REVISTA NAUTILUS / BD / ION DRUGĂ – primul desenator SF român

ION DRUGĂ – primul desenator SF român

Dodo Nita • 22:23 - 01.07.2013 • 

Doctorului  Paul Stoica

Ion Drugă s-a născut pe 16 ianuarie 1912 la Bucureşti. La sfârşitul anilor 20 a studiat pictura şi grafica  cu binecunoscuţii – în epocă – M. H. Maxy şi Iosif Ross. A lucrat ani mulţi ca profesor de desen în învăţământul mediu.

Debutează în 1939, în paginile noi infiinţatei reviste Curentul pentru copii şi tineret. El semnează mai multe coperţi ale revistei dar şi scurte benzi desenate precum   Beţivescu, Stan Păţitu, Duţă şi Luţă, etc.

Începând cu  numărul  17 din 2 iulie 1939  Ion Drugă demarează « romanul în imagini pentru tineret » S.O.S. A dispărut avionul stratosferic, după un scenariu de   Marin Iorda, un mare desenator BD român. Este vorba de prima bandă desenată « science-fiction » apărută vreodată în România,  şi ea va ţine copiii cu sufletul la gură vreme de 30 de săptămâni.

Pe scurt, subiectul acesteia e următorul : la Uzinele I.A.R. din  Braşov este fabricat un nou avion, conceput să zboare la mare altitudine şi folosind drept combustibil … aerul : Uriaşul Văzduhului (UV).  Cu acest avion profesorul Deculescu, pilotul Titu Drumeş şi mecanicul Gheorghe Dorin Floricel pleacă să descopere o insulă necartografiată din « emisferul Austral », Insula de Argint, « pe care se găseau bogăţii de preţ ». Aşa cum arată titlul,  UV 3 dispare în Oceanul Indian şi UV 4, având la bord pe iscoditorul ziarist Sorin Scriitorescu şi pe fiul mecanicului Floricel, Dănel,  pleacă în căutarea lui. După 60 de planşe dense, desenate realist (o altă premieră a acelor timpuri) cu nenumărate peripeţii şi întorsături de situaţie, exploratorii români se întorc vii şi nevătămaţi  pe aeroportul Băneasa. În faţa membrilor  Academiei de Ştiinţe profesorul Deculescu face o comunicare despre Insula de Argint, intrată de-acum  în stăpânirea României, iar cei 5 exploratori sunt decoraţi şi totul se termină cu happy-end.

Anii 40 îl găsesc pe Ion Drugă colaborator  la Editura Contemporană unde ilustrează, cu acelaşi desen realist care devine treptat amprenta sa grafică, romanul Minunile anului 2000,  de Emilio Salgari.

Schimbarea de regim de la 23 august 1944 şi entuziasmul generat de înfrângerea Germaniei naziste îl motivează pe Ion Drugă să se lanseze în afaceri: editează revista pentru copii Covorul fermecat. Ea este total diferită de celelalte publicaţii de gen care supravieţuiseră războiului (Universul Copiilor, Ziarul Copiilor) în primul rând pentru că publica mult mai multe benzi desenate decât acestea, iar în al doilea rând pentru că  BD-urile respective  erau semnate doar de autori străini.

Astfel, în primul număr, apărut cu ocazia Crăciunului 1944, erau publicate seriale americane precum  Junglă Jim,  de Alex Raymond (Jungle Jim),  Luc Bradefer, de William Ritt & Clarence Gray (Brick  Bradford); Mandrake, regele magiei, de Lee Falk & Phil Davis (Mandrake the Magician); Prinţ-Viteaz, de Hal Foster (Prince Valliant) dar şi unul francez, Jack Arden – Campionul lumii, „roman de aventuri sportive”,  de  René Pellos ( Jean Jacques Ardent  athléte, apărut iniţial în revista Junior,  între 1938–1939).

Din păcate, inflaţia şi comunismul au omorât şi această publicaţie, care dispare de pe piaţă în cursul anului 1947.

Revine la ilustraţia de carte şi semnează în acelaşi an grafica volumului Romanul lui Jules Verne şi al călătoriilor sale extraordinare, de Dinu Moroianu, Fundaţia Regele Mihai I iar în 1949 coperta la romanul SF sovietic Cornul Alb, de Ivan Efremov, Editura Tineretului.

În deceniul cinci Ion Drugă se supune vremii, care impusese şi în artă standardele proletcultismului, şi se încadrează într-un colectiv,  alături de Lipa Alămaru şi Ilie Costescu,  împreună semnând –  cu pseudonimul DRALCO (cuvânt format din alăturarea primelor două litere din numele celor trei artişti) –  afişe de propagandă (a se vedea Afişul de promovare a Căilor Ferate Române tipărit în 1953), machete de timbre şi coperţi de carte (20,000 de leghe sub mări, Întâmplări neobişnuite, de Jules Verne, Editura Tineretului, 1955).  Participă cu grafică militantă la expoziţii de grup organizate în U.R.S.S., Ungaria sau Bulgaria.

După ce iufa realismului socialist a trecut, găsim semnătura lui Ion Drugă în paginile  suplimentului Magazin ( revistă săptămânală editată de ziarul România Liberă): în 1960 artistul ilustrează  serialul  ştiinţifico-fantastic Avionul Subteran scris de Paul Marian şi Simion Săveanu.

În deceniul şase Ion Drugă se specializează pe realizarea machetelor de produse filatelice, majoritatea  cu tematică “astronautică”.

Astfel, împreună cu Gheorghe Bozianu, desenează în 1965 trei  timbre din seria Cosmonautica I şi cinci  din seria Cosmonautica II, în 1966 alte patru  în aceeaşi serie, iar în  1967 desenează 9 timbre din seria 10 ani de Cosmonautică.

În fine, în 1969, semnează singur macheta  coliţelor  filatelice  Cosmos – Apollo 8, Cosmos –Soiuz 4 şi 5, precum şi a plicurilor filatelice Apollo 9 şi Apollo 10, Apollo 11.

Ion Drugă a fost un artist prolific, printre primii şi puţinii care au abordat grafismul realist în perioada interbelică. De asemenea,  a fost unul dintre puţinii care au reuşit să se adapteze celor două regimuri politice antagonice de la noi şi e foarte probabil ca pasiunea sa pentru science-fiction, pentru ştiinţă în general, să fi avut un rol determinant în această adaptare.

Bibliografie

Ghidoveanu, Ştefan, Bibliografia  generală a ficţiunii speculative în România (1899-2011), http://moshulsf.wordpress.com

Niţă, Dodo, Istoria Benzii Desenate Româneşti (1891-2010), editura Vellant, 2010

Scăiceanu, Cristian, Istoria mişcării filatelice din România, Editura Oscar Print, 2011

2071 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.