REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / GARRETT, Gordon Randall Phillip David (1927 – 1987)

GARRETT, Gordon Randall Phillip David (1927 – 1987)

Aurel Cărăşel • 11:43 - 02.10.2015 • 

Randall GarretScriitor american, născut în Lexington, statul Missouri. Studiază științele naturii la Universitatea Texas tech, în Lubbock, luânduși apoi licența. După ce cochetează scurt timp cu ideea de a intra în Corpul Pușcașilor Marini americani, se răgândește și se angajează în industria din Michigan, după care se mută la New York. Tatăl său, cu care are o relație strânsă, moare la începutul anilor 1960, fapt care îl determină să renunțe la scris și să revină în Texas, în casa părinților săi. Aici își întâlnește prima soție, cu care se mută mai târziu în California. În 1963, divorțează și numai întâlnirea cu Vicki Ann Heydron (cu care se căsătorește în 1978), îl determină să se reîntoarcă la scris.

Debutează în SF în iunie 1944, când revista „Astounding SF” îi publică o vinietă, intitulată „Probabilitate zero: lipsa căldurii” (era un adolescent de numai 16 ani și jumătate!).

Nuvela “Cabana de vânătoare” (1954) este textul care atrage definitiv asupra sa atenția cititorilor de SF. Trama este simplă, dar captivantă: un spion reușește să treacă de sistemele defensive ale cabanei de vânătoare a unui senator nemuritor și îl asasinează. Adevărata poveste începe însă de-abia de aici încolo, când sistemele automate de apărare ale cabanei capătă viață, în clipa morții, și încep să-l vâneze pe asasin, folosindu-se de roboții din serviciul public al orașului.

Considerând că poate să devină scriitor profesionist, în intervalul anilor 1950-’60, publică în paralel, în „Astounding SF”, „Amazing Stories” și „Fantastic”, povestiri și nuvele de autor și în colaborare cu Robert Silverberg și Laurence M. Jennifer. Folosește mai multe pseudonime, cele mai cunoscute fiind David Gordon, Darrel T. Langart, Mark Philips, Walther Bupp și John Berryman, Gordon Aghill, Ralph Burke, Alexander Blade, Richard Greer, Ivar Jorgen, Clyde Mitchell, Leonard G. Spencer. S.M. Tenneshaw și Gerald Vance.

Cele mai fructuoase colaborări cu R. Silverberg se concretizează în prozele din ciclul Nidor, care cuprinde „Planeta înfășurată” (1957) și „Lumina din zori” (1958), apărute sub numele de Robert Randall. Împreună cu L.M. Jennifer, scrie o trilogie, axată pe o temă care pune în prim-plan puterile parapsihologice – „Creier de escroc” (1962), „Imposibilii” (1963), „Supermintea” (1963).

„Distrugătorii”, publicată în 1959 în paginile revistei „Astouding” este considerată cea mai bună nuvelă a sa. Cu referire directă la Războiul de Secesiune dintre statele nordiste americane și cele sudiste, proza își dorește să simbolizeze înfrângerea Sudului sclavagist în fața armatelor nordiste, aparent eliberatoare. Problema pe care o pune autorul depășește însă particularitatea acestui caz istoric și se circumscrie în latura mult mai generală a filozofiei umane: avem sau nu dreptul să distrugem un mod de viață al unor persoane care se declară fericite cu el, în numele unor norme etice sau politice, admise la un moment dat în istoria umanității? Nuvela ne înfățișează istoria planetei Xedii, agricolă prin modul de viață al societății sale, pe care populația trăiește într-o stare de fericire generală, deși situația socială nu pare să o indice la o privire superficială – statul este de natură feudală, pământurile fiind stăpânite de o mână de nobili, iar lucrătorii sunt legați de pământ ca iobagii, trăind sub tutela paternalistă a stăpânilor lor. Privind lucrurile de la nivelul vieții lor de zi cu zi, autorul demonstrează însă că ei sunt absolut fericiți și că nu-și doresc vreo modificare a situației. Guvernul uneia dintre coloniile planetare vecine nu este însă de aceeași părere și este ferm hotărât să vină în ajutorul lor pentru a le aduce libertatea. Deoarece nobilii nu vor să înceteze relațiile feudale, războiul izbucnește și, cu toată împotrivirea lor eroică, locuitorii de Xedii sunt învinși, în cele din urmă, de invadatori. Libertatea adusă cu forța poate provoca însă mai multă nefericire decât întreg sistemul social înlăturat. Ideea, sugerată în final de autor, este că nu avem dreptul ca în numele unei opinii să facem binele cu forța, deoarece în acest ca este vorba tot despre un fel de fascism, care încearcă „eliberarea” unui popor mulțumit de forma sa de guvernământ. Esențialul pentru om nu îl reprezintă noțiunile abstracte ale teoriilor despre fericire, ci fericirea însăși, care îmbracă, uneori, forme neașteptate.

Opera care îl impune însă în ochii cititorilor îl reprezintă ciclul de povestiri publicat în revista „ASF” între 1964 și 1976 și reluat apoi în volumele „Prea mulți magicieni” (1967), „Crimă și magie” (1979) și „Lordul Darcy anchetează” (1981), reunite în final în culegerea „Lordul Darcy” (1983), carte care se concentrează pe explorările detectivului Darcy efectuate într-o lume alternativă, în care magia lucrează în colaborare cu legile lui Frazer și ale căror implicații sunt lămurite treptat cu ajutorul metodelor științifice. Întâlnim aici un imperiu anglo-francez, condus de o dinastie a Plantageneților, care a supraviețuit până în secolul XX și în care operele de magie sunt codificate în manieră științifică. Cărțile dedicate detectivului Darcy (realizat în mare parte, ca personaj, după modelul clasicului Sherlock Holmes) sunt pline de elemente umoristice și de jocuri de cuvinte. Scriitorul Michael Kurland a scris două continuări ale acestor romane, avându-l drept personaj principal pe Domnul Darcy.

Primul roman SF publicat de RG este „Copilul nechibzuit” (1962), al cărui subiect are în centrul său un computer dominat de sentimente.

„Tot ce poți face…” (1963; cu pseudonimul Darrel T. Langart) se referă la o bătălie dintre un erou cu puteri superumane și o rasă extraterestră.

Interesat de umor și de ironie, RG scrie mai multe parodii în versuri și în proză, publicate în principal în „The Magazine of Science Fiction” și „Science Fiction Quarterly” (vezi volumul „Parodii clătinate”/1956), precum și povestiri în care schițează portretul cățelului lățos inteligent Feghoot (subiect preluat de la Reginald Bretnor), în ciclul „Benedict Breadfruit”, publicat cu pseudonimul Grandall Barreton, în revista „AMZ”.

Împreună cu Janifer, scrie un roman fantasy comic, „Pasiuni păgâne” (1959), încercând o revenire la mitologia clasică, în încercarea de a prezenta un viitor dominat de înalta tehnologie.

În anul 1980, apare „Decolarea”, cel mai bun volum umoristic al său, precum și „Din nou, decolarea” (1987), o continuare a celui dintâi, la alți parametri. În 1982, apare culegerea „Cele mai bune povestiri ale lui Randall Garrett” (1982), editată de prietenul său Robert Silverberg, în care avem de-a face cu o selecție ceva mai eclectică a povestirilor sale umoristice.

Credincios catolic fervent, RG se preoțește, apoi abandonează ordinul și se căsătorește pentru a treia oară. Noua soție, Vicki Ann Heydron, este cea care-l face să revină la scris. Împreună, pun la cale proiectul ciclului heroic-fantasy „Gandalara”, dar, în 1979, suferă un atac de encefalită și petrece ultimii 8 ani de viață într-o stare de comă profundă (din 1981, se găsea într-o unitate de asistență medicală, din Waco).

De aceea, cea care-l realizează este Vicki, ciclul fiind alcătuit din volumele „Sabia lui Raithskar” (1981), „Oglinda lui Dyskornis” (1982), „Bronzul lui Eddarta” (1983), „Fântâna întunericului” (1983), „Căutarea lui Ka” (1984), „Întoarcere la Eddarta” (1985), „Zidul râului” (1986). Primele trei sunt reunite în „Ciclul Gandalara” (vol. 1/1986), iar următoarele trei în „Ciclul Gandalara” (vol. 2/1986).

În 1999, RG câștigă Marele Premiu pentru Istorie Alternativă, cu ciclul Lordului Darcy.

 

Alte opere: “Pasiuni păgâne” (1959; împreună cu Laurence Janifer), “Copilul înțelept” (1962), “Decolarea” (1980; cuprinzând imitații parodice ale textelor unor scriitori precum E.E. Doc Lensman), “Cele mai bune povestiri ale lui Randall Gareth” (1982; editate de R. Silverberg), “Prea multă decolare!” (1987), “Nițică inteligență” (2009; în colaborare cu R. Silverberg), “Psihopat și alte povestiri SF” (2009), “Leland Hale, escrocul galactic” (2011).

699 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.