REVISTA NAUTILUS / Europa S.F. / Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XI)

Rule, Britannia: Cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (XI)

Cristian Tamas • 7:56 - 17.05.2011 • 

Trei fantaşti, creatori de mituri: J.R.R.Tolkien, T.H.White, C.S.Lewis – a doua parte

T.H. White, fantastul arthurian

„I said to the reporter that I thought we were all just stealing  from T. H. White: very straightforward.” – Neil Gaiman

T.H.White (29 mai 1906, Bombay, India – 17 ianuarie 1964(1964-01-17), Pireu, Grecia), Terence Hanbury White , scriitor britanic mai bine cunoscut pentru seria de romane fantastice, „The Once and Future King”, decît pentru textele sale SF, multe dintre ele meritorii.

T.H.White a studiat la Cheltenham College şi la Queens College, Cambridge. Profesorul L.J.Potts i-a fost mentor şi l-a influenţat literar într-un mod decisiv. A absolvit Queens College în 1928, cu o diplomă în limba şi literatura engleză. A fost pasionat din studenţie de literatura şi miturile medievale, îndeosebi „Le Morte d’Arthur” de Thomas Malory, compilaţia de texte despre mitul regelui Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde (finalizată înspre anul 1470 şi tipărită pentru prima dată în 1485 de William Caxton), căruia i-a dedicat o lucrare, dar fără a-o citi prima dată.

T.H. White a fost profesor timp de patru ani la şcoala din Stowe, Buckinghamshire. Și-a creat o imagine de country-gentleman devotat vînătorii (inclusiv cu şoimi) şi pescuitului, şi-a cumpărat un Bentley negru şi un cal şi a început să ţină mai multe jurnale, „Hunting Diary”, „Fishing Diary”, „Shooting Diary”, „Flying Diary” (a luat lecţii de pilotaj).  În ciuda stilului afişat şi extrem de dinamic de viaţă, T.H.White era un singuratic, se simţea nefericit şi neînţeles recurgînd şi la psihanaliză în vederea ameliorării stării de deprimare în care se scufundase.

A debutat în 1933 cu volumul „Farewell Victoria” iar în 1934 a publicat  volumul SF de povestiri „Earth Stopped”, continuat în 1935 cu volumul „Gone to Ground”, o meditaţie sarcastică şi corosivă asupra superficialităţii civilizaţiei contemporane ironizate prin utilizarea unor personaje preocupate numai de vînătoarea de vulpi înainte şi chiar după cataclismul ce bulversează societatea tehnologică, pentru că protagoniştii continuă să istorisească peripeţii vînătoreşti, refugiaţi într-o peşteră. „England Have My Bones” (1936), o scriere autobiografică descriind un an din cei petrecuţi în Stowe, a fost foarte bine primită de critică şi cititori.

Mistress Masham’s Repose” (1946), este o alegorie SF în cheie swiftiană despre cîţiva liliputani aduşi în Anglia de Gulliver, unde se acomodează de mine timp de două secole pe moşia Malaplaquet şi sînt omorîţi rînd pe rînd de o fetiţă care-i consideră nişte paraziţi dăunători.

The Elephant and the Kangaroo” (1947) este un roman SF post-apocaliptic satiric în care personajul principal (sub trăsăturile căruia răzbate o auto-caricaturizare a autorului) re-editează mitul biblic al lui Noe, re-colonizînd Irlanda.

The Master” (1957) , un roman SF destinat adolescenţilor, ironizează teoriile conspiraţioniste, printr-o intrigă ce nu ocoleşte satirizarea clişeelor şi convenţiilor genului, cei doi puşti, un băiat şi o fată, ce descoperă un complot de subjugare a planetei, iniţiat de un personaj a la Merlin, „The Master”, în vîrstă de 157 de ani, care a perfectat controlul hipnotic şi un dispozitiv ce va distruge toate maşinile. SF-ul lui T.H.White ar trebui redescoperit, proza sa este puternică, expresivă, oscilînd între sarcasm şi compasiune, nostalgie şi neîncredere în viitor, între ironie şi empatie.

În 1937 redescoperă într-un moment de plictiseală „Le Morte d’Arthur” de Thomas Malory, pe care o citeşte de această dată, dîndu-şi seama că este o capodoperă. Este impresionat atît de mult încît începe să scrie un roman inspirat de universul ficţional parcurs. Duce o viaţă campestră după modelul „Walden” de Thoreau, trăind într-o căsuţa din apropierea pădurii Stowe în condiţii de primitivism şi izolare, idealul său fiind „to revert to a feral state”. Încearcă şi reuşeşte după un an de zile să dreseze un şoim pentru vînătoare apoi dresează doi ulii şi în final o bufniţă care apare mai tîrziu ca unul dintre personajele ce îl însoţesc pe Merlin, unul dintre eroi. Romanul pe care T.H.White, l-a descris ca pe „o prefaţă la Malory” înfăţişează copilăria regelui Arthur şi a fost publicat în 1938 cu titlul The Sword in the Stone” de editura londoneză Collins. Volumul a fost întîmpinat cu recenzii laudative, a fost lansat şi în Statele Unite în 1939 de editura G.P.Putnam şi a fost inclus în selecţia Book of the Month Club tot în 1939. În februarie 1939, T.H.White s-a mutat în Irlanda, la Doolistown (aproximativ 80 de kilometri de Dublin), unde a petrecut perioada celui de al doilea război mondial, într-o ţară care a fost neutră în timpul conflagraţiei.Deşi intenţiona să participe la efortul de război al Marii Britanii renunţă şi ajunge la concluzia că, „I can do much better than fight for civilization : I can make it. So, at any rate until Arthur is safely through the press, I have ceased to bother about the war.” A scris şi a publicat două volume continuînd povestea începută cu „The Sword in the Stone”, „The Witch in the Wood” (1939) şi „The Ill-Made Knight” în 1940. Ulterior volumul al doilea a fost republicat cu titlul „The Queen of Air and Darkness” în volumul omnibus „The Once and Future King”, 1958. T.H. White începe să lucreze la cel de al patrulea volum al seriei, „The Candle in the Wind” şi apoi la partea finală, volumul cinci intitulat „The Book of Merlyn”, epilogul. Și-a contactat editorul, William Collins, solicitînd editarea cvintilogiei, primele volume revăzute şi revizuite alături de cele recent scrise. Collins i-a transmis că editura nu are resursele necesare în timp de război pentru a publica seria celor cinci volume. Rezultatul a fost că primele patru volume au fost publicate în Statele Unite, o adevărată binefacere pentru falitul T.H.White. David Garnett, prietenul care îl invitase în Irlanda i-a sugerat mutarea în 1946 într-una dintre insulele anglo-normande, Channel Islands şi White a încercat mai întîi Guernsey, apoi Sark şi în final s-a stabilit pe Alderney unde şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii.

De-abia în 1957 a reuşit să finalizeze vesiunea britanică a ceea ce va deveni „The Once and Future King” cuprinznd primele patru volume. În 1958 apare tetralogia iar succesul este imediat, romanul devine  un bestseller în Statele Unite apoi este adaptat în 1960 cu titlul „Camelot” (muzica Frederick Loewe, versurile Alan Jay Lerner, Richard Burton în rolul regelui Arthur şi Julie Andrews în rolul lui Guenevere),  celebrul musical de pe Broadway, este ecranizat şi sub forma filmului de animaţie „The Sword in the Stone” (în regia lui Wolfgang Reitherman, o producţie a studiourilor Walt Disney)  din 1963. În 1967 a fost lansată versiunea cinematografică în regia lui Joshua Logan, avîndu-i pe Richard Harris, Vanessa Redgrave, Franco Nero şi David Hemmings în rolurile principale.

Ultimul volum, cel de al cincelea, „The Book of Merlyn” este publicat în 1977, după treisprezece ani de la moartea lui T.H.White.

The Once and Future King” ( de la epitaful „ Hīc iacet Arthūrus, rex quondam, rexque futūrus — „Here lies Arthur, formerly king, and king to be”) este cel mai bun roman inspirat de ciclul de mituri şi legende arthuriene, o remarcabilă şi pesimistă explorare a complexităţii răului, a descompunerii umanităţii în faţa asaltului forţelor malefice, o meditaţie strălucită  asupra temelor fundamentale ale literaturii, dragostea şi moartea.

Acţiunea are loc îndeosebi pe insula Gramarye şi descrie copilăria, adolescenţa, transformarea iniţiatică prin care trece Arthur înainte de a deveni regele Arthur, domnia sa, dragostea dintre Sir Lancelot şi regina Guenevere, întrerupîndu-se abrupt înainte de bătălia cu Mordred. Romanul i-a influenţat pe toţi scriitorii cunoscuţi de fantasy, de la Michael Moorcock, la J.K.Rowling şi Neil Gaiman. Scriitorul american Lin Carter, istoric al fantasy-ului consideră că …the single finest fantasy novel written in our time, or for that matter, ever written, is, must be, by any conceivable standard, T. H. White’s The Once and Future King. I can hardly imagine that any mature, literate person who has read the book would disagree with this estimate. White is a great writer.”

Dacă nu aţi citit încă romanul este cazul s-o faceţi, întrucît există două ediţii româneşti :  „Arthur, regele Camelotului”, colecţia Romanului Istoric, editura Univers, 1974, traducere şi note de Alin Unteanu şi ediţia din 1996 de la editura Athena, „Arthur, regele Camelotului. Spada din stîncă”.

„Don’t let it be forgot

That once there was a spot,

For one brief, shining moment

That was known as Camelot”

1489 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.