REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia: Cel mai longeviv si valoros SF european, cel britanic (XII)

Rule, Britannia: Cel mai longeviv si valoros SF european, cel britanic (XII)

Cristian Tamas • 13:10 - 15.06.2011 • 

Trei fantaşti, creatori de mituri: J.R.R.Tolkien, T.H.White, C.S.Lewis – a treia parte

C.S.Lewis, fantastul religios

”A existat la vremea respectivă agitaţia previzibilă în legătură cu distinsul profesor universitar şi medievist care îşi prostitua talentele şi înalta învăţătură în domeniul foarte suspect al science fiction-ului” – Walter Hooper, secretarul lui C.S.Lewis

„Exact aşa cum limbajul este o născocire despre obiecte şi idei, mitul este o născocire despre adevăr. Noi purcedem de la Dumnezeu şi în mod inevitabil miturile ţesute de noi, deşi conţin erori, reflectă de asemenea o bucăţică ruptă din adevărata lumină, adevărul etern care este la Dumnezeu. Într-adevăr, numai creînd mituri, numai devenind <creator secund> şi născocind poveşti, poate Omul să se vadă ca aparţinînd stării de perfecţiune pe care a cunoscut-o înainte de păcatul originar.” – J.RR.Tolkien

„Majoritatea autorilor de poveşti SF sînt, ca să spun aşa, Refugiaţi – autori comerciali care de fapt nu doreau deloc să scrie science fiction, dar care au profitat de popularitatea genului dînd o spoială SF  tipului lor obişnuit de proză.” – C.S. Lewis

Teolog, apologet, moralist creştin şi mitograf, medievist, romancier, eseist şi critic literar, Clive Staple Lewis a avut două momente „astrale” în existenţă, participarea la cercul de discuţii Inklings (împreună cu J.R.R.Tolkien, Charles Williams, Nevill Coghill, lordul David Cecil, Owen Barfield şi Warren Lewis, fratele lui Clive) începînd cu decembrie 1929 şi descoperirea religiei în 1931 (C.S.Lewis fusese botezat în cadrul Bisericii Irlandeze de comuniune anglicană – Church of Ireland , în adolescenţa devenise ateu, la treizeci şi unu de ani devenise teist iar la treizeci şi trei  a devenit anglican în cadrul Church of England ). Influenţa catolicului J.R.R. Tolkien asupra lui C.S. Lewis a fost enormă.

S-a născut la Belfast, Irlanda pe data de 29 noiembrie 1898 într-o familie de origine galo-irlandeză. În copilărie şi adolescenţă a fost fascinat de poveşti, legende, mituri, animale antropomorfe, proza lui Beatrix Potter, universurile mitologice scandinav şi irlandez, toate acestea conducînd la imboldul creării împreună cu fratele său Warren a lumii ficţionale numită Boxen.

A studiat la Malvern College, a absolvit Universitatea Oxford cu o triplă licenţă, a fost profesor la Magdalen College, Oxford din 1925 pînă în 1954, apoi profesor de engleză medievală şi renascentistă la Universitatea Cambridge. C.S.Lewis este şi astăzi considerat un important filolog, specializarea sa în evul mediu şi perioada renascentistă a fost încununată de studii precum „The Alegory of Love” (1936) şi „The Discarded Image : An introduction to Medieval and Renaissance Literature” (1964) care este o sinteză despre mentalitatea şi viziunea intelectualilor creatori de literatură.

Contribuţia lui C.S. Lewis la science fiction este o „ciudăţenie” care ulterior a dus la crearea unei etichete speciale, „SF creştin” în sensul de apologetică ce utilizează tropi, teme şi motive SF în scopul propagandei religioase. Concepte pur teologice precum „căderea în ispită”, „păcatul originar”, „mîntuirea” au devenit obsesiile lui C.S.Lewis care le considera adevăruri absolute.

Trilogia Cosmică (sau Trilogia Spaţială sau Trilogia lui Ransom) este alcătuită din trei romane, „Out of the Silent Planet” (1938), „Perelandra” (1943) şi „That Hideous Strength” (1945). Niciunul dintre acestea nu a fost tradus în româneşte pînă acum. C.S. Lewis şi-a propus transmiterea unei viziuni cosmice, mitopoieza sa spiritualist-teologică. Primele două romane sînt romanţuri planetare abundînd în simbolurile unui creştinism medieval. Cel de al treilea este un pamflet antiscientist. Ideea de a transpune într-o formă ficţională un concept mai de grabă gnostic decît anglican, a apărut după o serie de conversaţii cu J.R.R. Tolkien, rezultînd nişte alegorii religioase care utilizează un decor cosmic. Cei doi profesori preocupaţi fiind de starea submediocră a domeniului imaginarului anglo-saxon şi au propus programatic să impună nişte repere în science-fiction (C.S.Lewis) şi fantasy (J.R.R.Tolkien, care a renunţat la acest proiect)

Personajul principal al trilogiei, doctorul în lingvistică Elwin Ransom este o figură cristică vestind epifania cosmică. Cele trei planete au fiecare cîte un spirit cosmic tutelar, „eldil” sau „Oyarsa” (iar „oyeresu” – pluralul de la Oyarsa, sînt subordonaţi lui Maleldil, conducătorul universului), aşa cum Elwin Ransom descoperă după călătoria (fusese răpit de doi savanţi „sceleraţi”, profesorul Weston şi Devine) şi explorarea planetei Marte, că „divinitatea” terestră este un „înger căzut”, care nu comunică direct cu pămîntenii, are o natură malefic-luciferică şi din cauza căruia Terra este izolată şi considerată „planeta tăcută”, Thulcandra.

În afara planetei tăcute” este un pulp romance tipic anilor 30 ai secolului trecut, abudînd în clişee, procedee şi personaje simpliste, dar salvat de dimensiunea religios-simbolică şi de imaginaţia autorului ce are capacitatea de a concretiza mai multe specii raţionale ca locuitori ai planetei Marte (Macalandra), hrossa, seronii şi pfiltriggii a cărora caracteristică fundamentală este nu inteligenţa aşa cum ne-am fi aşteptat ci inocenţa întrucît nu au cunoscut păcatul şi răul precum specia umană. Cele trei specii marţiene sînt tutelate de un Oyarsa local care îi expulzează de pe planetă pe cei trei pămînteni înfăţişaţi judecăţii sale, datorită crimelor lui Weston&Devine.

Perelandra”, cel de al doilea volum al Trilogiei Cosmice a fost publicat în 1943 la cinci ani de la apariţia primului volum şi înfăţişează paradisul venusian al unor primi umanoizi. Senzualitatea şi vivacitatea descrierilor relevă capacitatea lui C.S.Lewis de a induce percepţia stranietăţii ce-l înconjoară pe Elwin Ransom. Perelandra (planeta Venus) este locul noii Grădini a Edenului în care noii Adam şi Eva sînt în pericol de a fi corupţi de diabolicul profesor Weston. Tinidril, frumoasa Regină a Planetei, care este cît se poate de umană în splendoarea nudităţii sale, cu excepţia culorii verzi a pielii, îl întîmpină pe Elwin Ransom ca pe un prieten iar gentlemanul o tratează cît se poate de cast. Demonicul Weston încearcă s-o convingă pe Tinidril să pună piciorul pe Insulă (locul tabu al planetei) pentru a o corupe şi o lungă dezbatere scolastică se dezlănţuie între cei doi pămînteni, încheiată prin atacul fizic declanşat de Ransom şi urmărirea epică a lui Weston care este ucis în final. O alegorie religioasă a ispitirii unei Eve extraterestre de către lucifericul profesor Weston, într-o abordare conceptual medievală, patriarhal-sexistă, ce se dorea o parafrază la poemul lui John Milton, „Paradise Lost”.

Acea putere hidoasă” („That Hideous Strength, A Modern Fairy-Tale for Grown-Ups”), cel de al treilea volum al trilogiei publicat în 1945, utilizează ca titlu o sintagmă a poetului David Lyndsay din versul „The shadow of that hyddeous strength, sax myle and more it is of length” („Ane Dialog betuix Experience and ane Courteour” sau „ The Monarche ”, 1555), şi se referă la planeta damnată, Pămîntul. Romanul este un pamflet anti-scientist în care C.S.Lewis vituperează şi condamnă ştiinţa, tehnologia, progresul material considerîndu-le demonic-satanice, „ispitiri” ale forţelor malefice ce urmăresc să subjuge definitiv specia umană prin intermediul aceea ce autorul consideră a fi nişte „pervertiri” ale naturii divine a omului. Conceptul fundamental al lui C.S.Lewis seamănă suspect de mult cu poziţia celui mai retrograd şi conservator catolicism sau a unui ortodoxism fundamentalist pentru care ştiinţa şi avansul tehnologic sînt păcate capitale, monstruozităţi ale unor minţi „îndrăcite” ce urmăresc să corupă Lucrarea Domnului. Nu-i de mirare că un institut de cercetări, N.I.C.E (National Institute for Co-ordinated Experiments) este paravanul utilizat de forţele satanice pentru subjugarea umanităţii. O abordare simplistă demnă de un propagandist totalitar. Intriga este demnă de un thriller sub-comercial, personajele sînt simple siluete de carton, pe care autorul le mînuieşte pentru a-şi argumenta catehismul demn de anul o mie. Ceva mai nuanţate sînt întrebările pe care şi le pune C.S.Lewis referitor la responsabilitatea oamenilor de ştiinţă atît în regimurile democrate cît şi sub dictatură, tentaţia puterii şi a megalomaniei pentru savanţi, cît şi dilema finalităţii eforturilor ştiinţei de a face universul ceva mai inteligibil pentru specia umană. Dar o mitologie bazată pe astrologia elizabetană şi pe pasaje obscure din biblie, cum este cea a lui C.S.Lewis, în lipsa unui talent narativ, nu face decît să conducă la un eşec literar previzibil. C.S. Lewis atacă umanismul ştiinţei europene, îl ridiculizează şi-l ţintuieşte la stîlpul infamiei, dar avînd în vedere limitele sale conceptuale şi auto-îndoctrinarea religioasă, este incapabil de a propune altceva decît obscurantism şi misticism medieval. Un om consecvent, de altfel, întrucît convingerea sa fundamentală era „Şi apoi a venit nenorocita aia de Renaştere şi a distrus totul ! ” Într-adevăr, acum ştim care este cauza tuturor relelor, a tuturor exceselor şi tutoror monstruozităţilor din ultimii şase sute de ani. Şi nu-i de mirare că de o popularitate mai mare s-au bucurat şi se bucură alte scrieri de-ale sale mai puţin teziste, precum „Cronicile din Narnia”.

„Malacandra on my mind

Perelandra all the time

Nevermind it’s tundra

It’s tundra time.” – „Tundra Time on Thulcandra”, formaţia Blaster the Rocket Man

1500 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.