REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / MALZBERG, Barry Norman (1939 – )

MALZBERG, Barry Norman (1939 – )

Aurel Cărăşel • 18:56 - 04.11.2015 • 

Malzberg Barry 1Scriitor american, născut în New York City, statul New York. În prezent, locuiește împreună cu soția și fiica sa în Manhattan.

Prima sa operă publicată este o povestire și e semnată cu pseudonimul K.M. O’Donnell – „Venim pe fereastră” (1967, în rev. „Gal”). Ea este urmată repede de nuveleta „Război final” (1968, în rev. „FSF”), care relatează istoria unui soldat indisciplinat, prins într-un nesfârșit joc de-a războiul. De altfel, BNM folosește mai multe pseudonime, mai ales în lucrările ne-SF: Mike Barry, Mel Johnson și Gerrold Watkins. În rândul acestora din urmă, cele mai multe sunt romane erotice, dar și 4 excelente romane polițiste, uneori cu tentă SF, realizate în colaborare cu Bill Pronzini („Țipetele nopii”/1979 include ca elemente de recuzită folosirea de puteri extrasenzoriale).

Vreme de de 7 ani, BNM este un scriitor extrem de prolific în domeniul SF, publicând aproximativ 20 de roamne SF și peste 100 de nuvele și povestiri. Spre sfârșitul anilor 1980, producția sa literară scade în mod dramatic, autorul rupând-o cu SF-ul, din motive pe care le explică în antologia de eseuri „Mașinile nopții – SF-ul anilor optzeci” (1982).

Antologiile „Război final și alte fantezii” (1969), „În buzunar și alte povestiri” (1971), romanele „Poporul liber” (1969), „Ziua Universului” (1971), precum și textele absurde „Locuitori ai adâncului” (1970) și „Strânși în Sala Planetelor” (1971), satire în care ni se prezintă fani și scriitori de SF în luptă cu extratereștri, sunt cu toate publicate sub pseudonimul O’Donnell.

Cele dintâi romane SF publicate sub propriul nume se axează pe comentarii critice la adresa programului spațial american Apollo – „Astronauții morți” (1971), „Descoperiri” (1972) și „Dincolo de Apollo” (1972). Ultimul dă naștere la numeroase controverse, după ce câștigă, la Discon, premiul „John W. Campbell Memorial” (printre altele, romanul este acuzat că dă dovadă de un spirit complet anticampbellian, conform declarației lui Poul Anderson). Cele trei opere îi prezintă pe astronauți ca pe niște arhetipuri ai umanității contemporane alienate, străduindu-se să dea sens unei lumi de neînțeles, incapabilă să dea socoteală pentru eșecul pe care-l înregistrează.

„Distrugerea templului” (1974) este un roman care dezvoltă o distopie politică: încercarea de asasinat a președintelui Kennedy se petrece în octombrie 2016, iar de aici toate consecințele pe care le dezvoltă simpla permutare în sus-timp a acțiunii conduce la rezultate absolut imprevizibile și înspăimântătoare. Roamnul e narat la persoana întâi, dar povestitorul nu pare să fie același în toate cazurile: rând pe rând, el este un narator anonim, martor la eveniment, președintele Kennedy, o sosie destinată substituirii președintelui, Martin Luther King, Malcom X, precum și fiecare dintre complicii la asasinat.

Personajele construite de BNM sunt foarte diverse, dar toate sunt prinse în capcane existențiale fără ieșire, extrem de diverse ca natură, de la cele pur SF, până la cele desprinse din fantezia erotică. În „Ecranul” (1968), eroul nu poate să obțină satisfacție sexuală decât dacă se autoproiectează în lumea fanteziilor evocate de cinematograf, în timp ce în „Mărturii din districtul Westchester” (1971) un seducător prolific obține această satisfacție nu din actul sexual propriu-zis, ci din singurătatea și disperarea care îl urmăresc cu încăpățânare pretutindeni.

În “Căderea astronauților” (1971), ne găsim într-o lume a unui viitor nu foarte îndepărtat, în care programul spațial american și-a pierdut elementul de atracție și de noutate, din cauza lansărilor permanente de nave către Lună. La aceasta au contribuit și manipulările de opinie, realizate de cei care se ocupă de imaginea publică a NASA, care au interesul să militarizeze în secret programul. Întregul edificiu are însă picioare de lut și totul se transformă în coșmar, atunci când pilotul Richard Martin este implicat, fără voia sa, în acest complot politic. Pus la manșa unui vehicul spațial în al cărui depozit se găsesc arme nucleare, el este trimis spre Selena pentru a le încredința militarilor care au luat deja în vizor diferite puncte de pe Terra. Coșmarul care stă să înceapă este încă strâns în mâna lui Martin. Va putea el să salveze civilizația?

În romanele „Ziua incendiului” (1974) și în „Tactici de cucerire” (1974), extratereștrii amenință Terra și, pentru ca să declanșeze războiul, le dau pământenilor să îndeplinească sarcini absurde. În „Galaxii” (1975), personajul principal este comandantul unei astronave-morgă, care cade într-o gaură neagră. Eroul din „Scop” (1976) este un călător temporal, care încearcă cu disperare să modifice istoria ce a creat imposibilia lume în care-și duce existența. Chiar și situația scriitorului de SF, care se străduiește să facă față vieții reale și presiunilor pieței literare, devin în „Lumea lui Herovit” (1973) o metaforă a înstrăinării umane.

D.p.d.v. stilistic, proza lui BNM demonstrează o extraordinară sensibilitate și intensitate a trăirii. Detractorii îl consideră plin de o neagră și disperată monotonie, uitând, de fapt, că el este un adevărat maestru al umorului negru, care dramatizează uneori în exces relațiile dintre mintea umană și mediul social, într-un uriaș teatru ce se mișcă dinspre SF către absurd. Scrisul său este influențat de textele unor autori cunoscuți în Statele Unite, precum Norman Mailer, J.D. Salinger, Saul Bellow, James Agee, dar și de romanele scriitorilor ruși considerați clasici – Vladimir Nabokov, Fyodor Dostoyevsky și Nikolai Gogol.

După 1976, publică din ce în ce mai rar, în special cărți main-stream ale căror personaje au apartenență istorică reală. Eroul comediei negre „Corala” (1978) este Beethoven, în timp ce remarcabilul roman care este „Crucea de foc” (1982) îl are ca personaj pe Isus.

 

Alte opere: “Oracolul celor o mie de mâini” (1968), “Ecranul” (1968), “Oameni goi” (1969; cu pseudonimul K.M. O”Donnell), “Strânși în Sala Planetelor” (1971; cu pseudonimul K.M. O”Donnell), “Ziua Universului” (1971; cu pseudonimul K.M. O”Donnell), „Sub acoperire” (1972), “Revelații” (1972), “Confesiuni din ținutul Westchester” (1972), „În incintă” (1973), „Omul dinăuntru” (1973), “Lumea lui Herovit” (1973), „Susținerea” (1974), “Ziua combustiei” (1974), “Distrugerea templului” (1974), “Tactici de cucerire” (1974), „Pe o planetă extraterestră” (1974), „Afacerile Sodomei și Gomorei” (1974), “Noaptea Guernicăi” (1974), „Conversații” (1974), „Afară de pe Ganimede” (1974), „Noaptea Guernicăi” (1974), „Omul-joc” (1975), “Galaxii” (1975), „Multiplele lumi ale lui Barry Malzberg” (1975), „Aici, jos, în Cartierul Visului” (1976), „Cele mai frumoase povestiri ale lui Barry Malzberg” (1976), „Ultima afacere” (1976), „Malzberg în larg” (1979), „Bărbatul care a iubit-o pe Doamna de la Miezul-Nopții” (1980), “Crucea de foc” (1982), „Noua versiune a lui Sigmund Freud” (1985).

791 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.