REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / Tubb, Edwin Charles (1919 – 2010)

Tubb, Edwin Charles (1919 – 2010)

Aurel Cărăşel • 19:40 - 03.08.2015 • 

Tubb E.Ch.

Scriitor englez de SF, fantasy și western, născut la Londra, autor a peste 140 de romane și 230 de povestiri și nuvele. S-a căsătorit cu Iris Kathleen Smith, împreună cu care are două fete, Jennifer și Linda.

Înainte de a deveni scriitor de SF, s-a ocupat cu vânzarea de mașini de tipărit.

Începe să publice SF în anul 1951, când trimie revistei „New Worlds” povestirea „Nu există tăieturi mici”. În următorii 5 ani, scrie foarte multe texte de ficțiune, pe care le publică în revistele de profil, iar apoi le adună în volum, sub mai multe pseudonime (din care unele au fost păstrate secrete), dar și sub propriul nume. În cea de-a doua jumătate a deceniului al cincilea, producția sa literară scade ca volum, însă acest fapt nu-l împiedică să rămână unul dintre cei mai prolifici autori de space-opera.

Dintre cele aproape 50 de pseudonime utilizate în domeniul SF, cele mai cunoscute sunt Charles Gray, Gregory Kern, Carl Maddox, Edward Thompson, Voldstal Gridban, Gill Hunt, King Lang, Arthur Maclean, Brean Shaw și Roy Sheldon. De altfel, semnează primele romane SF cu pseudonim: „Patrula de lângă Saturn” (1951, ca King Lang), „Planeta eșuată” (1951, ca Gill Hant), „Argentis” (1952, ca Brian Shaw), și „Univers aiurit” (1952, ca Volsted Gridban).

Din anul 1952, începe să publice sub propriul nume – romanele „Impact extraterestru” și „Război atomic pe Marte”, deși cea mai bună operă a acestei perioade este semnată cu pseudonimul Charlestrey. Din uriașul număr de proze publicate în reviste, se distinge „Dribling prăfuit”, apătură în paginile magazinului „Authentic”, între 1955-1956, revistă pe care ECT a condus-o până în 1957.

Cu „Aventură 2115”, semnată Charles Grey, începe să producă în mod constant romane de aventuri: „Pulbere extraterestră” (1952-1953, în paginile revistei „New Worlds; premiul Nebula, în 1954); „Spațiul născând” (1956), o narațiune plină de dinamism despre viața la bordul unei nave-generație. Ambele romane constituie un exemplu concludent în privința folosirii limbajului și a termenilor specifici pentru revistele SF de tip „pulp”. „Aventură 2115” pune accentul pe trei teme la modă în epocă -reîncarnarea, supraomul și cibernetica, în povestea experienței pilotului primei nave cosmice din istoria omenirii, care revine la viață dintr-un prelung somn artificial, pentru a reînvigora o lume ce se degradează continuu, din cauza folosirii abuzive a mașinilor de prezis viitorul.

În deceniul al șaselea, autorul publică mai puține lucrări independente, pregătindu-se pentru lungile cicluri romanești, dintre care cele mai cunoscute rămân volumele seriei „Dumarest”: „Vânturile de pe Gath” (1967), „Derai” (1968), „Omul-jucărie” (1969), „Kalin” (1969), „Un bufon la rană” (1970), „Lallia” (1971), „Technos” (1972), „Veruchia” (1973), „Mayenne” (1973), „Jondelle” (1973), „Eloise” (1975), „Ochiul Zodiacului” (1975), „Jack, din neamul săbiilor” (1976), „Spectrul unui soare uitat” (1976), „Limanul din întuneric” (1977), „Temnița nopții (1977), „Incident pe Ath” (1978), „Sectorul Quillian” (1978), „Pânza de păianjen a plajei” (1979), „Universul Idunei” (1979), „Informație despre Terra” (1980), „Lumea promisă” (1980), „Nectarul Paradisului” (1981), „Raiul e pe Pământ” (1982), „Melome” (1983), „Angado” (1984), „Simbolul Pământului” (1984), „Templul adevărului” (1985).

Adaptarea pentru ORTF (Office de Radiodiffusion Télévision Française), în 1962, a romanului “Nava cu vele” a însemnat cel dintâi program de SF din istoria televiziunii franceze.

Cel mai cunoscut roman al lui ECT rămâne “Space-Born” (1956), care debutează ca serial în revista SF „Star Ship”. Subiectul dezvoltă povestea unei „nave-generație”, o societate umană dezvoltată din cea de-a XVI-a generație care i-a urmat echipajului original, într-o călătorie 300 ani, de pe Terra către Pollux.

Ciclul SF cel mai cunoscut al lui Tubb rămâne “Saga Dumarest”, o narațiune a aventurilor dintr-un viitor îndepărtat a călătorului Earl Dumarest. Acesta încearcă să găsească drumul înapoi către planeta sa de origine, Pământul, pornind dintr-o regiune a spațiului atât de îndepărtată, încât existența planetei este considerată a fi nimic mai mult decât un mit. Realizată inițial în stilul pe care Michael Moorcock îl consideră o „imitație conștientă și recunoscută” a poveștilor lui Eric John Stark Leigh Brackett, ciclul a dezvoltat ulterior un stil unic, caracteristic pentru Tubb.

Personajul principal al ciclului este Earl Dumarest, un soldat-al-norocului care se află angajat, alături de confrații de arme, în îndelungata și obositoarea operațiune de căutare a Terrei, de pe care a fost smuls de la o vârstă fragedă. Principalul obstacol căruia trebuie să-i facă față este acela de a nu trece de partea (tot mai numeroasă) a celor care consideră că Pământul este numai o legendă, venită din preistoria astronavigatorilor. Acțiunea se petrece la câteva secole după prăbușirea Imperiului Galactic, iar populațiile umane risipite pe nenumărate planete vorbesc încă aceeași limbă și păstrează nenumărate obiceiuri comune. Dumarest, alături de ceilalți soldați-ai-norocului din compania sa înaintează, treptat, în cercuri din ce în ce mai strânse, către exteriorul Centrului Galactic, zonă unde în trecut s-a aflat capitala. Căutarea Terrei se face conform unui plan inițial pornit de la ideea că planeta de origine se găsește la periferie, într-unul din brațele spiralate ale Galaxiei. Dumarest este convins că pe Pământ se găsește Cyclan, o uriașă organizație-fantomă, formată din ființe umane legate în mod cibernetic la un uriaș calculator central organic, a cărui situare în spațiu este necunoscută. Cyclan ar putea să salveze omenirea de la disoluția socială ce o amenință după dispariția Imperiului, dar pentru asta cineva ar trebui, mai întâi, să o contacteze și să o convingă să intervină.

În paralel, ECT semnează cu pseudonimul Gregory Kern o continuare mult mai rutinată (în 17 volume) a subiectului unor space-opera deja cunoscute publicului cititor, având ca personaj central pe agentul galactic secret Cap Kennedy. Operă spațială în stilul lui Perry Rhodan, romanul în serial urmărește aventurile căpitanului Cap Kennedy, care a căpătat licența de a acționa simultan ca judecător, juriu și călău, având puterea de a interveni în orice situație care amenință pacea în regiunea spațială Terran Sfera, o federație interplanetară, care are în centrul său bătrânul Pământ. Independent și foarte bogat, Gregory Kern operează de pe nava sa personală, Mordain, fiind asistat în misiunile sale de inginerul Penza Saratov, de savantul veteran profesor Jarl Luden, precum și de navigatorul străin Veem Chemile, un cameleon umanoid, care pretinde că este descendent din Zheltyana, o rasa străveche, care a dominat Galaxia în trecutul îndepărtat, înainte să dispară fără urmă. Principalul scop al acestui echipaj exotic pare să fie descoperirea artefactelor misterioase, lăsate în urmă de către civilizația Zheltyana, pe diferite lumi.

Ca și Dumarest, acesta constituie elementul de legătură al mai multor opere, care îi vor urma: „Galaxia celui pierdut” (1973), „Nava prizonieră pe Sergan” (1973), „Monstrul de pe Meteleze” (1973), „Detașamentul din craniu” (1974), „Nestemata din Jarhen” (1974), „Alertă Seetee!” (1974), „”Poarta de pe Gholan” (1974), „Mâncătorul de lumi” (1974), „Pământ înrobit” (1974), „Planeta groazei” (1974), „Icrele lui Laban” (1974), „Pirații genetici” (1974), „O lume în flăcări” (1974), „Fantomele de pe Epidoris” (1975), „Mimii de pe Dephene” (1975), „Dincolo de lentilele galaxiei” (1975), „Galactiada” (1976).

 

Alte opere: „Mutanții rebeli” (1953), „Aventuri pe Venus” (1953), „Viață extraterestră” (1954), „Lumea-terminus” (1954), „Călătorie pe Marte” (1954), „Orașul unde nu ne vom mai întoarce niciodată” (1954, „Legiunea stelară” (1954), „Planeta-iad” (1954), „Omul care a înviat” (1954), „Povestiri supranaturale” (1957), „Baza lunară” (1964), „Zece pentru mâine” (1966), „Cumpărătorul de vieți” (1965), „Viața e un vis” (1967), „Marte” (1968), „Evadare în spațiu” (1969), „Zborul S.T.A.R. (1969), „Secolul lui Manikin” (1972), „Un ventilator contra prafului stelar” (1972), „O sabie în zăpadă” (1973), „Cursă de coliziune” (1979), „Primitivul” (1977), „Moartea îmbracă o față albă” (1957), „Temă stelară” (1979), „Păunul de pe Omphalos” (1980).

Cu pseudonimul Charles Grey: „Dinastia judecății de apoi” (1980), „Orașul chinuit” (1953), „Spațiul foamei” (1953), „Zbor spre Marte” (1953), „Mâna lui Havoc” (1954), „Omul extra” (1954)

Cu pseudonimul Volsted Gridban: „Celălalt Univers” (1952), „Planetoid înstrăinat Ltd” (1953), „Drogul lui Braey” (1953), „Evadat din timp” (1953)

Cu pseudonimul Arthur Maclean: „Atingerea răului” (1959)

Cu pseudonimul Carl Maddox: „Lume locuită” (1954), „Amenințare din trecut” (1954)

Cu pseudonimul Roy Sheldon: „Mâncătorul de metal” (1954)

Cu pseudonimul Edward Thompson: ciclul „Imperiul Roman” („Sclavul Atilus” /1975, „Atilus Gladiatorul” /1975, „Gladiatorul” /1978)

953 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.