REVISTA NAUTILUS / Enigmele Terrei / Cosmonautul de la Palenque (2)

Cosmonautul de la Palenque (2)

Aurel Cărăşel • 19:08 - 10.04.2016 • 

III. Mormântul misterios al regelui Pakal

În anul 1952, Alberto Ruz Lhuillier, un arheolog mexican specializat în istoria precolumbiană mezoamericană, a îndepărtat o placă de piatră din podeaua camerei din spate a templului și a descoperit un pasaj lung, cu multe trepte (acoperit de către mayași, cu puțin timp înainte de abandonarea orașului), care duce la mormântul regelui Pakal.

Cu toate că nu toți cercetătorii au căzut de acord cu această ipoteză, s-a acceptat în cele din urmă faptul că scheletul din sarcofag ar fi aparținut lui regelui Pakal. Pe rama desenului sunt cioplite mai multe informații, care arată faptul că acesta s-a născut pe data de 22 martie, în anul 603 al erei noastre. La vârsta de 12 ani şi 125 de zile a fost încoronat ca domnitor în Palenque, iar la 23 de ani se căsătoreşte cu o femeie de viţă nobilă (care moare în vârstă de 46 ani). Regele Pakal moare la vârsta de 80 de ani şi 158 de zile.

Ciudățenia intervine în momentul în care cadavrul din sarcofag, supus unor teste de laborator, demonstrează că, de fapt, regele Pakal avea doar 40 de ani, în momentul decesului (așa demonstrează elementele anatomice ale corpului găsit în acel mormânt). Întrebarea care se pune, în mod firesc, se referă la ceilalți 40 de ani, care lipsesc din vârsta marelui conducător.

Un al doilea fapt bizar este nasul regelui. Acesta este atipic pentru că, așa cum o arată și scheletul, pornea din mijlocul frunții și era extrem de mare, așa cum nu mai găsești la nicio rasă umană de pe Terra.

Teoria care încearcă să explice aceste discrepanțe se referă la faptul că acest rege mayaș ar fi fost răpit sau a plecat de bună voie în spațiu folosindu-se de o navă extraterestră. În acest fel se pot explica cei 40 de ani lipsă, timp în care Pascal ar fi fost instruit de către reprezentanții respectivei civilizații extraterestre.

 

Deși acesta este închis publicului, iar o mare parte a fost deja mutat în Mexico City, pentru o mai bună conservare, mormântul rămâne un monument cu totul remarcabil. Cel mai impresionant detaliu este sarcofagul sculptat, de mari dimensiuni, în care regele își doarme somnul de veci. De asemenea, de o inestimabilă valoare sunt și bogatele ornamente ce l-au însoțit pe Pakal, precum și sculptura în stucatură a pereților mormântului (importanța arheologică se ridică, d.p.d.v. valoric, pe aceeași treaptă cu descoperirea sarcofagului lui Tutankamon, în Egipt). Este singurul templu mayaș funerar din Mexic. Placa de pe mormântul regelui are dimensiunea de 3,2 m pe 2,2 m și se sprijină pe un monolit imens, acoperit și el complet cu basoreliefuri. Întregul ansamblu cântărește peste 20 de tone.

Un detaliu unic, aflat la mormântul lui Pakal, este psihoduct-ul care duce de la mormânt, de-a lungul scărilor, în sus, până la o mică gaură, făcută în placa de piatră ce acoperă intrarea acestuia. Este posibil ca psihoduct-ul să fie legat de credința mayașilor în ieșirea sufletului din trup. Escatologia mayașă consideră că sufletul iese din trup și se înalță, așa încât are nevoie de o mică fereastră în mormânt sau în camera funerară.

 

Stranietatea unui basorelief

Iconografia mormântului îl înfățișeazăpe Pakal înveștmântat și în poziția uneia dintre manifestările zeului Porumb, care iese din pântecele lumii de sub pământ (versiunea clasică a interpretării desenului din basorelief).

Versiunea neortodoxă (vezi Erich von Daniken) consideră că este, de fapt, vorba despre un cosmonaut, mayaș după trăsături, probabil Pakal însuși, care, cu mâinile pe comenzi, conduce către stele un fel de navă cosmică, asemănătoare până la detaliu cu o rachetă clasică americană, din clasa „Saturn”. Se poate vedea jetul de gaze, care iese de la baza astronavei, dincolo de corpul navei fragmente izolate de sculptură ar putea fi interpretate drept corpuri cerești, iar poziția pilotului aduce cu aceea a unui pilot în carlinga unui avion de mare viteză.

Ideea că imaginea din basorelieful de pe sarcofag ar reprezenta un cosmonaut, iar spațiul din jurul său o navă spaţială, a fost propusă și de omul de scriitorul și ufologul rus Alexander Petrovici Kazanțev (1906-2002). Fotografii cu interiorul primelor capsule spaţiale pentru zborurile circumterestre din anii 1960, au subliniat o mare asemănare cu imaginea regelui-pilot Pakal, de pe sarcofag, care pare să acţioneze nişte manete, stând aplecat într-un fotoliu, ca și cum ar suferi din cauza unei accelerații prea puternce! La fel ca în fotografiile făcute în urmă cu peste o jumătate de secol, în care poziţia astronauților este asemănătoare, ei părând teribil de înghesuiți și acţionând asupra unor manete, de la tabloul de bord al aparatelor de zbor. Este de remarcat centura din jurul mijlocului personaului, care are rolul de a-l fixa în fotoliu, cele două legături ale gleznelor și ele cu rol de fixare, precum și aparatul de respirat lipit de nasul acestuia. Flăcările sculptate care par să iasă dintr-un dispozitiv aflat în spatele astronautului antic, sugerează „un motor cu jet reactiv”!

 

IV. Doi zei asemănători, două legende simetrice

 

Legenda despre Votan, zeul alb precolumbian

Votan este un erou legendar al poporului tezental, unul dintre marile triburi ce intrau în componența populației mayașe. Legenda afirmă că Votan ar fi sosit de pe mare, acostând în locul numit Laguna de Terminos. Urcând de-a lungul râului Usumacinta, el a fondat capitala Nachan (Casa Șerpilor), întemeind un mare imperiu, în care fuseseră uniți nu numai băștinașii, dar și străinii care veniseră ceva mai târziu, după el. Votan se considera descendent al unei rase denumită Chan, adică a Șerpilor, popor ce și-ar fi avut locul de baștină în țara Chivim. Odată regatul consolidat, Votan a mai făcut patru călătorii în țara sa, unde se afla un „mare zid” și „ruinele unei clădiri uriașe, pe care popoarele din vechime o ridicaseră spre a ajunge la cer”. După moartea lui Votan, pe tron urcase Canam-Lum (Șarpele Pământului) și se spune că numele dinastiei a fost pomenit multe decenii după încheierea Conchistei.

Conform legendei, Votan ar fi adus din țara sa „valum Votan”, adică un grup de ajutoare. Acești oameni purtau o îmbrăcăminte stranie, denumită „țekil” (fustă) și ea se referea la o manta sau tunică largă. Ei erau meseriași și învățători, ocupându-se cu instruirea populațiilor localnice, învățându-i să cultive porumbul, bumbacul, prelucrarea pietrei, secretul modelării stucului și al desenării hieroglifelor. Când munca lor s-a încheiat, spune legenda, „Votan nu a trecut prin Valea Morții, ca orice muritor, ci, printr-o peșteră, a pătruns sub pământ, ajungând la rădăcinile cerului”. Imaginea amintește perfect de individul înmormântat în cavoul subteran din Piramida Inscripțiilor. În plus, despre Votan se mai afirmă că, fiind din neamul șerpilor, cu ocazia unui drum făcut în țara sa de baștină (dincolo de ocean) nu a folosit nici un fel de vas, ci un coridor subteran îngust, pe care el singur îl putea străbate, datorită originii sale.

 

Legenda despre zeul bărbos Tiki-Viracochas

În zona platoruilor înalte, din Peru, indienii Chimu păstrează o legendă despre Con (sau Kon), un bărbat bărbos, care sosise de pe mare, dinspre nord, ca să instaureze o epocă de pace și bunăstare.

În alte locuri, bărbatul cu barbă a fost denumit Tiki. Odată cu impunerea limbii quechua în cadrul imperiului incaș, el a primit numele de Viracocha. Astfel, a luat naștere o legendă sincretică despre zeul cu barbă roșcată și piele albă, legendă care cunoaște un număr uriaș de variante. Toate textele se sfârșesc cu plecarea precipitată a eroului civilizator, însoțit de doi discipoli, înspre nord, de pe malul lacului Titicaca, fiecare înaintând pe un traseu propriu până în Ecuador unde, în apropiere de portul actual Manta, au construit o plută din trunchiuri de balsa și au pornit pe ocean către vest.

 

V. În loc de concluzii

Oricine va fi fost în realitate Votan-Tiki Viracocha, un reprezentant al unei civilizații cosmice ajunse pe Terra, un erou civilizator venit din Europa Boreală, martoră a unei străvechi civilizații a pietrei, sau din lumea mediteraneană, posibilă patrie a rămășițelor scufundatei civilizații atlante, este cert că drumul său în Lumea Nouă, cu câteva secole bune înainte de Columb, nu s-a făcut din întâmplare, ci în scopul ridicării standardului de viață al unor populații rămase în epoca pietrei, care nu reușise să descopere nici măcar roata.

O privire atentă asupra primelor secole de la începutul erei creștine în întreaga Americă de Sud descifrează mai multe elemente comune de civilizație, apărute aproape simultan în mai multe regiuni, în special în cele costiere: uimitoare orașe cu clădiri din piatră, cu străzi drepte, pavate, cu canale de drenare a apelor pluviale, cu sisteme de aducțiune apei de consum, cu temple, fântâni, statui și grădini publice; uluitoare piramide în trepte (zigurate), având corespondente în construcțiile akkadiene, sumeriene, mesopotamiene din Lumea Veche; gigantice statui reprezentând zei sau demoni, într-o mitologie care zăpăcește prin bogăție și fantezie, chiar și în zilele noastre; în fine, elemente ale unei tradiții orale, transmise cu fidelitate din generație în generație, vorbind despre învățători veniți de peste „apa cea mare” și plecați înapoi, cu promisiunea unei reveniri ulterioare (promisiune care a și făcut ca, sute de ani mai târziu, puternicul imperiu incaș să cadă pradă celor aproximativ 400 de conchistadori spanioli, amerindienii crezând că legendarul Virracocha, zeul alb cu barbă roșcată, s-a întors că să-i ajute din nou).

Într-un asemenea context, imaginea de-a dreptul SF sculptată în piatra tombală de la Palenque nu mai face o notă chiar atât de discordantă – un personaj uman, într-un vehicul care pare o foarte reușită copie a uneia dintre astronavele americane Saturn. Unde mai au loc aici savantele explicații despre Arborele Cosmic în care, așa cum afirmă unii cercetători, s-ar cățăra regele Pacal?

995 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.