REVISTA NAUTILUS / Dictionar SF / CROHMALNICEANU, Ovid S. (1921-2000)

CROHMALNICEANU, Ovid S. (1921-2000)

Aurel Cărăşel • 17:10 - 30.06.2008 • 

Profesor universitar de literatura româna, scriitor SF, istoric si critic literar, publicist; Ovid S. Crohmalniceanu este pseudonimul lui Moise Cohn, nascut în orasul Galati, într-o familie de functionari comerciali; tatal este Lazar Cohn, iar mama Estera, nascuta Leibovici.. Face liceul în orasul natal, apoi începe cursurile la Institutul Politehnic din Galati, pe care le întrerupe în 1940. În perioada 1944 -1947 este student la Politehnica din Bucuresti, devenind licentiat în constructii. Dupa absolvire, intra în presa, lucrînd prin redactiile mai multor reviste si edituri: "Contemporanul", "Viata Româneasca", "Gazeta Literara" (ajunge redactor sef-adjunct, între 1963-1966) si la Editura Didactica si Pedagogica; în 1966, intra în învatamînt, ajungînd profesor la Facultatea de litere a Universitatii din Bucuresti. Prestigiul cultural pe care-l capata în timp face sa fie ales membru în organele de conducere ale Uniunii Scriitorilor, precum si în conducerea sectiei române a PenClubului. În 1992, se muta la Berlin, unde traieste pîna la sfîrsitul vietii.
Debuteaza publicistic în revista "Ecoul", în anul 1944. Înca din 1945, cînd recenzeaza carti pentru revista "Lumea", condusa de criticul G. Calinescu, se anunta ca o importanta voce critica a perioadei. Exceptînd faza de interpretare sociologizanta si marxista a începuturilor sale literare, publica numeroase volume de critica, iar în 1963 scoate excelenta "Istorie a literaturii române între cele doua razboaie mondiale". Este realizatorul primului studiu despre expresionism dupa primul razboi mondial – "Literatura româna si expresionismul". Practica si critica de întîmpinare, lansînd o serie de prozatori tineri postmodernisti. Conduce cenaclul literar "Junimea" si, în spiritul ideii de promovare a tinerilor scriitori, realizeaza antologia "Desant ’83". Joaca un rol activ în fandomul SF românesc.
În 1980, îsi aduna în volumul "Istorii insolite" povestirile si nuvelele SF, publicate de-a lungul anilor prin diferite reviste. Rezultatul este peste asteptari: în acelasi an, cîstiga Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si are un extraordinar succes de public si de critica.
În 1986, urmeaza "Alte istorii insolite", cu texte înca si mai îngrijit lucrate, dar cu o pronuntata tenta de livresc. În ciuda termenului de insolit, prozele cuprinse în ambele volume se încadreaza relativ usor în categoria de fictiune speculativa. Autorul creeaza un SF exemplar, utilizînd cu abilitate analogia si extrapolarea pentru a structura acea "insolitare cognitiva" (a lui Darko Suvin), perceputa ca un magic "sense of wonder".
"Istorii insolite" este construit în jurul a doua texte principale. Primul, "Un capitol de istorie literara" se bazeaza pe o mai veche tema a domeniului – teama subconstienta a omului în fata concurentei inteligentei artificiale, manifestata aici pe terenul literaturii si criticii literare. Într-o epoca viitoare, în care televiziunea a înlocuit aproape complet celelalte forme ale culturii, scrierea de carti, reviste si ziare a devenit apanajul unor creiere electronice; si, pentru ca lectura a cazut complet în desuetudine, citirea textelor produse de computere revine în sarcina altor computere, care se ocupa sa produca si aparatul critic si de istorie literara necesar. Cel de-al doilea text, "Tratatul de la Neuhof", o nuveleta axata pe tema contactului între civilizatii, este asemanator pîna la un punct cu "Germenul Andromeda", romanul lui Michael Crichton. Aici, însa, civilizatia extraterestra care are forma si aspectul unor microbi îl "colonizeaza" pe Martin Neuhof, îi modifica harta genetica si îl transforma în nemuritor; pentru a preveni izbucnirea unui conflict între civilizatii, alienii si pamîntenii semneaza un tratat de pace, în care primii se obliga sa nu paraseasca corpul-colonie pentru noi expansiuni, iar oamenii sa aiba grija de integritatea lui Martin. "La Winnipeg, acolo unde nu ne vom întoarce niciodata" este o remarcabila povestire d.p.d.v. stilistic, bazata pe raportul dintre om si creatia sa artificiala, care-l copiaza pîna la identitate – androidul.
"Alte istorii insolite" are ca baza excelenta povestire "Hermeneutii", construita pe tema imposibilei comunicari între doua civilizatii cosmice, din cauza lipsei oricaror elemente comune în sistemele rationale: într-un viitor apropiat, pamîntenii sînt contactati, prin emisiuni radio, de o civilizatie extraterestra care traieste pe una dintre planetele sistemului Alfa Centauri. Deoarece contactul se bazeaza în special pe emisia/receptia de figuri geometrice cunoscute (triunghiuri, cercuri, patrate, pentagoane), cei care se ocupa cu descifrarea mesajului îi aplica o logica de tip terestru; invers, în Alfa Centauri, omologii acestora îsi aplica propriul sistem rational, reusind sa deturneze atît de grav sensurile initiale ale mesajelor, încît se ajunge la o situatie de razboi cosmic. Exact în momentul cînd un savant pamîntean reuseste sa patrunda sensul real al mesajului initial primit de la centaurieni, Terra este atacata cu rachete nucleare de catre acestia, pentru a preveni o eventuala invazie terestra, asa cum sugerau sensurile extrase de savantii centaurieni din mesajele terestre. "Scrisori din Arcadia" este o nuvela sub forma epistolara, care dezvolta tema calatoriei în timp: Agnus Becque, cetatean al lumii anului 2016, îsi cedeaza corpul pentru o operatie în premiera de cronoplastie. Acesta este criogenizat pentru o mie de ani si este descoperit, întîmplator, în 3016. Obligat sa traiasca într-o societate ale carei moravuri îi par extrem de ciudate, Agnus îsi face obiceiul de a se adresa în scris unui prieten din lumea pe care a parasit-o, chiar daca stie ca aceste epistole nu vor ajunge niciodata la destinatar. Din ele, aflam ca lumea în care traieste si-a diminuat de aproape 10 ori numarul locuitorilor si ca societatea a revenit la estetismul exagerat al secolului XVIII, manifestînd o adevarata repulsie fata de tehnica si tehnologie, în ciuda faptului ca traiesc datorita acestora. Într-o epoca dominata de pretiozitate si de manierism, în care matematica a devenit o arta simbolica si exista cizme zburatoare pentru munchausennii de ocazie, în care automate ascunse sub aspectul unor obiecte de arta reproduc muzica, scriu la comanda vocala sau citesc cartile comandate, în care automobilele au fost înlocuite de corabii care merg pe strazile ce au aspectul unor canale navigabile, iar locul avioanelor a fost luat de dirijabile frumos colorate, eroul se simte stingher si-si doreste cu ardoare mizeria, harmalaia si barbaria secolului din care provine. "Interviul" este o demonstratie sofisticata despre cum nu trebuie explorat Universul, extrapolarea calculelor logice putînd conduce spre piste închise. Remarcabila prin reactualizarea în alt registru a temei dublului este povestirea "Ceilalti": cosmonautul William Wilson, plecat de pe Terra spre o planeta din alt sistem solar se întîlneste pe drum cu dublul sau, îmbarcat pe dublura navei sale, pornita simultan spre Terra, de pe o planeta identica acesteia. Ajuns în locul dublului sau, Wilson are sentimentul ca "ai sai" de pe Terra sînt, totusi, "altii".
Prozele lui Ovid S. Crohmalniceanu se situeaza într-un spatiu imaginar, aflat la limita cu cel real, în care universurile propuse se supun unor pseudolegi, respectate cu consecventa. În spatele lor, se simte gîndirea stiintifica a inginerului de formatie, dublata de o ironie subtire si de un discurs narativ de tip clasic, prin care se întrevede mîna criticului ce a trecut prin marile opere universale. Ceea ce frapeaza în prozele sale este accentul speculativ din spatiul imaginatiei stiintifice. Altfel spus, "istoriile" sale îl intereseaza pe lector tocmai pentru ca sînt "insolite", ipoteza stiintifica adusa ca argument de desfasurare al naratiunii bulversînd spiritul comun.

Alte opere: "Prima lectie de geometrie" (1980), "Mesajul din stele" (1980), "O recenzie stiintifica" (1980), "O singura greseala" (1980), "Experienta" (1980), "Istoria generalizarii unei legi" (1980), "Doamna Bovary în secolul XXX" (1980), "Roadele unei diplomatii chibzuite" (1980), "Cele zece triburi pierdute" (1986), "Prea multa minte strica" (1986), "Interviul" (1986), "Cu sînge rece" (1986), "Criza de imaginatie" (1986), "De ce e cerul albastru?" (1986), "Singuratatea alergatorului de cursa lunga" (1986).
 

4520 vizualizari

Un comentariu

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.