REVISTA NAUTILUS / BD / Povestea unei vocaţii: Marian Radu

Povestea unei vocaţii: Marian Radu

Dodo Nita • 4:10 - 01.11.2010 • 

Născut pe 3 mai 1951, la Bucureşti, într-o familie de profesori,   micul Marian  a crescut  cu revista Vaillant, le Journal de Pif. Era talentat la desen  şi ilustraţiile colorate şi amuzante din Vaillant îi „vorbeau” mai mult decât unui cititor obişnuit de vârsta sa. Aşa încât, în martie 1970, când revista Cutezătorii anunţa concursul „Aventurile colegului Minitehnicus”, Marian era pregătit să participe.

Minitehnicus, un roboţel simpatic şi omnipotent, apăruse  cu exact un an înainte, în urma unui concurs naţional pentru  cititorii revistei Cutezătorii,  fiind desenat de un anume Marius Basta din Timişoara, care „l-a înzestrat  cu isteţime şi spirit de iniţiativă”. El avea să fie vreme de mai mulţi ani mascota   revistei  şi apărea pentru prima oara în BD-ul lui Pompiliu Dumitrescu, Aventuri electronice, alături de …Paratrăznea, Azorică – Tranzistor şi Măzărică (nr. 7/1969).

În decembrie 1969, redactorul-şef  al revistei, Mihai Negulescu face o vizită la Paris, la redacţia noii înfiinţate reviste Pif Gadget.  Aici se întâlneşte printre alţii, cu José Cabrero Arnal, părintele celebrului Pif, care se amuză să-l  redeseneze pe Minitehncus. Tot acum încolţeşte ideea de a organiza un concurs naţional de benzi desenate, adresat micilor cititori ai revistei Cutezătorii.

Zis şi făcut. În nr. 8/1970  al revistei Cutezătorii, număr având coperta desenată de Arnal, cu Pif şi Minitehnicus,  este lansat concursul, care va purta denumirea „Aventurile colegului Minitehnicus”. Un juriu franco-român se va deplasa la Bucureşti pentru a face jurizarea şi a acorda premiile. Din toată ţara participă mii de copii talentaţi la desen, care  inundă redacţia cu planşele lor BD. In revistă încep să apară benzi desenate selectate dintre acestea, iar prima dintre ele –  în numărul 23 – este desenată chiar  de  Marian Radu .  Vor apare astfel  mai multe planşe  până la numărul 44, când sunt date publicităţii numele câştigătorilor.

Un juriu internaţional, compus din membri ai redacţiilor  Cutezătorii (Costache Anton, Horia  Aramă, I oan  Donca, Pompiliu Dumitrescu, Dumitru M. I, Eugen Hadai, Petre Ghelmez, Puiu Manu, Mihai  Negulescu, Jo Teodorescu) şi Pif Gadget ( Claude Boujon, Josette Cantos, Jean-Paul Mougin, Georges Rieu),  prezidat de însuşi Arnal,  va avea de ales dintre cele 4100 de planşe primite la redacţie. De aceea s-au şi acordat 30 de premii şi menţiuni, precum şi 200 de diplome de merit.

Marele Premiu – un magnetofon! – va reveni, fără surprize,  lui Marian Radu.

De ce a primit tocmai el  marele premiu? Fără îndoială – şi spunem acest lucru, comparând planşa sa cu cele ale celorlalţi competitori,  apărute de-a lungul anului în revistă– pentru că Radu M. (cum va semna de-acum înainte) se dovedise un  desenator  experimentat,  dublat de un excelent gag-men. El a imaginat o BD  amuzantă, animându-i pe Pif, Hercule şi Minitehnicus, foarte aproape de standardele revistei Pif Gadget.

Din 1971 Marian Radu începe să publice în mod curent planşe cu aventurile  colegului Minitehnicus, în care după ceva vreme, Pif şi Hercule sunt înlocuiţi cu puştiul Tiristor şi roboţelul Liţă (mai autohtoni).

Autorul  ţinteşte însă mai sus şi anul următor  este anunţată în revistă o excepţională BDSF umoristică, Misterul Roboţilor care,  datorită  acţiunii trepidante, a cascadei de gaguri şi mai ales a suspansului aproape insuportabil,  ne-a ţinut cu sufletul la gură vreme de 14 episoade săptămânale.

În urma unui apel interstelar, Tiristor, Liţă şi extraterestrul Zlop ajung pe planeta Herra, ai cărei locuitori sunt asupriţi de misteriosul Robot Negru şi armata sa. Bineînţeles că, în final,  ei vor dezlega misterul care dă titlul benzii, după care se întorc acasă pentru că mai au de rezolvat şi … tema  la matematică.

Din  păcate, pseudo revoluţia culturală începe să-şi producă efectele şi în micro-universul  publicaţiilor  pentru copii. Notorietatea lui Minitehnicus devenise prea mare, (numeroase concursuri, tabere şi expoziţii îi purtau numele în mai toate şcolile din ţară, ba chiar  se propusese editarea unei reviste Minitehnicus) iar el nici măcar nu  era un personaj de propagandă ideologică. Organele de partid nu au apreciat acest lucru aşa încât, în anii următori, adică 1973, 1977 şi 1978 în revistă mai este permisă apariţia,  doar ocazional,   a unor stripuri cu aventurile lui Minitehnicus  Abia în 1984 – când se împlineau doi ani de la  dispariţia lui Arnal – Marian Radu (de-acum arhitect la Constanţa) semnează împreună cu soţia sa Rodica Popescu, ca scenaristă,  un medalion  de 8 planşe cu aventurile lui Minitehnicus,  în paginile almanahului Cutezătorii 1985.

Dar  în tot acest timp Marian desenează, desenează, … pentru sertar.  În puţinul timp liber  pe care îl are la dispoziţie, viitorul director al Institutului de Arhitectură din Constanţa imaginează două noi  aventuri desenate, fiecare de câte 30-40 planşe,  pe care le spera publicate sub formă de album. Evident, acest lucru nu a fost posibil pe vremea comunismului,  şi cele două povestiri vor aştepta cuminţi,  într-un carton din biroul său,  până la schimbarea de regim  din 1989.

Astfel, în vara lui 1993 , cotidianul  Azi îi va publica zilnic, pe formatul unei pagini întregi de ziar (în premieră naţională!) serialul Comoara Misterioasă: puştiul Sorinel şi roboţelul Robidic călătoresc în trecutul unei pseudo-Valahie  medievală,  în căutarea unui misterios… car de foc. Dincolo de dinamismul acţiunii şi excelentul comic de situaţie şi de limbaj, trebuie să remarcăm  decorurile, desenate cu mână sigură de arhitect: castele, corăbii, tunuri, costume de personaje, totul este minuţios redat, ceea ce îl face pe cititor să intre şi mai bine în atmosfera de basm a povestirii.

În anul următor, cu ocazia Convenţiei Europene de Science-Fiction „Eurocon” de la Timişoara, editura România Azi publică un al doilea  album al autorului (complet redesenat): Cristalul Magic.  Sorinel şi Robidic, însoţiţi de … Zlop, călătoresc din nou în timp, ajungând în anul 1519 la Tehnochtitlan, capitala Imperiului Aztec, pe urmele unui … cristal magic. Dar cristalul este dorit şi de baronul Diabolicus (un fel de Darth Vader din sistemul stelar Bellatrix) şi astfel eroii nostri au de înfruntat nu numai peripeţii terestre şi/sau subterane,  ca nişte mici Indiana Jones dar, în final, trebuie să poarte  şi o mică bătălie galactică, ca în Războiul Stelelor.

Să mai notăm că, în anul 2005, Marian Radu a adunat planşele Comorii Misterioase între coperţile unui album, Carul de Foc, tradus şi în franceză doi ani mai târziu: Le Chariot de feu. Autorul este invitat de mai mulţi ani la diverse manifestări BD din Franţa (Sete, în 1999, Fabregues, în  2002), Luxemburg (Contern, 2001) sau Belgia (Hornu, 2007).

Marian Radu a mai inventat şi alte personaje, detectivul Bruno, Pafnutie, Dracula şi mai ales Mama-soacră, dar despre ele vom vorbi cu altă ocazie. El  rămâne  unul dintre marii artişti BD ai României,  meritându-şi în mod firesc locul  în panteonul mici lumi a benzii desenate româneşti.

La cea de-a 20-a ediţie a Salonului Internaţional al Benzii Desenate, desfăşurată între 22-24 octombrie 2010 la Muzeul de Artă din Constanţa, Marian Radu a lansat –  într-o ediţie limitată – albumul Minitehnicus 1970,  în care  a reunit  majoritatea  planşelor şi stripurilor   cu Minitehnicus (inclusiv o copertă a revistei Cutezătorii desenată de el) şi mai ales excelenta poveste a Misterului Roboţilor. Cele 50 de exemplare s-au vândut  aproape instantaneu.

3490 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.