REVISTA NAUTILUS / Articole / Terra incognita. O scurtă istorie a science fiction-ului mexican (II)

Terra incognita. O scurtă istorie a science fiction-ului mexican (II)

Silvia Moreno-Garcia • 16:22 - 02.01.2013 • 

Partea a II-a. Coridorul nordic

Science fiction-ul latino-american a avut o traiectorie lungă, deşi este prea puţin cunoscut dincolo de graniţele continentului. În mod similar, science fiction-ul mexican s-a dezvoltat în mod constant de la începuturile sale coloniale, ajungînd la o stare de dezvoltare explozivă şi prăbuşire în anii ’90 ai secolului trecut. După  succinta panoramă din partea întâi a articolului „Terra Incognita: O scurtă istorie a science fiction-ului mexican”, ne îndreptăm atenţia spre nordul Mexicului şi parcursul SF-ului din această regiune.

Nordul Mexicului – care se întinde de la Pacific, statul Baja California la Atlantic, statul Tamaulipas – este fierbinte, arid şi cunoscut pentru accentul specific al locuitorilor săi. A fi „nordist” în accepţie mexicană înseamnă a fi cineva de lîngă graniţă, a fiinţa într-un fel aparte, într-o cultură specifică, în care se combină cu un deosebit entuziasm americanisme pocite („vamo a parkear la troca”; „la troca” însemnînd camion) cu atitudini şi mentalităţi apropiate de pseudo-cultura cowboy-ilor.

Aşa cum Juan Carlos Ramirez-Pimienta şi Salvador C. Fernandez explică în studiul „ El Norte y su Frontera en la Narrativa Policiaca Mexicana” (Nordul şi graniţa în naraţiunea poliţistă mexicană), în ultimele două decenii, în mediile academic-universitare mexicane au fost dezbătute şi analizate „Nordul şi literatura graniţei”, asupra limitelor sale geografice, definiţiilor şi identităţii sale într-un mod separat de restul ţării : „Nordul Mexicului nu este doar simplă geografie… este un mod de gândire, care acţionează, simte şi vorbeşte împotriva mediului şi culturii Statelor Unite, este un mod bizar şi absorbant.”[i]

Nordul mexican este un spaţiu straniu, încercînd să-şi găsească un echilibru şi un sentiment de auto-identitate între cele două forţe opuse ale mexicanismului şi americanismului. Poate din cauza acestei conjuncţii ciudate, Nordul a avut tendinţa de a dezvolta ficţiunea de gen[ii] cu mai multă ardoare decât în alte părţi ale ţării. Zona este bine cunoscută, de exemplu, pentru thrillere sale (inspirată de traficul de droguri din această regiune a ţării) şi „fierte” cărţi[iii]. A produs, de asemenea, volume de science-fiction, povestiri şi romane.

Guillermo Samperio, considerat a fi unul dintre cei mai buni autori de proză scurtă din Mexic, a declarat că că naraţiunile şi scenariile fantastice şi SF,  „s-au extins în nordul ţării, un loc fertil etno-geografic pentru imaginaţie şi invenţie.”[iv]

Specialistul în SF mexican Miguel Ángel Fernández a scris în „Panorama de la Ciencia Ficción Mexicana” (Panorama science fiction-ului mexican), că „unele state mexicane de la graniţa cu S.U.A. au avut o intensă activitate sefistică din anii 1980 încoace… statul Tamaulipas este unul dintre producătorii principali de science fiction al zilelor noastre.”[v] Miguel Ángel Fernández nominalizează centrele SF-ului mexican : Yucatan  (în sud), Tamaulipas (în nord) şi Puebla (în centru) sunt cele mai importante trei zone.[vi]

Nu este surprinzator că proliferarea science fiction-ului în Nord coincide cu boom-ul science fiction-ul mexican din aceeaşi perioadă de timp. Cu toate acestea, SF-ul nu a fost în totalitate un gen complet nou pentru regiune.

Cea mai veche povestire „nordistă” de ficţiune speculativă este probabil „El Barco Negro” (Barca neagră), de José María de los Ríos Barrios, publicată postum în „El País de las perlas y cuentos californios” (1908). A fost scrisă la începutul secolului 19 în orăşelul La Paz, din statul Baja California, pe când Barrios de los Rios a lucrat la tribunalul din acest port şi şi i-a plăcut să scrie povestiri despre legendele mării lui Cortez. „El Barco Negro” a cărei acţiune are loc în 1716, la mânăstirea din Loreto, se referă la apariţia unei nave fantastice, condusă de un aristocrat care este pe jumătate Faust şi pe jumătate căpitanul Nemo.

Aproape o jumătate de secol mai târziu, Narciso Genovese, un romancier şi jurnalist de origine italiană, stabilit în Baja California, a scris un roman intitulat „Yo he estado en Marte” (Am fost pe Marte, 1958) despre o întâlnire cu marţienii şi o călătorie în spaţiul cosmic. Romanul este o utopie, care contrastează cu deşănţată cursa a înarmării nucleare din acea perioadă, marţienii reprezentînd o societate evoluată, blîndă, aflată în căutarea păcii universale. În anii ’70, Narciso Genovese a publicat, de asemenea, „La Nueva Aurora” (Noua auroră), un alt roman SF, de data aceasta concentrându-se asupra temei nemuririi.

Genovese a murit în anii ’80, într-un moment când înflorea o nouă generaţie de scriitori din nord, incluzîndu-i pe Jesús Guerra, Daniel Gómez Nieves, Gerardo Cornejo, Gabriel Trujillo şi Lauro Paz. Acestora li s-au alăturat antologatorii şi autorii Federico Schaffler şi Guillermo Lavín, care au şi fondat reviste importante, cum ar fi „Umbrales” şi au publicat antologii, cum ar fi „Más allá de lo imaginado” (Dincolo de imaginaţie, 1990-1993, trei volume), toate parte a boom-ului SF-ului mexican. Federico Schaffler, în special, a devenit una dintre figurile cele mai importante ale SF-ului mexican, conducînd cenaclul „Terra Ignota” (din 1990 până în 2003) şi publicînd cincizeci de numere ale revistei „Umbrales” (1992 – 2000).

Guillermo Lavín, la rândul său, a fondat revista „A Quien Corresponda”, mai tîrziu des premiată şi a publicat într-o serie de antologii şi reviste. El a câştigat, de asemenea, mai multe premii (Kalpa, Alberto Magno, Axxon Primordial) pentru operele sale SF.

Tot din Nord este şi Gerardo Sifuentes, câştigător în 1998 al premiului internaţional Philip K. Dick pentru „Perro de Luz” (Câine de lumină, 1998, acordat de Asociación Gallega de Ciencia Ficcion y Fantasia, Spania).

Şi o curiozitate: muzicianul Gabriel Gonzales Melendez din Matamoros a creat o operă pe baza volumului „Cronici marţiene” de Ray Bradbury. Şi a numit-o (cum altcumva ?) „Marţianul”[vii]. Melendez a publicat, de asemenea, şi science fiction, inclusiv „Los Mismos grados más Lejos del Centro” (Aceleaşi grade mai departe de centru, 1991), a cărei acţiune are loc în partea de nord a Mexicului, cu câteva secole în viitor.

Unul dintre motivele-cheie ale dezvoltării în nord acestui tip de literatură,: proliferarea cenaclurilor SF în mediul universitar şi al cursurilor dedicate SF-ului în universităţi, care au dus la apariţia unor reviste precum „Umbrales”. Instituţiile academice din Nord au fost deosebit de ospitaliere  în privinţa science fiction-ului, şi au fost lansate proiecte, cum ar fi Editorial Yoremito, care începând din anii 1990 a publicat o serie de titluri de gen, inclusiv science-fiction, (editura Yoremito, cu finanţare de la Centrul Cultural Tijuana, s-a concentrat exclusiv pe naraţiunile „graniţei”) . Mai recent, în 2011, Facultatea de Ştiinţe Umaniste de la Universitatea Autonomă din Baja California, a publicat o serie de „minibúks” prilej de a crea vizibilitate science fiction-ului mexican. În prezent, scriitorul şi antologatorul Federico Schaffler coordonează o antologie de science fiction şi de povestiri fantastice mexicane care urmează să fie publicate de către Universitatea Autonomă din statul Tamaulipas.

După prăbuşirea science fiction-ului mexican de după  anii ’90, sprijinul universităţilor şi instituţiilor culturale, în ceea ce priveşte finanţarea ficţiunii speculative a devenit chiar mai important. Dar viitorul real al science fiction-ului mexican poate consta în lucrări transgresive, de exemplu  prin fertilizare încrucişată cu thriller, „novelas negras” (literalmente „romane negre”), care se bucură de o deosebită popularitate în ţară. La urma urmei, o nouă colecţie de thrillere publicate de editura Almadía (colecţie numită Almadía Negra), a fost recent lansată şi distribuită peste tot în Mexic[viii]. Viitorul science fiction-ul mexican poate consta în cele din urmă în fuzionarea sa cu naraţiunile „nordiste” tip hard-boiled şi cu thrillerele. Numai timpul o va spune.

Copyright © 2010 Silvia Garcia-Moreno

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea s-au realizat cu permisiunea autorilor. Le mulţumim.

Titlul original : „Terra Incognita. A brief history of the mexican science fiction : II. The Northern Corridor

Terra Incognita: o scurtă istorie a science fiction-ului mexican. Partea I – Silvia Moreno-Garcia

 

Despre autori:

Silvia Moreno-Garcia s-a născut şi a crescut în Mexic şi locuieşte acum în British Columbia (Canada). Ficţiunile ei speculative ei pot fi citite în Fantasy Magazine, în antologiile „The Book of Cthulhu”, „Imaginarium 2012: The Best Canadian Speculative Writing”, Tesseracts Thirteen: Chilling Tales of the Great White North şi Shine: An Anthology of Optimistic Science-Fiction.

Silvia este proprietara editurii Innsmouth Free Press, specializată în publicarea de horror şi dark speculative fiction, lansînd anual cel puţin cîteva antologii şi romane. Silvia a co-editat antologiile Historical Lovecraft, Future Lovecraft şi Candle in the Attic Window. În 2011, a cîştigat Premiul Carter V. Cooper Memorial şi a fost finalistă la Premiul Manchester Fiction.

Site : silviamoreno-garcia.com/

Gabriel Trujillo-Muñoz : născut în 1958 în oraşul Mexicali, statul Baja California, Mexic. Cercetător şi critic în domeniul science fiction-ului şi autor de romane şi culegeri de povestiri SF. Cel mai recent roman este „Trenes perdidos en la niebla” (Trenuri pierdute în ceaţă, 2010) iar ultimul studiu este „Utopías y quimeras” (Utopii şi himere).



[i] „El Norte y su Frontera en la Narrativa Policiaca Mexicana” (Nordul și granița sa în narațiunile detectiviste mexicane), de Juan Carlos Ramírez-Pimienta, Salvador C. Fernández, 2005. Pagina 13

[ii] Conceptul literaturii de „gen” este mai fluid decît în S.U.A. sau Canada. Cărțile de ficțiune sunt categorisite ca aparținînd „literaturii” dacă sunt scrise de autori mexicani, fără a se introduce sub-categorii (thrillere, SF,

drama, realismul magic se regăsesc pe aceleași rafturi). Aceasta nu a oprit dezvoltarea genurilor, cel mai important fiind thrillerul mexican, care are cîțiva autori de succes, inclusiv cîteva festivaluri literare dedicate.

Narațiunile de „gen” pot fi găsite în revistele literare

[iii] „El Norte y su Frontera en la Narrativa Policiaca Mexicana” (Nordul și granița sa în narațiunile detectiviste mexicane), de Juan Carlos Ramírez-Pimienta, Salvador C. Fernández, 2005. Pagina 15

[iv] ”El Futuro en Llamas” (Viitorul în flăcări) Gabriel Trujillo. http://www.ciencia-ficcion.com.mx/default.asp?uid=2&cve=11:04

[v] „Panorama de la Ciencia Ficción Mexicana” (Panorama science-fiction-ului mexican) de Miguel Ángel Fernández. http://www.ciencia-ficcion.com.mx/default.asp?uid=2&cve=11:26

[vi] „Los cartógrafos del infierno en México” (Cartografii infernului : Mexic) : ”El oscuro retorno del hijo del Nahual Ciencia-Ficción y Fantasía. No.8, aprilie 2002

http://www.angelfire.com/va3/literatura/CIENCIAFICCION.htm

[vii] http://www.utpa.edu/dept/modlang/hipertexto/docs/Hiper2Zarate.pdf

[viii] http://www.cronicaoaxaca.info/informaciongeneral/19451-inicio-editorial-almadia-coleccion-de-novela-negra.html

2973 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.