REVISTA NAUTILUS / Editoriale / Critica în era FB

Critica în era FB

Catalin Badea Gheracostea • 17:00 - 03.08.2015 • 

Voicu Bugariu spunea foarte frumos încă în 1971, în Incursiuni în literatura de azi, că „criticul criticii este un critic ratat“. Relua apoi ideea, cu o întorsătură de frază, în Analogon, peste aproape un deceniu, lăsând ratatului posibilitatea să descopere „noi forme de conștiință critică“. O trecere în revistă a principalelor idei care ajută la înțelegerea unui domeniu literar, fie cazul fantasticii noastre de acum, este evident utilă și îndrăznesc să urmăresc mica, dar proteica idee a lui Voicu Bugariu, cu acoperire imediată pe felul în care Facebook-ul este folosit în spațiul sf&f românesc.

Raportul meu cu FB-ul (îngăduiți-mi prescurtarea, lăsați reprezentanții firmei să se supere pentru uzul greșit al brandului) nu este unul prietenos. Deși la nivel intelectual și emoțional înțeleg importanța FB-ului, preponderența sa și chiar dependența pe care o dă – asemenea unui sistem de operare Windows, plin de bug-uri, dar fără de care 95% din computere n-ar fi mers în anii 90 – nu pot, monșer, pentru ca să mă mai înscriu în massa de utilizatori FB, cu inima împăcată. Și aceasta se întâmplă deși am promis că „voi feisbuci și eu“ în 2015, mai ales după ce am primit niște observații că, inclusiv profesional, un bun FB îți acordă mult mai ușor un „F.B.“ pentru ceea ce faci (punctual, cică dacă aș fi anunțat orele de lansare ale cărților Bendis de la Tracus Arte, la Gaudeamus-ul trecut, pe FB-ul meu, nu s-ar fi produs suprapuneri cu celelalte lansări din micuța noastră comunitate…). Really?!

Să zicem că sunt varză la promovarea pe FB (ca să nu mai vorbesc de autopromovare, marea găselniță: selfie + status pe FB + like-uri = ce face un individ pentru a ieși din massă, adică pentru a rămâne persoană), am un retard în codurile sociale acceptate recent etc. OK. Știu că există oameni angajați pentru a îmbunătăți prezența FB a unor entități, când îmi vor prisosi niște bani, voi investi în asta. Problema mea este că, în urma inadecvării în primul rând emoționale la FB (la care like-urile date de imbecili la anunțuri mortuare și alte like-uri similare au contribuit decisiv), am schițat cu instrumentele profesiei mele (să zicem „literat“ și „comunicator“, CV-ul meu se găsește pe net pentru curioșii adevărați) o analiză a aplicabilității FB-ului pe ceea ce fac în fantastica românească, respectiv critică literară. Și, ca să citez din memorie una din frazele-tip ale amicului Pâtea, „iată ce am aflat“:

  1. pe subiectul scrierilor originale românești de sf&f, cantitatea de text pe FB este mai mare decât cea obținută din însumarea studiilor, cronicilor, recenziilor și însemnărilor de blog literar sau personal, luate la un loc;
  2. pe zisul subiect, pe FB, tipul de text dominant este comentariul, în pofida posibilității, în special în paginile de (auto)promovare, publicării de texte care corespund speciilor literare și de comunicare consacrate, respectiv, în ce mă interesează, în pofida posibilității oferite de FB de a publica cronică, recenzie etc.
  3. comentariul, ca text literar, este scutit de necesitatea titlului, structurii, chiar a finalului/concluziei, ceea ce implică un efect primar emoțional, nu intelectual; cu alte cuvinte comentariul FB nu își creează o estetică proprie, adică se scoate pe sine de sub interpretarea de „text literar“. Rezumând, comentariul FB nu este text literar.
  4. comentariul, ca act de comunicare, parazitează un titlu, o structură, câteodată chiar o concluzie, el mizează pe a fi secundar, el are nevoie de o realitate textuală pre-existentă (indiferent de natura acesteia în raport cu esteticul) pentru a putea… comenta. De aici confuzia cu critica, fiindcă și ea este secundară, însă ea e în primul rând literatură, abia apoi „secundară“!
  5. rezultanta punctelor 3 și 4 este că, pe subiectul scrierilor originale românești de sf&f, realitatea actelor de comunicare de pe FB, prin dimensiunea lor comună – comentariul – iese din spațiul literar, chiar dacă toată lumea/fandomul de pe FB vorbește despre spațiul literar!
  6. dacă se acceptă punctele de la 1 la 5, se poate înțelege de ce nu mai pare o aberație, pentru un utilizator fervent (citește „dependent în sensul clinic“) de FB ca să-și măsoare și să judece impactul critic a ceva/cuiva decât prin prisma cantității de comentarii și like-uri. Până într-acolo încât să ceară comentariile cunoscuților, amicilor, celorlalți utilizatori generici. Avem deci Comentariul – produs de bază și finalitate principală a FB-ului.
  7. pe subiectul sf&f-ului românesc original, distincția dintre comentariul FB și speciile critice tradiționale (atenție! includ aici și blogul) este necesară nu atât pentru funcționarea comunicării interne a comunității de cititori/consumatori (fandomul extins), cât pentru valorizarea corectă a tipurilor de text critic.

La ce și cui îi este necesară „valorizarea corectă a tipurilor de text critic“? Atenție! Micro-studiul meu nu valorizează cine/ce/la ce scrie critică, nu l-am făcut pentru a exalta modalitățile de expresie pe care le practic eu sau cei la a căror părere țin (când e vorba de zisul subiect), ci face diferența între comentariul FB și cam tot restul textelor prin care cineva își poate da cu părerea (despre zisul…). Fac o critică a criticii, iar aceasta ar fi completă dacă îmi extind analiza la unde au ajuns, ce impact mai au și cum se scriu formele tradiționale de critică. Las completitudinea pe mai târziu, închei amintindu-mi de Voicu Bugariu și noua conștiință critică decelată de el în mileniul trecut… Ce mă face să mă înfior este că el vedea critica criticii atunci ca o parte firească a spațiului literar, fie ea și ratată (sau doar practicanții ei erau niște ratați), pe când eu tocmai am arătat că FB-ul și comentariile sale NU mai sunt literatură, nu mai sunt în spațiul literar!

Cu retardul meu în rutinele culturale, mă ridic să caut caseta piratată cu So what? al celor de la Metallica. Sau, ca într-un comentariu FB, doar vă zic că fac asta.

905 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.