REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / Du Maurier, Daphne (1907-1989)

Du Maurier, Daphne (1907-1989)

Aurel Cărăşel • 8:55 - 11.04.2015 • 

Du Maurier Daphne

Scriitoare engleză, nepoata lui George du Maurier. Se naște la Londra, fiind a doua din cele trei fete ale cuplului Sir Gerald du Maurier, actor-manager, și al actriței Muriel Beaumont. Bunicul ei este scriitorul George Du Maurier, creatorul cunoscutului personaj Svengali, din romanul „Trilny”. Sora ei mai mare Angela ajunge la rândul ei scriitoare, iar sora mai mică, Jeanne, pictoriță. Mulțumită celebrității tatălui său, face cunoștință în copilărie cu o mulțime de actori și actrițe, care îi vor influența mai târziu cariera literară. În 1932, se căsătorește cu maiorul Frederic Browning, împreună cu care două fete și un băiat (Tessa, Flavia și Christian).

Publică primul roman, intitulat „Spirit iubitor”, în 1931.

Este cunoscută mai ales pentru romanele sale extrem de apropiate de mediul SF, a căror acțiune se petrece, de obicei, în provincia Cornwall și care este adesea (asemnea primului ei roman „Suflet iubitor”/1931) povestea unei fantome, colorată cu puțin iz de supranatural. Astfel, eroul din „Casa de pe țărm” (1969) este expediat în Cornwalul Evului Mediu, cu ajutorul unei doze de medicamente, iar viitorul apropiat este extrapolat în romanul SF „Stăpânește Britannia!” (1972) – Cornwalul este invadat de SUA, în timpul căreia se înfruntă indigenii rebeli cu o armată de yankei plictisitori.

Critica literară a vremii are adeseori o atitudine de distanțare critică față de opera ei, motivând faptul că nu prezintă gradul de intelectualizare al unui George Eliot sau Iris Murdoch. Cu toate acestea, istoria literară o apreciază ca pe o povestitoare înnăscută, iar volumele sale au situat-o pe primul loc, într-un top al autorilor cel mai frecvent împrumutați de pe rafturile bibliotecilor publice. Considerată adeseori un autor romantic, MD se împotrivește destul de agresiv acestei etichete, susținând că romanele sale, îndeosebi, au rareori un final fericit, iar scriitura nu atinge coloratura frecvent sinistră și paranormală a prozelor de această factură.

Descoperirea recentă a unui volum de povestiri în manuscris al autoarei, scrise la vârsta de 21 de ani, aduce în prim-plan, totuși, admirația sa secretă pentru textele gotice, cu fantasticul lor realizat în tușe groase, marcând legătura cu atât de neobișnuita sa nuvelă de mai târziu „Păsările”. Una dintre povestiri, „Păpușa”, aduce în prim-plan o poveste pasională tulburătoare între o tânără și o păpușă mecanică de sex masculin (până la un punct, aceasta fiind o replică inversă la romanul lui Villiers de L’Isle Adam „Viitoarea Evă”).

Dintre nuvelele cele mai cunoscute ale lui DM, se detașează „Păsările”, apărută în volumul „Mărul – Un miniroman și alte povestiri” (1952). Trama textului este extrem de simplă, autoarea fiind interesată nu atât de acțiune, cât mai ales de reacția psihologică a oamenilor luați ca individualități, dar și a colectivelor de indivizi, în fața unui stres puternic, traumatizant. Păsări obișnuite, dintr-un orășel obișnuit de provincie, încep brusc și fără nici o explicație o serie de atacuri ucigașe asupra populației. Este o operă în care fragilitatea dominației umane asupra naturii și a lumii este imaginată în mod destul de convențional, suprapunându-se peste un peisaj liniștit, răvășit fără averstiment de o monstruoasă și inexplicabilă izbucnire agresivă. Textul nu aparține în mod clar mediului SF, deoarece nu oferă nici o explicație rațională, în termeni științifici, pentru furia păsărilor. După subiectul acesteia, regizorul Alfred Hitckock realizează celebrul film horror cu același nume, iar după textul „Nu privi, acum”, publicat în volumul „Nu le citi după miezul nopții” (1971), Nicholas Roeg realizează scenariul filmului „Nu te uita, acum!” (1973).

Mai multe dintre operele sale devin subiect de scenariu de film, printre care romanele „Rebecca” (Premiul Oscar pentru imagine, în 1941) și „Jamaica Inn”, precum și nuveletele „Păsările” și „Nu te uita, acum”, primele trei fiind regizate de Alfred Hitchcock și de Nicolas Roeg.

Alte opere considerate importante ale autoarei rămân „Țapul ispășitor” și „Generalul regelui”. Acțiunea acesteia din urmă se situează între cele două războaie civile engleze și îi oferă cititorului o imagine obiectivă asupra acestui important segment din istoria Angliei.

În ultima perioadă de creație, DM se reprofilează pe texte de nonficțiune, inclusiv biografii literare, din dorința secretă de a fi acceptată drept un scriitor serios, asemenea vecinei sale de cartier, istoricul și eseistul AL Rowse.

 

Alte opere: „Progresele lui Julius” (1933), „Vine vântul, vine vremea” (1940), „Maree de septembrie” (1948), „Paraziții” (1949), „Verișoara mea Rachel” (1951), „Marry Anne” (1954), „Sticlarii” (1963), „Zborul șoimului” (1965), „Nu mai târziu de miezul nopții” (1971), „Încântătorul Cornwall” (1989).

1037 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.