În timpului războiului şi după. Anii 40 (I)
Declanşarea războiului în septembrie 1939 a dus la suspendarea organizaţiei fanilor Science Fiction Association şi a British Interplanetary Society şi înrolarea sefiştilor britanici. Dar nu a paralizat pentru şase ani orice activitate a fanilor.
De exemplu, grupul SF din Leeds avea ca medie de vîrstă, 19-21 de ani, iar după o lună se autosuspendase datorită chemării la arme. Maurice Hanson a fost primul fan SF înrolat şi care a ajuns în Franţa cu British Expeditionary Force.
Cei care obiectau din diverse motive împotriva războiului sau pacifiştii precum Walter Gillings, Douglas Webster, John F. Burke, Dave McIlwain, R.G. Medhurst, Ron Holmes au fost repartizaţi în cadrul Pacifist Service Unit din Liverpool.
Majoritatea fanilor au ajuns în aviaţie (Royal Air Force, RAF) pentru că îşi exprimaseră preferinţa pentru această armă şi datorită nivelului de educaţie, cultură şi extracţie socială. Iar jumătate din fanii ajunşi în aviaţie au fost repartizaţi la Royal Corps of Signals.
Arthur C.Clarke a lucrat pentru RAF în orăşelul Colwyn Bay din Wales la producerea cartelelor pentru raţii (se utilizau maşini sortatoare de cartele numite „holleriths”).
Ted Carnell a continuat să editeze în octombrie 1939 catalogul Science Fiction Service unde scria cu acelaşi entuziasm de nestăvilit: „The existence of a general Blackout and consequent reduction in sources of entertainment is a strong encouragement to resort to good reading matter, and we suggest to our Clients that a worthwhile method of spending the long dark hours gradually encroaching upon us is to steep the intellect in a steady stream of science-fiction.”
Iar tot în octombrie 1939, Carnell a lansat Postal Preview, un infzin bilunar de mărimea unei cărţi poştale care a fost publicat pînă în septembrie 1940. A avut douăzeci şi două de numere.
James P.Rathbone din Edinburgh a lansat primul fanzin scoţian, „Macabre” în decembrie 1939.
Sam Youd a lansat în octombrie 1939, „Fantasy War Bulletin” iar „The Satellite”, publicaţia Science Fiction Association a continuat să apară pînă în august 1940.
Ron Homes şi L.V.Heald au reuşit să publice treisprezece numere a fanzinului „Science Fantasy Review” între mai 1939 şi ianuarie 1940 iar în februarie 1940 i-au schimbat numele în „War Digest”.
Pe data de 5 ianuarie 1940, Ted Carnell, Bill Passingham şi Walter Gillings (primul fan SF britanic) au decis publicarea unui nou prozin, „New Worlds” (după denumirea fanzin britanic „Novae Terrae” lansat în martie 1936 de Maurice Hanson şi Dennis Jacques), dar după două săptămîni planurile se năruiau din cauza neînţelegerilor dintre cei trei.
Inevitabil după după „războiul ciudat” şi retragerea Corpului Expediţionar Britanic din Franţa au apărut şi primele victime din rîndul fanilor, Stanley Davies (clubul SF din Manchester) rănit la Dunkerque şi Ted Wade (din Science Fiction Association) ucis de o bombă în august 1940.
Blitzkrieg-ul nazist (bombardamentele aeriene începute din 10 iulie 1940 şi care au durat pînă în mai 1941) a provocat moartea a 90.000 de civili britanici.
În octombrie 1940 la întîlnirea Science Fiction Association programată la localul Red Bull din Londra s-au prezentat doar Bill Temple şi George Medhurst. Mike Rosenblum lansează în aceeaşi lună „Futurian War Digest” (FWD, sau parodic Fido’s Litter) fanzin ce-şi propuse următoarea misiune : „We have a twofold duty; (a) to give news of and to fandom, (b) to keep burning those bright mental constellations possessed by all fans. Both of these will be done to the best of our ability.” şi care a atins 39 de numere, ultimul apărînd în martie 1945. A fost un efort excepţional dar nu ar fi reuşit fără ajutorul fanilor americani şi în special a lui Forrest Ackerman care expedia hîrtia necesară la Londra tocmai de la Los Angeles.
Pe tot parcursul războiului, douăzeci şi unu de fani britanici au distribuit 117 numere ale fanzinelor lor printre care „Zenith” (Harry Turner), „Fantast” (Youd & Burke), „Gargoyle” (McIlwain), „Fanmail” (Clarke).
În mai 1941, doisprezece fani ajunşi în Londra au reuşit să se întîlnească de trei ori într-o sală pusă la dispoziţie de Societatea Antroposofică Rudolf Steiner. Apoi, Arthur C.Clarke a plecat la baza RAF Bridgenorth unde a fost încadrat ca instructor radar, Ken Chapman a ajuns la Marină, Dave McIlwain în Aviaţie.
Singurul club SF care mai funcţiona în Marea Britanie în a doua jumătate a anului 1941 a fost Stoke-on-Trent Science Fiction Club înfiinţat în iulie 1939 de Ken Johnson.
Penuria şi raţionalizarea hîrtiei nu au împiedicat publicarea şi duplicarea fanzinelor precum „Galaxy” lansat de Terry Overton, primul fanzin galez. Iar coletele poştale trimise din Statele Unite ajungeau în continuare în Marea Britanie în ciuda Bătăliei Atlanticului aşa cum Tiffany Thayer de la Societatea Fortean din New York a reuşit să-i trimită operele complete ale lui Charles Fort lui Eric Frank Russell din Liverpool.
Sistemul lanţului de scrisori prin care o epistolă circula de la un fan la altul a fost folosit de Arthur C.Clarke pentru vehicularea fanzinului său, „Fanmail” la douăzeci şi patru de fani.
Deşi fanii britanici au dovedit un grad extrem de pacifism, realitatea i-a determinat să înţeleagă că lupta împotriva totalitarismului fascist era singura soluţie pentru un viitor democratic : „For this war, at least, I have given up my pacifistic ideas; they won’t work. If we give in, in would come Nazism, out would go freedom, down would come darkness.” scria Eric Williams în august 1941 în fanzinul „Fan Dance”.
În august 1941, fanul texan John M.Cunningham a fondat British Science Fiction War Relief Society, o organizaţie non-profit destinată expedierii gratuite în Marea Britanie.a revistelor SF americane donate de fanii din S.U.A.
Pe 21 septembrie 1941, a avut loc o întrunire informală a cîtorva fani, Ted Carnell, John Wyndham, Maurice Hanson, Frank Arnold, canadianul Bob Gibson, Arthur Williams, Hal şi Lilly Chibbett, John Craig, Ken Bulmer care s-au întîlnit la un restaurant de pe Liverpool Street. Pe 18 octombrie şi fanii din Manchester, Doug Webster, Harry Turner, Julian Parr, Marion Eadie, John F.Burke, Ron Lane, Mike Rosenblum au reuşit să se întîlnească. În noiembrie 1941 apare pentru prima dată în Europa menţionarea abrevierii „fanzine” în „Fantast” de către Doug Webster : „In a (fairly) recent issue of SPACEWAYS Harry Warner officially adopted ‘fanzine’ as a nickname or abbreviation for ‘fan magazine’. Now we are perverse. We dislike ‘fanzine’…” Fanul american Harry Warner este cel care a popularizat denumirea de fanzin inventată de Louis Chauvenet în special prin lansarea în 1942 a „Fanzine Service for Fans In Service”. Termenul utilizat pînă atunci era „fanmag”.
În primăvara anului 1942 apare ultimul număr al fanzinului „ Tales of Wonder” editat de primul fan britanic, Walter Gillings.
Năravul SF irepresibil i-a determinat pe Eric Frank Russell, Dave McIlwain, Roland Forster şi alţi cîţiva fani ce s-au regăsit la unitatea militară Cranwell în aprilie 1942 să organizeze… o convenţie, numită cum altfel „Cranvention” (din Cranwell şi convention) şi să lanseze un fanzin, „The Cranfan” în care au lansat sloganul „Join the Army for mud and blud. For Science Fiction join the RAF” !
În iunie 1942 a fost înfiinţată The British Fantasy Society, al cărui preşedinte era Ted Carnell iar publicaţia proprie se numea BFS Bulletin. Fanarhiştii (Harry Turner, Marion Eadie, Doug Webster, etc.) au apărut exact în acelaşi timp ca BFS şi se defineau ca „anti-sistem”, oricare ar fi fost sistemul…
Vizualizari: 374
