REVISTA NAUTILUS / Editoriale / Despre polemici

Despre polemici

Michael Haulica • 10:32 - 02.09.2008 • 

Sintem polemisti. Vrem, nu vrem, asta sintem. De la comentariile de pe blogurile personale sau ale altora (mai ales ale altora), la articolele pe care le scriem.
Camil Petrescu (parca) scria undeva "Nu pot crea decit in opozitie cu ceva" si multi am luat-o de buna, am luat-o ca pe o fraza conducatoare in actiunile (si reactiunile) de zi cu zi.
Ne deranjeaza cind cineva ne face observatii (despre idei aruncate in texte, despre ortografie, despre calitatea scrierilor noastre) si poc, la Razboiul! Da-i cu el de pamint. Cum isi permite?? Am spus ceva intr-o insemnare de blog, se gasesc imediat citiva care sa ne besteleasca in comentarii acide care, la rindul lor, nasc alte comentarii si mai acide, si tot asa. S-au luat altii la harta pe bloguri sau prin reviste, uite bun prilej sa intervenim in "discutie", aratindu-ne muschii.
Si asa se reafirma vechile "gasti", se contureaza altele noi, si n-avem decit sa-i tinem minte pe cei care ne-au contrat, sa-i urmarim peste tot pe unde apar.
De ce? Pentru ca adevarurile noastre sint absolute, ale celorlalti relative.
Pentru ca dreptatea e mereu la noi, ceilalti doar se baga si ei ca musca-n lapte.
Si da-i si lupta, si da-i si lupta, zi de vara pina-n seara.
Se fac astfel perechi de polemisti pe care ii stie toata lumea, de care unii se feresc, iar altii se apropie intru intarirea acelor "gasti".
OK. Fiecare e liber sa se exprime. Fiecare e liber sa aiba pareri. Convingeri. Principii. Fiecare e liber sa si le sustina.
Dar prea des sarim calul, prea des transformam parerile/convingerile/principiile in legi pe care vrem sa le impunem si celorlalti, uitind ca si ei au aceleasi drepturi la pareri/convingeri/principii. Prea des ne curge pasta din pix cu ura, cu intoleranta.
Se desfac colaborari vechi, prietenii de-o viata, parteneriate care ar fi putut dura. Se sterg de pe hartile subiective localitati, evenimente.
Si cine are de suferit? Tot noi. Noi, cu totii. Lucrurile astea carora ne dedicam o buna parte din timpul nostru care, uneori cam tirziu, ne dam seama ca e ireversibil si ca ce am pierdut pierdut ramine.
Am avut si eu incontrari cu unii si cu altii. Inca mai am. Si ce-am cistigat din asta? Timp pierdut, proiecte risipite… Prieteni la care n-am incetat sa ma gindesc, chiar daca ani de zile nu ne-am mai vorbit.
Unul dintre avantajele trecerii timpului, al acumularii de ani de viata, este "mintea românului de pe urma". Este descoperirea intrebarii "la ce bun toate astea?" si, mai ales, a raspunsului: "La nimic."
M-am intilnit in ultima vreme cu oameni cu care ma "certasem" cindva, cu care am rupt preietenii de zeci de ani, cu care avusesem cindva proiecte care mi-au ocupat zilele si noptile. Unele dintre acele proiecte le-am reluat dupa o stringere de mina. Unele dintre acele prietenii au intrat in faza de "dezmortire". Si acum sint linistit. Foarte linistit.  Cine stie ce lucruri bune vor iesi din asta?
Dar mi-au trebuit ani de zile sa uit – nu, nu sa uit, ca asta cu uitatul e o treaba dificila -, sa-mi revizuiesc gindurile, atitudinile si sa ma apropii de acel eu care eram cindva, si imi placea cum eram.
Sa polemizam prieteneste. Sa ne contrazicem cu bune intentii. Sa ne concuram onest.
Hai ca nu e greu. Am trecut prin asta, stiu cu ce se maninca. Am trecut si prin cealalta si, acum, pot sa spun ca e preferabila asta.
La urma urmei, exista si o eleganta a razboiului.

 
 

1979 vizualizari

8 Comentarii

  1. bebe spune:

    Am auzit si eu in sfirsit vocea bunului simt.Cit de frumos suna!Oare o sa reuseasca sa inteleaga ceva din sensul acestui articol CIRCOTASII?Sau daca inteleg au puterea sa-si schimbe,macar putin,mentalitatea?Stiu ca o „vechitura”
    a spus de mult”CASTIGAT RIDENDO MORES” si asta este un crez pentru mine.{Cealalta este „IN VINO VERITAS”si e mai
    personala”}

  2. aspoiu spune:

    Imi place sa cred ca au si carcotasii rolul lor, cel putin cei sinceri…, cu argumente…
    Nea Bebe, scriind „CARCOTASII” cu majuscule, deja ai deschis usa polemicii gratuite.

  3. bebe spune:

    Prin circotasi nu am inteles pe cei care critica,mai ales daca au argumente si cred in opinia lor{daca nu ar exista ei chiar ar fi plictisitor,am ridica toti osanale!}{si eu sint citeodata Gica contra!}.Dar sint unii care pun prea
    multa ura in comentariile lor,care nu suporta nimic,care dau verdicte si pe urma ne spun cu nonsalanta ca nici nu
    au studiat chestia in cauza.Tu de exemplu ai avut taria sa recunosti ca l-ai judecat cam aspru pe Mike,sau ca ai citit totusi un scriitor roman de SF si ti-a placut.
    Nici macar pe CIRCOTASI nu ii judec,sint constient ca si ei trebuie sa existe{si cine sint eu sa ii judec?}
    Sper ca imi spui „nea bebe”in gluma,ca nu am decit 80 de ani!!!!!!!!!

  4. omul cu caruta spune:

    asta e, fiecare individ are despre sine o parere mult mai buna decat este cazul, stiu ce spun, uitati-va la mine……..

  5. aspoiu spune:

    Salutari.
    De ce asa putine povestiri ?

  6. michael spune:

    o cauza ar fi vacanta, alta ar fi ca in Romania (totusi) nu se scrie mult si bine… sper sa ne revansam in nr. urmator

  7. Balin Feri spune:

    Nu stiu cum sunt altii,dar eu, de cate ori scriu ceva,vreau sa fiu contrazis.Daca toti ar fi mereu de acord cu ceea ce spun ,foarte repede as ajunge la a ma plafona,din discutiile in contradictoriu se nasc idei noi,intelegeri noi si de regula cand doua puncte de vedere diferite sau doua abordari alternative ale aceleasi probleme se intalnesc ,se ajunge in final la o concluzie mult mai aprofundata si mai apropiata de adevar.Asa ca,traiasca polemica.Foarte important insa,sa invete toti participantii diferenta dintre o discutie in contradictoriu si o cearta,intre tupeu si nesimtire,intre ambitie si incapatanare.

  8. IVONE spune:

    Mie CIRCOTASII ca specie imi plac. Poate pentru ca ma numar printre ei? Cuvintul in sine are o conotatie afectuoasa, chiar prin felul in care suna. Dar nu cred ca la ei se refera Maic. Circotasii au simtul polemicii, dovedesc o grija speciala pentru detalii si de cele mai multe ori nu le lipseste spiritul autoironic. In plus, stiu sa piarda sau sa nu se ia prea in serios. Ca urmare sint, fireste, utili. Maic se refera la cei care umplu gheata de singe (ca la hochei), care iau totul foarte personal si considera viata un ring. Astia sint rai, aroganti (impresia ca au intotdeauna dreptate este aroganta, nu?) si dispretuiesc diplomatia (care nu inseamna lipsa de coloana vertebrala, ci pur si simplu respect pentru sensibilitatile celorlalti).

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.