REVISTA NAUTILUS / Editoriale / În timp real

În timp real

Catalin Badea Gheracostea • 15:47 - 01.09.2015 • 

Expresia „în timp real“ o cunosc dintr-un context ludic, ea face pereche și se opune cu „pe rând/pe runde/pe turn-uri“, dar și dintr-unul de comunicare, cu înțelesul de „în direct/live“. În primul context, este un calc din engleză, în al doilea este un barbarism uzitat de personalul tehnic care a extins semantic calcul inițial.

Într-adevăr, pentru un joc, mutările în timp real îl transformă într-un spectacol live. Cu alte cuvinte, sunt de acord cu îmbogățirea limbii române cu această expresie, mi se pare motivată. Însă dacă plec de la „în timp real“ și uit situațiile de comunicare în care intervine, iată, legitim, mă pot juca semantic asemănător cu personajele din lumea filmului In time, în a face, nu doar spune, lucruri ca „pierd/risipesc timpul“, „plătesc cu timpul meu“, „fur timpul“ și, bineînțeles, „timpul înseamnă bani“.

Dar până și lumea în care Justin Timberlake se transformă într-un haiduc al timpului ‒ fiindcă viața este, literalmente, timp subiectiv + sănătate obiectivă + tinerețea de la a 25-a zi de naștere ‒ are o zonă de umbră unde „în timp real“ își acoperă sensurile mult mai puternice, să le numim „metafizice“. Nu vorbesc despre timpul relativist și nici despre cel cuantic, deși față de cel subiectiv, și ele pot fi interpretate ca metafizice. Nu vorbesc despre timpul absolut, aprioric, nici Kant, nici scolasticii nu sunt necesari aici mai mult decât de a fi amintiți. „În timp real“ nu mă trimite nici spre a muri, ca să-l ascult pe Heidegger sau, în românește, pe Cioran. De asemenea, nu vreau să speriu pe nimeni cum că aș fi descoperit în această expresie propriul meu „întru“ cu care să explic lumea imitându-l pe Noica. „În timp real“ are următoarele sensuri „metafizice“ pe care le propun colegilor mei fictori de sf&f:

  1. suprapunerea/simultaneitatea actului de scriere/lectură
  2. durata infinită a fiecărui act de scriere/lectură, cu alte cuvinte inexistența începutului și sfârșitului acestora
  3. succesiunea circulară a tuturor actelor de scriere/lectură

Adică, din ce înțeleg eu din expresia „în timp real“, jucându-se de-a comunicarea, numai orbii ca Homer și Borges au văzut intrarea în timpul real, în timp real.

1095 vizualizari

Un comentariu

  1. George Popescu spune:

    Ce incerci sa spui dar nu reusesti, este ca nu te-ai documentat de loc. In viata supertehnologizata de azi timpul real are sens si este necesar pentru a defini si a ipune o durata maxima a timpului intre un stimul si un rezultat. Emisiunile tv sau radio au un decalaj de 3-10 secunde . In timp real acest decalaj ar disparea. Un robot trebuie sa operee in timp real. Nu are timp sa viseze la Marte in timp ce-i vine in fata o alta piesa de prelucrat. Reatiile in timp real sunt reactiile reflexe care ofera maximul vitezei de reactie, asumand o anumita imprecizie decizionala.
    Dar ce scrii tu mai sus este maxima imprecizie, un articol de care ne putem lipsi, venit chipurilr din parte unui „iubitor de sf” care habar nu are ca macar robotii si toate acele masini care se misca cu viteze mare au nevoie sa funtioneze in timp real. Ceea ce face ca timpul real sa nu fie un barbarism ci un neologism Filologule.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.