REVISTA NAUTILUS / BD / Et in Poznania ego!

Et in Poznania ego!

Dodo Nita • 15:39 - 05.05.2009 • 

BDAm fost odată, ca niciodată, în Polonia. De fapt, am plecat în Polonia şi m-am trezit într-o Românie în care, cu siguranţă, mi-ar plăcea să trăiesc: deşi blocurile, maşinile şi hainele oamenilor sînt la fel ca la noi, diferenţele sînt kilometrice. În Poznan, destinaţia mea finală, trecătorii erau calmi şi surîzători, fetele frumoase şi băieţii chipeşi, şoferii politicoşi şi fără să claxoneze aiurea, chelnerii prompţi, iar vînzătoarele răbdătoare. Am căutat cu lupa gunoaiele lor, cîinii vagabonzi, cerşetorii sîcîitori, „cocalarii şi piţipoancele fiţoase“, dar degeaba. Am găsit în schimb muzee la fiecare colţ de stradă, bulevarde late mărginite de clădiri socialiste dar care nu sluţeau peisajul urban, iar oraşul vechi era o minunăţie: o adevărată călătorie în timp cu trei-patru secole în urmă, într-un burg medieval, ca în basmele fraţilor Grimm. Peste tot biserici maiestuoase şi clădiri ieşite direct din ilustraţiile Liviei Rusz, nici una nesemănînd cu cealaltă, dar toate avînd aproape aceeaşi înălţime, acelaşi aliniament, unele legate între ele prin galerii cu arcade. Proaspăt renovate şi restaurate, casele din Piaţa Veche încercuiau vechea clădire a primăriei medievale (asBDtăzi muzeu, bineînţeles) în al cărei turn cu ceas, la fiecare 12 ore, două… capre dau ora exactă. Cele două capre legendare, ca şi gîştele de pe Capitoliu, i-au salvat odinioară pe tîrgoveţii Poznanului de la pericolul iminent al încă unei invazii şi au devenit astfel simbolul oraşului. Deoarece am avut doar o zi la dispoziţie pentru vizită, şi în ciuda faptului că ghida mea, Joanna, m-a alergat ca la curse să vedem cît mai multe, mi-a fost greu să aleg pe care dintre zecile de muzee din Poznan să-l vizitez. L-am ales pînă la urmă pe cel dedicat unei personalităţi cunoscute mie: Henryk Sienkiewicz. Vă mai amintiţi de acest Alexandre Dumas al Poloniei şi ale sale cărţi, Pan Wolodyjowski, Prin Foc şi Sabie, Potopul, romane ce au fermecat copilăria a zeci şi sute de mii de copii, în anii ’70 ? Cu această nostalgie în suflet am vizitat muzeul literar Sienkiewicz, care expune obiecte personale, tablouri de epocă înfăţişîndu-l pe autor, familia şi personajele sale şi, bine-nţeles, zecile de ediţii în limbi străine ale cărţilor sale. După pauza de cafea (o ciocolată BDfierbinte cu mentă la  Cocoa Republika, într-un decor turcesc, cu divanuri şi măsuţe joase) am continuat periplul vizitînd, la subsolul unei biserici apropiate, o machetă a oraşului medieval Poznan. Dar vizita nu a fost statică, ci dublată de un spectacol de sunet şi lumină, reproducînd – la scară redusă – printr-un ingenios joc al reflectoarelor şi avînd ca zgomot de fond bubuituri, împuşcături, ţipete etc., bătăliile dintre locuitorii Poznanului şi diverşii invadatori. Într-un final, obosit, dar încîntat, şi încărcat ca o baterie cu imagini, ghida mi-a atras atenţia asupra „omului cu bicicletă“, statuia de la nivelul străzii a unui personaj fictiv dintr-o celebră emisiune de radio locală.
Am ajuns la Poznan la invitaţia Institutului Cultural Român din Varşovia, în cadrul unui proiect original şi inedit: Comics behind the Iron Curtain.1945-1989. Imaginat de Michal Slomka de la asociaţia Centrala (Central European Comics Art) el îşi propune să prezinte reflectarea realităţilor sociale în benzile desenate apărute în timpul comunismului în ţările Europei de EBDst: Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bulgaria şi România. Şi acest lucru îl realizează prin conceperea unei expoziţii itinerante, organizarea unor conferinţe-proiecţii de diapozitive şi editarea unui volum bilingv, polon-englez, pe acest subiect. La Poznan manifestarea a fost găzduită de Biblioteca Universităţii. Conferinţele, susţinute de subsemnatul şi de Tomas Prokupek, directorul revistei cehe despre BD, Aaargh!, s-au bucurat de interesul unui public numeros, cred că în jur de vreo 100 de persoane şi, în afară de bedefili, au fost prezenţi şi studenţi, profesori şi chiar cîţiva români stabiliţi la Poznan (inclusiv consulul onorific al României, doamna Iuliana Grażyńska), alături de mai mulţi studenţi la Litere, specializarea Limba română. După conferinţă, cîţiva dintre ei au venit şi au discutat cu mine, exprimîndu-şi cu drag pasiunea pentru ţara noastră şi cultura ei. Am fost plăcut impresionat de cunoştinţele de limbă şi cultură românească a studenţilor românofoni, în special ale traducătoarei mele (şi ghidă ad-hoc) Joanna Wojciechowska, o tînără de 20 şi ceva de anBDi, care mi-a citat pe Eliade şi A E Baconski ca autori preferaţi, şi vă mărturisesc cu mîna pe inimă că m-am întors în ţară fericit, deoarece, în ciuda străduinţelor oamenilor politici din România, cultura românească încă se bucură de mult interes şi respect într-o ţară nu atît de apropiată pe cît ar fi meritat.
A doua zi, 4 aprilie, la o celebră cafenea artistică din Varşovia, Chlodna 26, s-a vernisat expoziţia Social reality in Romanian Comics unde au fost expuse planşe – traduse în poloneză – din BD de Valentin Iordache, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras, Valentin Tănase, Lucian Amarii şi Alexandru Ciubotariu – care a semnat şi afişul manifestării.
Cele două expoziţii vor putea fi vizitate pînă la sfîrşitul lunii aprilie, după care vor fi prezentate în alte oraşe din Polonia, dar şi la Praga, Bratislava, Belgrad, Budapesta şi …Constanţa, în cadrul celei de-a 20-a ediţii a Salonului Internaţional al Benzii Desenate. O interesantă şi originală iniţiativă de a celebra cea de-a 20 aniversare BD8a căderii comunismBD7uluiBD6

(Fotografii de Rafal Michalowski)

1169 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.