REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XX)

Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XX)

Cristian Tamas • 12:23 - 01.02.2012 • 

John Wyndham,  maestrul  „catastrofelor confortabile”

„It must be, I thought, one of the race’s most persistent and comforting hallucinations to trust that „it can’t happen here” — that one’s own time and place is beyond cataclysm.”  – John Wyndham

„I don’t think it had ever occurred to me that man’s supremacy is not primarily due to his brain, as most of the books would have one think. It is due to the brain’s capacity to make use of the information conveyed to it by a narrow band of visible light rays. His civilization, all that he had achieved or might achieve, hung upon his ability to perceive that range of vibrations from red to violet. Without that, he was lost.”  – John Wyndham

Reiau prezentarea făcută lui John Wyndham în episodul IX al serialului :

John Wyndham (1903 – 1969) a fost pseudonimul utilizat după cel de al doilea război mondial de John Wyndham Parkes Lucas Beynon Harris, cel care a devenit cel mai cunoscut în lume dintre autorii britanici interbelici specializaţi în scrierea SF-ului.

În perioada interbelică a folosit pseudonimele John Beynon Harris, John Beynon, Wyndham Parkes, Lucas Parkes şi Johnson Harris.

Deşi devenise profesionist în 1925, a debutat în SF în 1931 în revista Wonder Stories, cu povestirea „Worlds to Barter”. A continuat în mod susţinut să publice în pulp-urile americane, Amazing Stories (aprilie 1932) : „The Lost Machine”, Wonder Stories (mai 1932) : „The Venus Adventure”, Wonder Stories (1933) : „Exiles on Asperus” , „The Puff-Ball Menace”, „Wanderers of Time” (titlul pe care l-a utilizat mult mai tîrziu pentru o culegere de povestiri cuprinzînd proza timpurie), „The Third Vibrator”, „The Spheres of Hell”, „Invisible Monster” ; Wonder Stories (1934) : „The Moon Devils”, „The Man from Earth/The Man from Beyond”, „Marvel Tales” (1935) : „The Cathedral Crypt”.

Primul roman SF publicat a fost „The Secret People” (1935), o proză pentru tineret cu ecouri din Jules Verne şi Arthur Conan Doyle, cu acţiunea (dezlanţuită, evident) într-o lume subterană aflată sub deşertul Sahara. Cel de al doilea roman, „Planet Plane” (titlu schimbat ulterior în „Stowaway to Mars”), 1936, a fost la început serializat în şase foiletoane în revista britanică „Passing Show” între 2 mai şi 20 iunie 1936 şi apoi tipărit în volum de către editura George Newnes. Un text care anunţă deja proza de mai tîrziu a lui John Wyndham, o proză bine scrisă care deşi nu excelează în subtilitate îşi atinge scopul, acela de a crea o meditaţie despre primul zbor spre Marte. O saga a explorării planetei roşii, primul contact cu specie muribundă, cea a marţienilor şi a urmaşilor acestora, maşini gînditoare destinate să continue civilizaţia şi raţiunea. O poveste de dragoste între Vaygan, marţianul şi pămînteana Joan, pedepsită de morala puritană a vremii să moară la naştere, aducînd pe lume un „bastard”, rol al imaginaţiei autorului, care îşi imagina specii raţionale capabile de încrucişare…

În 1938, publică şi mult aşteptatul „sequel” intitulat, „Sleepers of Mars” publicat în „Tales of Wonder”. Scrie mult şi publică la fel de mult şi nimic nu anunţa că individul obscur, scribul plătit cu 3 cenţi pe cuvînt, aflat la periferia societăţii şi a literaturii va deveni cîndva celebru.

Brian Aldiss observa cu multă acribie că parcursul şi cariera lui Wyndham portretizează traseul SF-ului anglo-saxon, starea acestuia din momentul sfîrşitului celui de al doilea deceniu al secolului XX (momentul lansării revistelor pulp SF în S.U.A., apariţia fandomurilor americane şi britanice) şi evoluţia din deceniile patru şi cinci ale secolului trecut. Adică de la lipsa totală de statut literar şi social la o anumită respectabilitate şi succes comercial. John Wyndham s-a implicat în efortul de război al Marii Britanii, înrolîndu-se în armată. A fost operator de criptare şi decriptare în cadrul Royal Corps of Signals şi a participat la debarcarea aliată din Normandia, din iunie 1944. Stimulat de succesul editorial al fratelui său, Wyndham revine la scris, se reinventează ca scriitor, îşi schimbă stilul şi tonalitatea care devine mai profundă, reflexivă şi melancolică.

Trebuie recunoscut că şi în perioada sa pulp, Wyndham încercase să forţeze limitele genului, explorînd concepte şi teme care vor reveni mai tîrziu în romanele care l-au făcut celebru : condiţia umană, evoluţia speciei umane, coexistenţa speciilor inteligente, mutanţii.

Time to Rest” (1949) este o meditaţie despre declinul civilizaţiei umane şi sfîrşitul Pămîntului.

Romanul „The Day of the Triffids” („Ziua trifidelor”, trad.rom. de Sorin Voinea, colecţia Galeria fantastică, editura Leda, 2005) a apărut întîi în serial în revista „Collier’s Weekly” în 1951 şi apoi a fost publicat în volum. Cu această ocazie a folosit pentru prima dată numele care îl va consacra, John Wyndham. Cititorii au fost convinşi că este vorba de un nou autor care de abia debutase iar în volum nu s-a menţionat ceva despre cariera lui precedentă. Succesul a fost instantaneu şi răsunător. Wyndham captase ceva din angoasa, preocupările mentale şi stresul contemporanilor săi, care s-au regăsit în atmosfera romanului. E vorba de reacţia clasei mijlocii britanice la tema catastrofei şi a disoluţiei iminente a imperiului iar paranoia omniprezentă făcea credibilă ficţional apariţia de după Cortina de fier a trifidelor, plante mobile, inteligente şi carnivore. Romanul a fost adaptat sub forma unor scenarii radiofonice de patru ori între 1953 şi 1971, a fost ecranizat în 1963 şi utilizat în 1980 pentru un film TV la BBC.

Din 1951 un „nou scriitor” se lansează. Îşi găsise numele potrivit, tema favorită, stilul şi personajele. Personaje care incarnează valorile civilizaţiei britanice, oameni raţionali, curajoşi şi decenţi care se comportă exemplar chiar într-o catastrofă sau în decursul unei invazii.

În 1953 lansează romanul „The Kraken Wakes” şi previzibil trifidele sînt înlocuite de krakeni, creaturi mult mai spectaculoase şi care permit mult mai multe posibilităţi narative avînd în vedere că monştrii sînt de origine extraterestră şi sînt decişi să „extroformeze” Pămîntul pentru a-l face locuibil pentru legiunile de creaturi galactice. Scris într-un stil cursiv şi agreabil şi acest roman s-a bucurat de mult succes fiind şi scenarizat radiofonic de trei ori la BBC.

The Chrysalids”, 1955 („Crisalidele”, trad. rom. de Sorin Voinea, colecţia Galeria fantastică, editura Leda, 2006) este cel mai ambiţios roman al lui John Wyndham şi cel mai bun. Este vorba de o naraţiune postapocaliptică avînd acţiunea în Labrador (Canada), regiune a cărei climă devine favorabilă după un cataclism, nuclear se pare. O distopie care îşi bazează verosimilitatea pe studiul psihologic al unei societăţi obsedate de puritatea genetică. Mutanţii lui Wyndham sînt alter ego-urile noastre, ale celor care îndrăznim să gîndim diferit într-un ocean de conformism şi bigotism. O alegorie despre alteritate şi presiunea majorităţii.

Romanul „Crisalidele” a fost prezentat la radio de mai multe ori şi în 1997 s-a lansat şi versiunea scenică la National Theatre din Londra.

Culegerile sale de povestiri, „Jizzle” (1954), „Tales of Gooseflesh and Laughter” (1956), „The Seeds of Time” (1956), sînt elocvente pentru talentul său de narator, pentru versatilitatea sa, pentru capacitatea de a explora psihicul uman.

The Midwich Cuckoos” (1957) s-a bucurat de acelaşi succes precum romanele precedente, de data aceasta invazia are loc prin intermediul propriilor descendenţi ai locuitorilor unui sat englezesc. Nu este vorba de partenogeneză ca în mituri ci de extrogeneză, „alienii” fecundează (de la distanţă, ce va închipuiţi ?) aproape toate femeile din sat iar „cucii” care-si fac loc in cuibul din Midwich sînt hibrizi între extratereştrii şi oameni şi sînt bineînţeles dotaţi cu atribute cvasi-supranaturale pe lîngă „mintea de stup”, conştienţă şi raţiune colectivă. O interesantă meditaţie despre contactul între două civilizaţii. Romanul a fost adaptat pentru radio şi ecranizat de două ori.

„The Outward Urge” (1959) este o culegere de povestiri întreţesute şi legate între ele despre explorarea spaţiului pe parcursul a mai multor generaţii.

Romanul „Trouble with Lichen” (1960) este de-a dreptul experimental pentru Wyndham, are o construcţie polifonică, utilizează diverse perspective naratoriale şi reprezintă o îndrăzneaţă încercare de a propune alt rol decît acela de iubită, soţie şi mamă, personajelor feminine. Un rol emancipat, de asumare de responsabilităţi financiar-economice, sociale şi ştiinţifice. Totul pe fondul unei parabole despre exploatarea comercial-venală a cercetării ştiinţifice. Încetinirea îmbătrînirii va fi apanajul bogătaşilor care-şi vor eterniza dominaţia asupra celorlalţi muritori, mai puţin norocoşi în dezlănţuita cursă de acumulare de posesiuni materiale.

Consider Her Ways” (1961) este o culegere de povestiri cu acţiunea într-un viitor în care bărbaţii au dispărut. John Wyndham revine la subiectul deschis în anul precedent, demonstrînd o suprinzătoare deschidere mentală pentru o meditaţie asupra supravieţuirii speciei umane, cei drept sub o singură formă, cea feminină.

În 1968 i se publică romanul „Chocky”, un alt text despre contactul cu fiinţe extraterestre, de data aceasta dintr-o perspectivă intimistă, axată pe reacţiile psihologice ale familiei în care personajul principal, un băieţel, este în legătură mentală cu o entitate cosmică. Romanul a fost dramatizat de două ori la BBC şi serializat de către Thames Television.

John Wyndham încetează din viaţă la doar 65 de ani, pe data de 11 martie 1969. Postum i se publică două alte romane, „Web” în 1979 şi „Plan for Chaos” în 2009 şi cîteva culegeri de povestiri, „Sleepers of Mars” (1973), „The Best of John Wyndham” (1973), „Wanderers of Time” (1973), un volum omnibus şi evident re-editările tuturor romanelor sale.

În anii 50-60 ai secolului trecut, John Wyndham a fost cel mai popular scriitor SF din Marea Britanie şi Australia. A reuşit să cristalizeze orizontul de aşteptare al contemporanilor săi, scriind romane pe care Brian Aldiss le-a numit „catastrofe confortabile”, din cauza atitudinii personajelor masculine ale lui Wyndham, care par să se distreze de minune în timp ce restul umanităţii sucombă, mă rog, nu chiar tot restul, mai rămîne cîte o fată frumoasă, inteligentă, bine crescută şi educată, evident un vlăstar din middle class şi cei doi vor da naştere unei noi umanităţi mai performante genetic şi mai puţin presate de miliardele de guri flămînde din lumea a treia. „Catastrofe confortabile” şi utopii eugeniste ale bătrînei rase albe.

Şi dacă tot aţi avut răbdare să ajungeţi pînă aici, daţi-i un like lui John Wyndham:

http://www.facebook.com/pages/John-Wyndham/113050248709832

1808 vizualizari

Un comentariu

  1. […] Citeste articolul integral aici: Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XX) […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.