REVISTA NAUTILUS / BD / Conspiraţii bidimensionale

Conspiraţii bidimensionale

Viorel Pîrligras • 9:05 - 03.01.2011 • 

Ştim că, noaptea, toate pisicile sunt negre (dar cele curajoase sunt, însă, negre şi ziua), mai ştim că mâţa neagră zgârie rău (de fapt, e cea blândă, dar dacă o mâţă blândă face aşa ceva, daţi-vă seama ce poate face o mâţă neagră!) şi că pisica are nouă vieţi (deci o pisică teroristă se poate arunca în aer de nouă ori). Acestea sunt doar câteva din conotaţile inspirate pe care ni le propune recentul volum BD „SuperCostel şi Confreria pisicilor negre” (Obiectiv de Suceava, 2010), semnat Jup.

Subiectul este solid şi, prin complexitatea lui, se depărtează de universul gagurilor de cartier prezentate în primul volum din serie – „SuperCostel. Întâmplări extraordinare din viaţa unui om obişnuit” (Editura Pim, 2008). Umorul însă rămâne cel sănătos cu care ne-a obişnuit Jup în toate benzile sale desenate. Fiind prima dată când autorul abordează o intrigă de mare întindere, câteva observaţii se impun. Paradoxal, alambicata poveste cu pisicile negre organizate într-o asociaţie secretă pentru apărarea unei bătrâne, poveste presărată cu secrete ameninţătoare şi indivizi criminali, este lipsită de violenţa proprie unor volume underground, categorie în care cel de faţă s-ar putea înscrie prin caracteristicile grafice şi umoristice. Jup reuşeşte nu doar să ne păcălească cu un fals horror ce aminteşte, prin grafismul alb-negru, de imaginile cinematografice expresioniste ale lui Murnau, dar ne înduioşează până în final cu o morală ce ţine de registrul adevăratelor opere literare.

Încă din primul volum, SuperCostel apare ca erou principal, un profil bine structurat care va rămâne de referinţă în istoria benzii desenate româneşti, super-eroul cu maiou, bască şi chiloţi roşii puşi peste pantaloni. În cel de-al doilea avem de-a face cu un personaj colectiv. Deşi pisicile Serioja şi Arnold apar şi în primul album, aici, împreună cu SuperCostel, formează un gelstalt – acea entitate/simbioză încetăţenită de Theodore Sturgeon în „More then Human” (Editura Leda, 2006) care se îmbogăţeşte cu pisoiul Ozzy. Folosirea unui grup de personaje îi oferă autorului o gamă largă de gaguri, din care unele memorabile, precum cele din şedinţele operative ale grupului în jurul subiectelor „pisica favorită a Profetului Mahomed” sau „doamna Crudella”. Demenţială este şi confreria negrelor mâţe, care este păzită de doi câini – pe nume Franţa şi Bănel (!!!) – şi are pe pereţi trofee cu capete uriaşe de şobolani – strămoşii din Cretacic ai şoriceilor de azi.

Volumul comportă şi mici carenţe, neesenţiale în lectura poveştii, dar sesizabile la nivel artistic: stilul grafic nu e unitar, autorul pendulând în a-şi îmbunătăţi desenele în tuş, în pagini diverse, cu efecte de creion, carioca sau digitale. Calităţile, în număr apreciabil, fac totuşi din acest volum cartea anului în domeniul benzii desenate româneşti, pe bună dreptate recompensat în cadrul Salonului Internaţional al Benzii Desenate de la Bucureşti (28 oct. – 21 nov. 2010), cu Trofeul Sandu Florea 2010 la categoria „Cel mai bun album de benzi desenate”. Pentru că povestea conspiraţiilor pisiceşti, într-o ţară a incertitudinilor de orice fel, te fac să fredonezi celebrul refren din „Pisicile aristocrate”: „Everybody wants to be a cat, Because a cat’s the only cat Who knows where it’s at”.

PS. Mai multe exemplificări grafice, pe site-ul autorului:

http://www.supercostel.ro

3918 vizualizari

2 Comentarii

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.