REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia: Cel mai longeviv si valoros SF european, cel britanic (XIII)

Rule, Britannia: Cel mai longeviv si valoros SF european, cel britanic (XIII)

Cristian Tamas • 10:48 - 19.07.2011 • 

Viziuni interbelice

„The inhabitants of the congested cities of Europe and America  found themselves increasingly in need of distraction. Not only religion but fiction also became the opiate of the people. SF is the hard stuff of fiction.”– Brian Aldiss

Robert Heinlein afirma că o singură idee valoroasă dintr-un text SF semnifică mai mult decît un raft de volume mainstream. Ar fi de-a dreptul extraordinar să se întîmple aşa, pentru că SF-ul nu duce lipsă de idei valoroase. Duce lipsă de multe ori de literaritate şi de relevanţă general-umană.

Perioada interbelică a fost una fastă pentru SF-ul britanic avînd în vedere multitudinea de autori şi opere apărute într-un interval de două decenii. Autorii respectivi sînt rezultatul educaţiei, culturii britanice, mentalităţilor existente, a forţelor şi ideilor ce animau societatea britanică interbelică.

Posteritatea nu reţine decît vîrfurile : Herbert George Wells, Aldous Huxley, Olaf Stapledon, C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien dar plutonul britanic de mijloc a fost unul cu adevărat reprezentativ în perioada interbelică.

David Lindsay (1876 – 1945) a publicat în 1920, „A voyage to Arcturus”, un roman care nu s-a vîndut decît în şase sute de exemplare. Un dezastru în epocă, o cifră bunicică în România anului 2011.

Romanul „A voyage to Arcturus” este considerat una dintre capodoperele SF-ului secolului XX, o combinaţie de inovaţie, vizionarism, gnosticism, filosofie care l-a influenţat decisiv pe C.S.Lewis în crearea Trilogiei Cosmice şi pe criticul, scriitorul şi eseistul american Howard Bloom care a scris o urmare, „The Flight to Lucifer” (1979), un omagiu adus personalităţii şi viziunii lui David Lindsay.

„O călătorie spre Arcturus” este o căutare iniţiatică a sensului existenţei speciei umane şi o coborîre în maelstromul mental, o viziune metafizic-suprarealistă asupra aventurilor baroce ale personajului principal, Maskull (ce coincidenţă, nu-i aşa ca Linday să-şi numească în acest mod personajul masculin ! J dar vă asigur că nu s-a gîndit la „mascul”), spre şi pe planeta Tormance.

Romanul a fost ecranizat în 1970 de William J. Holloway, dramatizat în 1985 de David Wolpe şi pus în scenă la Los Angeles şi transpus muzical în concept-albumul „Scenes from a Voyage to Arcturus” (2001) de compozitorul Ron Thomas. Iar binecunoscutul scriitor SF rus Ivan Efremov a preluat planeta Tormance în romanul său din 1968, „Ora taurului” şi clar este o coincidenţă denumirea anti-universului lui Efremov, „Tamas” ! J

J.B.S.Haldane (1892 – 1964), genetician, biolog şi popularizator al ştiinţei a lansat în 1924, eseul „Daedalus; or, Science and the Future”, un remarcabil şi vizionar studiu despre ectogeneză (dezvoltarea extrauterină a fetuşilor), prima abordare a acestui subiect. Haldane explorează consecinţele psihologice, etice şi morale ale separării dintre sexualitate şi graviditate şi ajunge la concluzia că în viitor ectogeneza va deveni un mijloc de control asupra speciei umane prin utilizarea fertilizării in vitro şi dezvoltarea fetuşilor în incubatoare. Eseul lui Haldane a avut un impact deosebit asupra lui Aldous Huxley în crearea „Mîndrei lumi noi”. Concluzia lui Haldane a fost că descoperirile ştiinţifice vor fi exploatate de dictatori, de guverne imorale şi corupte, de corporaţii multinaţionale pentru putere, dominaţie şi profit şi a avertizat că pseudoelitele mondial-financiare nu vor ezita să utilizeze eugenia pentru a-şi transforma descendenţii într-o castă genetică. Cu toate acestea, C.S. Lewis l-a acuzat pe Haldane de scientism şi de apologia perpetuării cu orice preţ a speciei umane, considerată supremul ţel, chiar cu preţul sacrificării valorilor general-umane ca libertatea, altruismul, solidaritatea.

James Hilton (1900 – 1954) a introdus în imaginarul colectiv prin „Lost Horizon” (1933) noţiunea Shangri-La, o „lume pierdută” sau „un paradis pierdut”, simbol al unei utopii mistic-extactice, în care nemurirea se obţine facil prin simpla cazare la fictiva  lamaserie tibetană.

John Collier (1901-1980) prozator şi scenarist a scris şi SF precum „No Traveller Returns” (1931) despre un viitor distopic vizitat de un călător temporal şi  „Tom’s A-Cold” (1933) un roman post-apocaliptic avînd acţiunea în anii 90 ai secolului XX, un „bildungsroman” al devenirii personajului principal într-o lume devenită primitivă.

Allun Llewellyn (1903 – 1988 ) publică în 1934 „The Strange Invaders”, o distopie a unui URSS neo-tribal în care Sf. Treime adorată de neo-sălbatici, este compusă din Sf. Marx, Lenin şi Stalin. Autointitulat  „a weird exciting tale”, romanul îşi imaginează supravieţuitorii „ultimului război mondial” agonizînd într-o eră glaciară şi luptîndu-se cu megareptilele viitorului ce reprezintă succesoarele umanităţii. Neo-sălbaticii sînt conduşi de o „elită” patriarhal-habotnică, Taţii şi ţinuţi în frîu de „Săbii”, o combinaţie de KGB, Gestapo şi SS. Și zvonurile despre reptile devin din ce în ce mai insistente iar opresiunea Taţilor şi Săbiilor din ce în ce mai insuportabilă…Romanul are multiple sensuri şi niveluri de semnificaţie, putînd fi decriptat şi ca alegorie politică, o satiră a totalitarismului bolşevic şi fascist, o analiză a instaurării oficioase a paranoiei.

Joseph O’Neill (1886–1953) pedagog şi autor de origine irlandeză a avut o predilecţie deosebită pentru domeniul SF-ului : „Wind from the North” (1934), o călătorie temporală în Dublinul anului 1013, dominat de vikingi, Land Under England” (1935), o distopie a societăţii descendenţilor legiunilor romane creată într-un vast sistem de caverne sub regiunea Cumberland. Neo-romanii crează un stat totalitar controlat prin telepatie şi transformat într-un termitier de mintea-grup ce conduce „automatonii”, membrii de rînd. „Day of Wrath” (1936) este o epopee a unui război viitor ce distruge civilizaţia de către o coaliţie dintre Germania, Japonia şi China.

Rex Warner (1905-1986), filolog, scriitor şi traducător, a fost cunoscut mai degrabă pentru romanele sale istorice „Young Caesar” (1958), „Imperial Caesar” (1960 ; tradus  ca „Iulius Caesar” în 1972 la Editura Enciclopedică), „Pericles the Athenian” (1963), „The Converts” (1967). În 1937 lansează „ The Wild Goose Chase. A Novel ” (1937), o distopie despre răsturnarea unui guvern tiranic printr-o revoluţie la care participă trei turişti biciclişti ajunşi acolo din întîmplare ; în 1938, „The Professor”, anticipaţie pe termen scurt şi ficţiune politică,  şi în 1941 „The Aerodrome. A Love Story” care are loc într-o lume paralelă în care războiul nu se duce între Marea Britanie şi nazişti ci între Ordine şi Haos, iar acţiunea are loc în Sat şi pe Aerodrom, o alegorie a totalitarismului fascist, în care discursurile încep cu propoziţii de genul „Life is only a brief and dazzling flash of time between two annihilations”…

Dennis Wheatley (1897–1977), prolific şi popular autor interbelic de romane de spionaj şi romanţuri istorice dar şi un scriitor de SF, cu texte precum „Fabulous Valley” (1934), „They found Atlantis” (1936), „Uncharted Seas” (1938) fiind naraţiuni dedicate unor lumi pierdute iar „Sixty Days to Live” (1939) un roman apocaliptic.

Ernest Charles Large (1902–1976), botanist şi autor al romanelor SF, „Sugar in the air” (1937), o descriere a conflictelor dintre facţiunile ştiinţifice şi comerciale pentru exploatarea fotosintezei artificiale şi „Asleeep in the Afternoon” (1938), o alegorie SF despre hipnoterapie şi condiţia existenţială a autorului modern.

J.B. Priestley, unul dintre cei mai importanţi scriitori şi dramaturgi britanici între anii 30-80 ai secolului trecut a scris suprinzător de multe proze SF ca  „Adam in Moonshine” (1927), „„Benighted” (1927), „Albert comes through” (1933), „The Doomsday Men” (1938) şi piese de teatru precum „Dangerous Corner” (1932), „Time and Conways” (1937) şi „I have been here before” (1938) se bazează pe teoriile lui J.W.Dunne privind timpul.

Dacă în Statele Unite anii 1938-1939 reprezentau perioada în care a luat naştere SF-ul modern prin autori precum Robert Heinlein, Lewis Padgett (Henry Kutner şi Catherine Lucille Moore), Isaac Asimov, Clifford Simak, Ray Bradbury, A.E. van Vogt, Frederik Pohl, Edmond Hamilton şi editori precum John W.Campbell (avea 27 de ani în 1937 cînd a preluat conducerea editorială a revistei Astounding), pentru SF-ul britanic anii respectivi au reprezentat momentul de dinaintea celui de al doilea război mondial, moment de ascendenţă al fandomului, al formelor sale de organizare şi de expresie, fandom care va crea unii dintre cei mai importanţi autori SF mondiali precum Arthur C.Clarke.

1756 vizualizari

Un comentariu

  1. Ayame spune:

    Foarte interesant articol. Apropo, findca l-ati mentionat pe Efremov, aveti cumva vreo idee de unde as putea achizitiona o copie a carti „Ora Taurului” ?

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.