiinței unei fetițe avînd capacități extrasenzoriale. În deceniile cinci și șase ale secolului trecut, Nevil Shute a fost un autor de bestsellere, cu o vogă internațională, cotă de piață și un număr record de cititori.

Romanele SF care l-au făcut celebru pe Nevil Shute sînt „In the Wet (1953) și îndeosebi „On the Beach”, 1957 („Ultimul țărm”, trad.rom.  Florin Șlapac, colecția Cyborg, editura Pygmalion, 1997), publicate după emigrarea în Australia în 1950. „In the Wet” este o viziune distopică a unei Marii Britanii din 1983 secătuită de socialism. „On the Beach” a fost serializat în 40 de ziare, dramatizat sub formă de scenariu radiofonic de către BBC în 1957, ecranizat de regizorul american Stanley Kramer într-un film faimos din 1959 în care joacă staruri hollywoodiene precum Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire, Anthony Perkins și re-ecranizat în anul 2000 sub forma unui film de televiziune de regizorul australian Russel Mulcahy, avîndu-i în distribuție pe Armand Assante, Bryan Brown și Rachel Ward.

Romanul este unul post-apocaliptic, reflectînd angoasele și paranoia anilor 50 ai secolului trecut, nihilist și radical în negarea oricărei speranțe în supraviețuirea speciei umane după un război atomic. Este cel mai citit și cel mai influent roman avînd această temă, din întreaga lume și cu siguranță unul dintre cele mai directe și percutante, deși intriga este deficitară, personajele sînt niște stereotipuri iar povestea de dragoste e melodramatică și pueril sentimentală : „ This is the way the world ends, Not with a bang but a whimper.”, așa cum scrie T.S. Eliott în poemul „The Hollow Men”, sursa sintagmei „On the Beach” („Gathered on this beach of the tumid river”).

Robert Graves (1895 – 1985), scriitor, poet, traducător, exeget,  este cunoscut în România prin cele trei romane istorice traduse, două dedicate împăratului roman Claudius, „Eu, Claudius” (I, Claudius, 1934) și „Claudius Zeul” (Claudius the God, 1935) iar cel de al treilea, „Comitele Belizarie” (Count Belisarius, 1938) descrie domnia împăratului bizantin Justinian.

Nuvela „The Shout”, o capodoperă a genului fantastic a fost publicată în 1929 în cadrul volumului cu același nume iar în românește a apărut în traducerea Ninei Stănculescu în 1969 în volumul de povestiri „Îngrozitorul domn Gunn” (1969, colecția Meridiane, Editura pentru Literatură Universală). „The Shout” este republicat în volumul „But It Still Goes On: An Accumulation” (1930) iar alte proze fantastice îi apar în culegerea de povestiri  „Catacrok !: Mostly Stories, Mostly Funny” (1956). Romanul „The Golden Fleece/Hercules, My Shipmate” (1945) aparține fantasticului erudit și este o rescriere în cheie simbolică a mitului lui Iason și al argonauților.

În 1948 lansează studiul mitopoetic „The White Goddess: a Historical Grammar of Poetic Myth”, o abordare personală a mitologiei prin postularea unei Zeițe Mamă („White Goddess of Birth, Love and Death”), o incarnare a unei zeități primordiale, htonice, matriarhale, ale căreia ipostaze apar mereu în toate religiile care au urmat.

În 1949 publică romanul SF „Seven Days in New Crete sau Watch the North Wind Rise”,  o utopie ce dramatizează concepția autorului despre natura genului liric și relația acestuia cu realitatea înconjurătoare. „Noua Cretă” este o societate a viitorului în care coexistă pașnic cinci caste într-o societate conformistă, lipsită de riscuri și primejdii care-și transformă indivizii în persoane mediocre lipsite de imaginație, spirit antreprenorial, ambiție și responsabilitate. Eroul principal, Edward Venn-Thomas, un călător temporal venit din trecut, zguduie o lume steril-ovină prin forța sa vitală și își dă seamă ca a fost „adus” în Noua Cretă tocmai pentru a insufla energie unei lumi matriarhal-statice.

John Griffith Bowen (n.1924), romancier și scenarist, a publicat în 1956 romanul fantastic „ The Truth Will Not Help Us: Embroidery on an Historical Theme”, în 1957 povestirea SF,  „Living ? Try Death” în revista „Science Fantasy” iar în 1958 romanul SF „ After the Rain”, o satiră a iresponsabilității unor oameni de știință care provoacă un nou diluviu universal, supraviețuitorii regrupîndu-se nu pe o arcă ci pe o Corabie a Nebunilor. Romanul a fost dramatizat și pusă în scenă cu titlul „ After the Rain: A Play in Three Acts” (1967).

Constantine Fitzgibbon  (1919-1983) a debutat în science fiction cu romanul „The Iron Hoop” (1949), ce se concentrează asupra unui ipotetic război mondial și descrie regimul de ocupație impus unui oraș britanic. „When the Kissing Had to Stop” (1960) un alt roman SF al lui Fitzgibbon, descrie prăbușirea Marii Britanii datorită unei feroce dictaturi comuniste.

C.P. Snow (1905-1980) va rămîne în cultura mondială nu prin romanul său SF „New Lives for Old” (1933), o alegorie despre căutarea nemuririi ci prin „The New Men” (1954), o ucronie a creării bombei atomice britanice în timpul celui de al doilea război mondial, un roman ambițios și polifonic, avînd mai multe linii narative și personaje credibile și complexe. C.P. Snow este creatorul sintagmei „cele două culturi”, cea „realist-pozitivistă” și cea umanistă, cele două abordări ale cunoașterii umane, prin intermediul conferinței din 1959, „The Two Cultures”. C.P. Snow considera că lipsa de comunicare între cele două culturi creează anomie și alienare în societate : „A good many times I have been present at gatherings of people who, by the standards of the traditional culture, are thought highly educated and who have with considerable gusto been expressing their incredulity at the illiteracy of scientists. Once or twice I have been provoked and have asked the company how many of them could describe the Second Law of Thermodynamics. The response was cold: it was also negative. Yet I was asking something which is about the scientific equivalent of:  ‘Have you read a work of Shakespeare’s ? I now believe that if I had asked an even simpler question – such as, What do you mean by mass or accelerationwhich is the scientific equivalent of saying, ‘Can you read?’ – not more than one in ten of the highly educated would have felt that I was speaking the same language. So the great edifice of modern physics goes up, and the majority of the cleverest people in the western world have about as much insight into it as their Neolithic ancestors would have had.”

Sarban, este pseudonimul scriitorului John William Wall (1910-1989), diplomat de carieră, care a debutat cu proză fantastică, inspirată de creașiile lui Walter de la Mare și Arthur Machen, cuprinsă în volumele „Ringstones, and Other Curious Tales” (1951) și  „The Doll Maker, and Other Tales of the Uncanny”  (1953).

The Sound of His Horn” (1952) este o coșmarescă distopie ce se desfășoară într-un univers paralel, într-o Germanie hitleristă la o sută de ani de la victoria naziștilor în cel de al doilea război mondial. Un univers monstruos guvernat de nebunie și de arbitrariul absolut, o enclavă în care iadul este etern, la fel ca Master Forester, incarnarea führerului, un personaj dezaxat, sadic și ucigaș. Vînătoarea de oameni în parcuri de distracții este evident sportul favorit al nibelungilor naziști. Un roman percutant, sumbru și neliniștitor.

William Golding (1911-1993), laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983 este unul dintre cei mai valoroși scriitori ai secolului XX.

Romanul său, „Lord of the Flies” (1954), tradus în românește cu titlul „Împăratul muștelor” (traducere de Constantin Popescu, colecția Meridiane, Editura pentru Literatură Universală, 1969) este o capodoperă a literaturii secolului trecut. Un roman SF, o tulburătoare meditație asupra răului adînc sădit în natura umană, o dezbatere asupra înfruntării dintre principiile primordiale, a luptei cu „fiara” ce sălăsluiește în fiecare dintre noi. Problematica morală este vastă și se deduce dintr-o povestire ce curge fluent și antrenant, narînd experiențele unor copii salvați de aneantizarea unui conflict nuclear pe o insulă pustie. Și în final, „vînătorii devin prada fiarei din ei înșiși iar dezlanțuirea de ură și cruzime ia proporții de frenezie colectivă, demențială. Triumful răului e compler iar dacă diavolul e Împăratul muștelor, copiii au devenit instrumentele sale oarbe.”, cum sintetizează mesajul acestui remarcabil roman, traducătorul Constantin Popescu. „Împăratul muștelor” a fost ecranizat de două ori, în 1963 (Peter Brook) și 1990 (Harry Hook).

Romanul scurt Envoy Extraordinary din 1956 (în românește, „Trimisul extraordinar”, în volumul „Zeul scorpion”, traducere de Cornelia Bucur, colecția Cartea de pe noptieră, editura Humanitas, 2003) este o ucronie narînd schimbările introduse de invențiile grecului Phanocles din Alexandria și supuse evaluării curții imperiale de la Roma : motorul cu aburi, armele de foc, oala cu presiune și presa de tipărit. „Trimisul extraordinar” a fost dramatizat cu titlul „ The Brass Butterfly: A Play in Three Acts” (1957).

Notă: ¹ Conform definiției lui Ernst Robert Curtius din volumul „European Literature and the Latin Middle Ages”, 1953 ; a se consulta și „The Hero With A Thousand Faces” (1949) de Joseph Campbell).

2008 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.