Scris de Cristian Tamas
publicat in Europa S.F., in Nr. 32 / Septembrie 2010

Herbert George Wells, autenticul părinte al anticipației moderne

You gave them all those old time stars through wars of worlds – invaded by Mars -  Roger Taylor,  „Radio Ga Ga”

În 1888,  Herbert George Wells (21 septembrie 1866 – 13 august 1946) a publicat o serie de eseuri într-o publicație școlară (The Science Schools Journal, revista studenților de la Normal School of Science și Royal School of Mines), serie intitulată „The Chronic Argonauts”, ce a constituit fundamentul pentru prima mare operă wellsiană, „Mașina timpului” („The Time Machine”), 1895.

Romanele sale pe care le-a numit „scientific romances” (romanțuri științifice), au reprezentat crearea intrinsecă a SF-ului modern și a unor teme fundamentale ale acestuia, călătoria în timp, regresia evoluției, damnarea adusă de invenții, invazia extraterestră, permanența revoluțiilor în decursul istoriei viitoare, călătoria și explorarea spațială: „The Time Machine”, „The Island of Doctor Moreau”, „The Invisible Man”, ”The War of the Worlds”, ”When the Sleeper Wakes”,  „The First Men in the Moon”.

Provenit dintr-o familie modestă, tatăl Joseph Wells, vînzător, grădinar, jucător profesionist de crichet,  mama, Sarah Neal, servitoare, cameristă și guvernantă, H.G. Wells s-a născut pe data de 21 septembrie 1866, în Bromley, comitatul Kent  și spre deosebire de frații săi, a avut cîteva șanse. Unele nefericite. Un accident suferit la vîrsta de opt ani, o fractură de tibie, i-a permis un răstimp de lectură datorită imobilizării la pat și cărților aduse de tatăl său de  la biblioteca din Bromley.

Apoi șansa primirii unei educații, la Thomas Morley’s Commercial Academy, la Midhurst Grammar School și  bursa primită între 1884-1887 la Școala Normală de Științe din Londra unde printre altele a studiat biologia predată de Thomas Henry Huxley (1825-1895), bunicul celebrului scriitor Aldous Huxley, autorul romanului „Brave New World” („Mîndra lume nouă”, 1932). Biologul, zoologul și anatomistul comparativ T.H. Huxley, supranumit „buldogul lui Darwin”, datorită înverșunării cu care a apărat evoluționismul darwinist, a fost un autodidact și o personalitate remarcabilă ce l-a influențat profund pe tînărul Wells.

În adolescență părinții l-au angajat ucenic între 1880 și 1883 la un negustor de pînzeturi (Hyde’s Drapery Emporium în Southsea), apoi ajutor într-o farmacie din Midhurst. La fel ca mentorul său T.H. Huxley, Wells a fost tot un autodidact, începînd cu volumele din biblioteca lui Harry Fetherstonhaugh aflată în conacul de la Uppark (Sussex) unde era cameristă și guvernantă mama lui. La Uppark a citit Platon, Thomas Morus („Utopia”), Swift, Voltaire, Shelley, „Calvarul omului” de Winwood Read și „Progres și sărăcie” de Henry George. În vederea susținerii examenului de licență la Colegiul Învățătorilor, Wells a studiat istorie, psihologie și pedagogie.

Contactul cu Societatea de Dezbateri a Studenților și Societatea Fabiană, o organizație socialistă,  i-a permis participarea la dezbateri privind inegalitatea,  inechitatea,  polarizarea extremă ce caracterizau imperiul britanic și la discuții privind reformarea utopic-administrativă a sistemului capitalist.

A fondat împreună cu alți colegi, The Science Schools Journal unde cum spuneam a apărut prima versiune a „Mașinii Timpului”, intitulată „The Chronic Argonauts”.

În mai 1887 publică prima sa povestire SF intitulată  „ O poveste din secolul douăzeci” și tot în același an pierde bursa la Școala Normală de Științe din Londra, din cauza ratării examenului de geologie și de-abia în 1890, a obținut diploma de Bachelor of Science în zoologie la University of London External Programme.

Între 1889-1890 a fost învățător la Henley House School, în 1891 a debutat ca jurnalist de știință cu articolul „The Rediscovery of the Unique”  iar în 1893, a publicat două manuale de biologie în calitate de colaborator la University Correspondence College și a început să practice gazetăria scriind articole pe teme sociale, politice și povestiri la diverse publicații.

Cel mai important articol din acea perioadă a fost  „The Man of the Year Million” (1893), un eseu privind posibila evoluție a speciei umane, descendenții noștri din anul respectiv fiind văzuți sub forma unor creaturi mici și fragile avînd cranii imense, ochi enormi, membre cvasi-atrofiate, căutîndu-și refugiul în subteran în cuve de imersie. Alte articole de prognoză au fost  „The Advent of the Flying Man”, „An Excursion to the Sun”,  „The Living Things that May Be” și  „The Exction of the Man”.

În 1894 publică primele povestiri SF, niște schițe privind contactul între alter-egouri ale autorului și diverse forme de viață, „The Stollen Bacillus” (”Bacilii furați”, trad.rom. B. Bereanu, în volumul  patru al Operelor alese, ”Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965),  „In the Avu Observatory” (”În observatorul din Avu”, trad.rom. V. Kernbach, C. Vonghizas , în volumul patru al Operelor alese, ”Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965),  „The Flowering of the Strange Orchid” (”Înflorirea ciudatei orhidee”, trad.rom. V. Kernbach, C. Vonghizas , în volumul patru al Operelor alese”Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965 ), „Aepyornis Island” (”Insula aepyornilor”, trad. rom. V. Kernbach, C. Vonghizas , în volumul patru al Operelor alese, ”Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965).

„The Chronic Argonauts” („Argonauții temporali”), o serie de schițe publicate în 1888 au constituit punctul de plecare în crearea în 1895 a primei opere importante a lui Herbert George Wells, „The Time Machine : An Invention” („Mașina timpului”, trad.rom. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul întîi al Operelor alese,  editura Tineretului, 1962)  prima menționare în istoria SF-ului a unui dispozitiv destinat călătoriei în timp  construit în acest scop, idee a cărei dezvoltare narativă constituie reperul SF-ului modern (orologiul lui Edward Page Mitchell din povestirea „The Clock That Went Backward, 1881” (trad.rom. Margareta Dan,  „Ceasul care mergea de-a-ndăratelea”, în volumul „Omul de cristal”, editura Univers, 1980), „nu are nimic de-a face cu maşina timpului şi, în general cu science fiction-ul”, afirma Ion Hobana în studiul „Un englez neliniștit. H.G. Wells și universul SF”, editura Fahrenheit, 1996).

Wells inventează o temă fundamentală a SF-ului, voiajul temporal utilizînd tehnologia și explorînd programatic viitorul pentru a crea viziunea dintr-un unghi cosmic a viitorului extrem de îndepărtat (anul 802701), în care specia umană este separată în două rase distincte, eloii, locuitorii suprafeței Terrei, firavi, infantili și gracili, animale domestice ce au devenit hrană pentru monstruoșii morloci subterani, care în ciuda aspectului bestial și canibalismului, sînt păstrătorii unei civilizații industriale. „În eloi şi morloci vom vedea prin urmare, chiar cu riscul unei judecăţi mai puțin înaripate de dorința radicalei primeniri a simbolurilor, tot romanticul conflict al genului fantastic, opoziţia extremă a calităţilor contrarii, tensiunea secretă dintre doctorul Jeckyll şi sinistrul domn Hyde, produsul diametral opus, fiecare, al aceluiaşi ins disociat.” – Mircea Opriță (H.G. Wells. Utopia modernă, editura Albatros, 1983).

O distopie sumbră relevînd că degradarea societății va conduce la degradarea speciei umane. Finalul nuvelei descrie sfîrșitul Pămîntului și al Soarelui printr-un tablou obsesiv prin frumusețea sa sepulcrală : „ Nu vă pot descrie sentimentul de insuportabilă pustietate care domnește asupra lumii.Cerul roșu de la răsărit, întunericul dinspre nord, marea moartă acoperită de sare, țărmul stîncos pe care se tîrau încet monștri respingători, verdele uniform și cu aspect otrăvitor al lichenilor, aerul rarefiat care rănea plămînii, toate acestea se adunau într-o senzație înspăimîntătoare. Am mai înaintat o sută de ani și am dat de același soare roșu – puțin mai mare, puțin mai amorțit – aceeași mare moartă, același aer înghețat și aceeași mulțime de crabi de pămînt, cățărîndu-se pretutindeni printre buruienile verzi și stîncile roșii. Pe cerul dinspre apus se ridica o palidă linie curbă, ca o imensă lună nouă.” – („Mașina timpului”, trad.rom. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul întîi al Operelor alese,  editura Tineretului, 1962).

„Mașina timpului” lansează narativ unele dintre preocupările recurente ale lui Wells, darwinismul și conceptul socialismului utopic, idei care l-au însoțit pe tot parcursul existenței sale în cadrul unuia din cele mai importante romane SF ale tuturor timpurilor, un receptacol de idei, deducții, rațiune și fantezie analitică.

În 1896, Wells publică „The Island of Dr. Moreau” („Insula doctorului Moreau”, trad.rom, Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul întîi al Operelor alese,  editura Tineretului, 1962),  în care a dezvoltat ideile din eseul „The Limits of Plasticity”, o meditație despre condiția umană prin intermediul unei metafore faustice, aceea de a umaniza exterior animale ce sînt ținute temporar în frîu prin intonarea legilor și a arderii cu fierul roșu, „blasfemie juvenilă”, „întunecată fabulă evoluționistă”,  o distopie și o satiră a animalității latente în fiecare ființă umană.

„Moreau nu este doar un nou Frankenstein, ci o caricatură demonică a acelui Dumnezeu din Geneză, după cum jivinele lui umanizate cu ajutorul chirurgiei reprezintă, caricaturi ale animalelor umane care sîntem noi înșine.” – Darko Suvin

„…aceste făpturi nelămurite și grotești, pătate ici și colo de cîte o rază de lumină, toate legănîndu-se în cadență și cîntînd. Și atunci începu cea mai dementă ceremonie. Glasul din întuneric începu să intoneze, frază după frază o litanie smintită pe care eu și ceilalți o repetam. În timp ce făceau asta, se legănau dintr-o parte într-alta și își loveau genunchii cu palmele, iar eu le-am urmat exemplul. Puteam să-mi închipui că sînt mort și că mă aflu într-o altă lume :

Să nu mergi în patru labe; aceasta este Legea. Oare nu sîntem Oameni?

Să nu lipăi cînd bei; aceasta este Legea. Oare nu sîntem Oameni?

Să nu mănînci carne sau pește; aceasta este Legea. Oare nu sîntem Oameni?

Să nu zgîrii scoarța copacilor; aceasta este Legea. Oare nu sîntem Oameni?

Să nu vînezi alți oameni; aceasta este Legea. Oare nu sîntem Oameni ? ” – H.G. Wells, („Insula doctorului Moreau”)

Wells a portretizat renașterea barbariei și imbecilității cu fiecare generație aruncată în lume, progresul științific și tehnologic lipsit de etică nefiind altceva decît un instrument pentru monștrii cu înfățișare umană, istoria dovedind că progresul moral este doar o firavă speranță a idealiștilor, Ion Hobana avînd perfectă dreptate cînd afirma că „Insula Doctorului Moreau constituie cea mai șocantă reprezentare a tragicomediei decăderii și dezmoștenirii speciei umane”.

„De fapt, însușirea de a fi invizibil e bună numai în două împrejurări. E foarte folositoare dacă vrei să fugi de cineva ; e la fel de folositoare dacă vrei să te apropii de cineva. Prin urmare, e extrem de utilă cînd vrei să ucizi” – H.G. Wells, „Omul invizibil”.

În 1897, H.G. Wells publică cel de al treilea important roman SF, „The Invisible Man : A Grotesque Romance” („Omul invizibil”, trad.rom. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul întîi al Operelor alese,  editura Tineretului, 1962), o altă distopie, un studiu al hybrisului ce inevitabil conduce la moarte, o examinare cvasi-clinică a alienării și degradării totale.

„O utopie eșuată a științei, morala unei utopii a științei infailibile și atotputernice, o știință magnifică… ajunge să fie prin implicațiile ei sociale materializarea în eșec a însăși utopiei pe care o reprezintă.Wells descrie în Omul invizibil un caz ilustrativ de dezumanizare, prin inducerea unui sens imoral în valorile extrapolate ale științei” – Mircea Opriță (H.G. Wells. Utopia modernă, editura Albatros, 1983).

Romanul  a fost și este foarte popular dar  perceput într-un mod pueril ca fiind o ilustrare a peripețiilor unui inventator, la această percepție contribuind și diversele ecranizări care au păstrat dintr-un text grav și dens numai spectaculosul facil al efectelor vizuale. Wells însuși glumea amar la senectute afirmînd că va mai fi amintit doar ca autorul „Omului invizibil”. Trebuie menționat că puțini scriitori din secolul XIX sînt considerați atît de actuali și moderni precum H.G.Wells, a cărui influență a fost și este enormă, pentru că preocupările sale culturale, socio-politice și economice sînt cît se poate de valabile și astăzi.

În „War of the Worlds”, 1898  („Războiul lumilor”, trad.rom. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul doi al Operelor alese,  editura Tineretului, 1963), Wells narează într-un mod realist, cu deosebită concretețe a detaliilor, cadrului de desfășurare a acțiunii (orășelul real Woking din comitatul Surrey), o invazie extraterestră, cea a marțienilor.

„Și totuși, prin genunile spațiului, minți care sînt față de ale noastre așa cum mințile noastre sînt față de cela ale animalelor, inteligențe vaste și reci și nemiloase priveau Pămîntul cu invidie și își concepeau încet și sigur planurile potrivnice nouă.” – H.G. Wells

Evident că au existat precursori care au scris despre aceeași temă (Percy Greg, George Du Maurier, Kurd Lasswitz, de exemplu), dar nici un alt autor nu a reușit să fie atît de convingător ca Wells în descrierea unei agresiuni la scară cosmică, o invazie implacabilă prin absurdul genocidului lansat de creaturi monstruoase ce concurează cu omenirea într-o încleștare titanică pentru cucerire și supraviețuire. De remarcat că Wells a preferat să utilizeze tehnologia verniană în ceea ce privește călătoria interplanetară a marțienilor, un tun gigantic ce lansează obuze, dar în același timp să prefigureze profetic războiul total al secolului XX prin descrierea invențiilor războinice ale extratereștrilor, tripozii – mașinile de luptă, fumul negru – gazele de luptă, raza arzătoare – arma laser, discul zburător – viitoarele aparate aeriene.

În 1899,  apare  „When the Sleeper wakes” („Cînd se va trezi cel-care-doarme”, trad.rom. Mihu Dragomir, C. Vonghizas, volumul doi al Operelor alese – „Războiul lumilor”, editura Tineretului, 1963), cea mai interesantă și puternică lucrare wellsiană de anticipație pe termen scurt, o viziune a viitorului teribil de convingătoare, a orașelor monstruoase, a dominației aviației și a unui singur trust global într-un stat mondial unde „totul este mai mare, mai grăbit, mai aglomerat : din ce în ce mai multe avioane și cea mai sălbatică speculație financiară”, cum însuși Wells menționa.

Revoluția izbucnește dar este deturnată de Ostrog, o remarcabilă portretizare a dictatorilor totalitari ai secolului XX, care afirmă , „Vremea democrației a trecut… Astăzi e epoca bogăției. Bogăția este astăzi o putere mai mare ca oricînd… Întreaga putere aparține celor care știu să mînuiască bogăția… Mulțimea este un animal uriaș și prost… Eu nu am nicio afecțiune față de sclavi… muncitori proști și fără minte...” – H.G. Wells

Universul romanului „When the Sleeper wakes”  fusese lansat în nuvela „A Story of the Days to Come” (1897)/„O poveste a zilelor ce vor veni” (trad.rom.V. Kernbach și C. Vonghizas, volumul patru al Operelor alese -„Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965) și fundalul a fost folosit și în povestirea „A dream of Armageddon”, 1901 ( „Un vis apocaliptic”, (trad.rom. V. Kernbach și C. Vonghizas, volumul patru al Operelor alese -„Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965)

„The First Men in the Moon” ( 1901), în traducere românească „Primii oameni în Lună” (Mihu Dragomir și C. Vonghizas, volumul doi al Operelor alese – „Războiul lumilor”, editura Tineretului, 1963) utilizează tradiția călătoriei fantastice spre Lună, dar  inventează cavorita – un metal antigravitațional și creează o remarcabilă distopie prin descrierea societății seleniților și o satiră adresată imperialiștilor și colonialiștilor precum Cecil Rhodes (de la al cărui nume a provenit vechea denumire a actualului Zimbabwe, Rhodesia), care visa să anexeze Imperiului britanic, planetele sistemului solar).

Tot în 1901 îi apărea în „Fortnightly Review”, eseul intitulat „Anticipations of the Reactions of Mechanical and Scientific Progress upon Human Life and Thought” ( „Anticipații despre influența progresului mecanic și științific asupra vieții și gîndirii umane”) primul din seria prognozelor abundînd în predicții care s-au dovedit exacte (automobilul va fi marca secolului XX, camioanele de mare tonaj vor reprezenta cel mai important vector al transportului de mărfuri, omniprezența companiilor de transport, apariția infrastructurii și descrierea sistemului de autostrăzi, dezvoltarea prodigioasă a orașelor și apariția megalopolisurilor, televiziunea globală și dispariția ziarelor). În 1902, datorită prelegerii „The Discovery of the Future” și-a reconsiderat abordarea imaginativ-literară prin intermediul „romanțurilor științifice” pe care el le numea „fantastic and imaginative romances” și s-a concentrat îndeosebi asupra anticipațiilor pe termen scurt și viitorologiei încercînd să reformeze societatea timpului prin concepte utopice.

”Food of Goods”, 1903 („Hrana zeilor”, trad.rom. V. Kernbach și C. Vonghizas, volumul trei al Operelor alese – „Hrana zeilor”, editura Tineretului, 1964) este o utopie satirică, o metaforă prometeică a evoluției speciei umane, care trebuie să crească la propriu pentru a ajunge la stele.

Tot în 1903 scrie povestirea „The Land Ironclads” („Cuirasate terestre”, trad.rom. V. Kernbach, C. Vonghizas , în volumul patru al Operelor alese, ”Oul de cristal”, editura Tineretului, 1965) în care descrie fidel tancurile și utilizarea acestora în războaiele viitoare.

„A Modern Utopia” (1905) și ”Men like Gods”, 1923 („Oameni ca zeii”, trad.rom. V. Kernbach și C. Vonghizas, volumul trei al Operelor alese – „Hrana zeilor”, editura Tineretului, 1964) sînt utopiile definitorii ale lui Wells, mărturisirile sale de credință în ceea ce privește viitorul pe care și-l imagina pentru omenire.

”In the Days of the Comet” , 1906, („În zilele cometei”, trad.rom. Angela Sălăgean-Nana, editura Dacia, 1976) reprezintă utopia cataclismic-meterologică, paradisul terestru se instaurează prin contaminarea atmosferei Pămîntului și renașterea conștiințelor oamenilor.

„The War in the air and particularly how Mr.Bert Smallways fared while it lasted”, 1908 („Războiul aerian”) prognozează importanța covîrșitoare a aviației în secolul XX.

În 1914 publică romanul „ The World Set Free : A Story of Mankind” („Lumea eliberată : O poveste a omenirii”, trad.rom. Mircea Opriță, editura Minerva, 2007) în care descrie inventarea și utilizarea bombei atomice și subliniază convingerea sa că o nouă ordine socială nu va putea fi instaurată decît după ce sistemul vechi va fi distrus, o prefigurare a sistemelor totalitare ce vor apare doar peste cîțiva ani în Europa, bolșevismul și fascismul.

„Nothing could have been more obvious to the people of the early twentieth century than the rapidity with which war was becoming impossible. And as certainly they did not see it. They did not see it until the atomic bombs burst in their fumbling hands.” – H.G. Wells,  „The World Set Free”

După primul război mondial, cu excepția romanului ”Men like Gods”, 1923 și a altor cîteva texte precum „Visul”, 1924, ”Mr.Blettsworthy on Rampole Island” („Domnul Blettsworthy pe insula Rampole”, trad.rom. V. Kernbach și C. Vonghizas, volumul trei al Operelor alese – „Hrana zeilor”, editura Tineretului, 1964) și „The Shape of things to come”, 1933, Wells se distanțează de SF implicîndu-se în crearea și funcționarea Ligii Națiunilor, în participarea în cadrul unor turnee mondiale de prelegeri (s-a adresat Sovietului la Petrograd, a conferențiat la Sorbona, a ținut un discurs în Reichstag la Berlin), a discutat cu Lenin, Stalin și Roosevelt,  încercînd să reformeze ordinea socio-politică a vremii, tentative naive și futile de a influența mersul lucrurilor într-o lume deja împărțită în tabăra democrațiilor și cea a totalitarismului.  A fost extrem de prolific și activ în această privință publicînd studii ca „The Outline of History”, 1920; „A Forecast of The World’s Affair”, 1925; “Wells’ Social Anticipations”, 1927; “The Work, Wealth and Happiness of Mankind”, 1931; “The Fate of Homo Sapiens”, 1939; “On the New World Order”, 1940 (în colaborare cu Salvador de Madariaga, J. Middleton Murry, C.E.M. Joad) ; ”The Outlook for Homo Sapiens”, 1942.

În 1930, publică romanul „The Autocracy of Mr.Parkham” („Dictatura domnului Parham”), o distopie antifascistă  ce prefigureză instaurarea demenței naziste.

Devine din ce în ce mai pesimist în privința rațiunii speciei umane și scrie în 1936 studiul „The Anatomy of Frustration : A Modern Synthesis” în care denumește perioada interbelică, ”era frustrării”.

„The Shape of things to come” („Forma lucrurilor viitoare”) din 1933 este cea mai importantă lucrare SF a lui Wells, o istorie romanțată a evenimentelor ce vor schimba destinul omenirii descriind meandrele devenirii societății pînă în anul 2106. A fost ecranizată de regizorul britanic William Cameron Menzies în 1936 pe baza scenariului lui Wells, filmul extrem de popular în epocă numindu-se „Things to come”.

Cîteva texte mai amintesc doar de forța imaginativă a lui Wells, , „The Croquet Player : A Story” (1936), „Star Begotten : A Biological Fantasia” (1937), „The Camford Visitation” (1937), „All Aboard for Ararat” (1940), dar într-o cheie minoră.

Pe 30 octombrie 1938 (noaptea de Halloween), Orson Welles (ce coincidență, numele se pronunță la fel !), prezintă „War of the Worlds” în rețeaua radio CBS (Columbia Broadcasting System), din studioul aflat la etajul douăzeci, pe Madison Avenue în New York, o dramatizare după romanul lui H.G.Wells sub forma unor buletine de știri, mutînd evenimentele romanului în New Jersey, S.U.A. Emisiunea a avut șase milioane de ascultători pe întreg teritoriul Statelor Unite, 1,7 milioane au considerat că evenimentele prezentate la radio sînt reale și 1,2 milioane au intrat în panică. Mii de oameni s-au îngrozit și s-a creat o isterie în masă din New York pînă în Dayton, Ohio și New Orleans sau San Francisco. S-au făcut numeroase filme pe acest subiect și de atunci încoace au urmat multiple alte dramatizări radiofonice.

E interesant de remarcat, deși evenimentul este prea puțin cunoscut, că o altă dramatizare a „Războiului lumilor” în februarie 1949, difuzată de Leonardo Paez și Eduardo Alcaraz la Radio Quito din Ecuador a creat aceeași panică și aceeași isterie ca în America anului 1938.

Ultima sa carte, „Mind at the End of its Tether” (1945) este un exercițiu de nihilism și disperare filosofică, Wells consideră că omenirea este damnată la o cursă între o educație iluzorie și iminența catastrofei și că poate nu ar fi rău ca o altă specie cu adevărat rațională să ia locul omenirii.

Pe 13 august 1946, H.G.Wells se stinge din viață cu puțin timp înainte de a împlini 80 de ani. A fost incinerat și cenușa i-a fost răspîndită deasupra Mării Nordului. Cu cîtva timp înainte de moarte, Wells afirma că-și dorea ca epitaful său să fie,  „I told you so. You damned fools…”

Plăci comemorative au fost instalate în onoarea sa în Bromley, locul nașterii și pe peretele ultimei sale case sale din Londra, în Regent’s Park. În 1998, primăria orașului Bromley a instalat un ansamblu sculptural, operă a lui Michael Condron, reprezentînd un tripod și un obuz semi-îngropat în sol. Tot în Bromley, există o frescă pe un calcan care-l omagiază pe marele autor.

Personalitate remarcabilă, H.G. Wells și creațiile sale SF au fascinat și continuă să fascineze milioane de oameni de peste o sută de ani încoace. Și sînt convins de perenitatea și de capacitatea de fascinație a scrierilor sale care au influențat enorm SF-ul modern, și nu numai, literatura, cinematografia, radioul și televiziunea pentru că așa cum spunea Donald Wollheim, „Wells, utopistul interesat de aspirațiile sociale și organizarea lumii, a utilizat totdeauna science fiction-ul în raport cu influența lui asupra evoluției omenirii”.

Vizualizari: 876

Articol publicat in 02 Sep, 2010 si semnat Cristian Tamas