REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / Dozois, Gardner (1947 – )

Dozois, Gardner (1947 – )

Aurel Cărăşel • 14:30 - 08.12.2008 • 

Gardner DozoisImage via Wikipedia

Scriitor american, cunoscut în istoria SF-ului american mai degrabă ca editor de revistă şi antologator. Născut în localitatea Salem, statul american Massachusetts. În prezent, trăieşte în statul american Philadelphia.

Intră în cîmpul SF în anul 1966, cînd publică nuvela "Omul gol", în revista "If". Este însă nevoit să abandoneze activitatea literară pe perioada satisfacerii serviciului militar (unde lucrează ca ziarist militar). După armată, începe din nou să scrie, în special povestiri. Cele mai reprezentative sînt "Un tip special de dimineaţă" (1971) şi "Lanţurile mării" (1972), proze care au atras atenţia criticilor asupra lui. Aceştia îl acuză de pesimism accentuat şi de lipsă de interes în privinţa formei stilistice a naraţiunii. Ambele povestiri fac parte din volumul "Omul invizibil" (1977), unde sînt incluse cele mai bune naraţiuni din ultima parte a vieţii sale.

Primul roman, "Coşmarul albastru" (1975), scris în colaborare cu George Alec Effinger, nu are o valoare literară deosebită. Operă realizată în grabă, demonstrează multe lipsuri în ştiinţa naraţiunii, a dozării acţiunii şi a realizării personajelor.
În 1974, scrie romanul "Străinul", în care narează puternica poveste de iubire dintre un bărbat uman şi o femeie extraterestră. Moartea acesteia la naşterea fiului lor, este, biologic vorbind, inevitabilă, acest fapt oprind o imposibil de înţeles intervenţie în cultura şi solitudinea intrinsecă unor fiinţe inteligente – oamenii.

Fără a fi un autor prolific, Gardner Dozois colaborează frecvent cu diverşi asociaţi în realizarea de proze SF – Susan Casper (cu care se şi căsătoreşte), Jack Dann, Jack C. Haldeman II şi Michael Swanwick. Majoritatea povestirilor şi nuvelelor sînt reunite tîrziu, în 1990, în volumul "Dansînd încet de-a lungul timpului".
Cu romanul "Pacificatorul" (1983) cîştigă Premiul Nebula pe anul respectiv. Acelaşi lucru se întîmplă în anul următor şi cu romanul "Copilul din zori" (1984).
Gardner Dozois este interesat, în egală măsură, şi de critica SF. În volumul "Opera de ficţiune a lui James Tiptree, Jr." (1977), construieşte un model de analiză literară cu ajutorul căruia demonstrează falsitatea afirmaţiilor lui Alice Sheldon, care demonstrase în diferite scrieri din epocă cum că numele Tiptree ar fi pseudonimul ei. În 1991, îşi adună cele mai bune texte critice în volumul "Scriind Science Fiction şi Fantasy – 20 de eseuri dinamice ale Topului Profesioniştilor la zi".

Începînd cu anul 1985, devine editor la revista "Isaac Asimov Magazine", unde întreprinde o muncă atît de performantă, încît cîştigă, între 1988-2002, cincisprezece premii HUGO, la categoria "Cel mai bun editor".

În 1972, editează prima sa antologie, "O zi din viaţă". Urmează "Puterea viitorului" (1976, împreună cu Dann), "Cealaltă lume" (1977), "Extratereştrii" (1980), "Unicornii" (1982), "Pisicile fermecate" (1984), "Bestiarul" (1985), "Sirenele" (1985), "Vrăjitorii" (1986), "Demonii" (1987), "Poveşti cu cîini" (1987), "Grozavul" (1988), "Cele mai bune povestiri SF publicate în Isaac Asimov Magazine" (1988), "Călătorii în timp" (1989), "Cele mai bune povestiri transcedentale publicate în Isaac Asimov Magazine" (1989), "Şerpi de apă" (1989), "Dinozaurii" (1990), "Pisicile fermecate II" (1991) şi "Piticii" (1991), "Cele mai bune povestiri cu extratereştri publicate în Isaac Asimov Magazine" (1991), "Cele mai bune povestiri despre roboţi, publicate în Isaac Asimov Magazine" (1991, cu Sheila Williams), "Cartea legendară a SF-ului" (1991) şi "Clasicii moderni ai SF-ului" (1992).

Începînd cu anul 1977, GD editează mai multe antologii din seria "Cele mai bune povestiri SF ale anului", pentru care primeşte 15 Premii LOCUS. Seria este considerată o „venerabilă instituţie“ a SF-ului. Aici vor fi publicaţi, de-a lungul anilor, Ian McDonald, Alastair Reynolds, Michael Swanwick, Robert Reed, Ken MacLeod, Bruce Sterling, David Gerrold, Stephen Baxter, Vonda McIntyre, Gene Wolfe, Neal Asher, Joe Haldeman, James Patrick Kelly. Mai întîi, apar "Cea de-a şaptea colecţie anuală" (1978) şi "Cea de-a noua colecţie anuală" (1979). Apoi lansează o altă serie "Cea mai bună colecţie anuală de povestiri SF", începînd din 1984. În prezent a ajubns la volumul al 25-lea.

Alte opere: “Cătuşele mării” (1971), “Aparatele iubitei Grace” (1973), “O zi din viaţă“ (1973), “Coşmarul albastru” (1977; cu George Alec Effiger), “Omul vizibil” (1977), “Călător într-o ţară veche” (1983), “Dans lent de-a lungul timpului” (1990), “Visuri geodezice” (1992), “Cavalerul fantomelor şi al umbrelor” (1999), “Copilul dimineţii şi alte povestiri” (2004), “Cînd a venit ziua cea mare” (2005), “Umbre gemene” (2005), “Fuga vînătorului” (2008).
Nonfiction: “Cum să scrii Science Fiction & Fantasy” (1993; împreună cu Stanley Schimdt şi Sheila Williams)
 

985 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.