COLONIZAREA COSMICĂ
Este tot o subtemă modernă, devenită accesibilă datorită primelor zboruri reale în spaţiul cosmic şi pe Lună. Imaginaţia scriitorilor, stârnită încă din secolele trecute (când, datorită lunetelor şi telescoapelor, solul lunar şi cel marţian se apropiase de ochii oamenilor suficient pentru a face să apară în ei fermentul visului), a început să conceapă vaste proiecte de transformare în colonii terestre a planetelor sistemului solar, apoi chiar şi a altora mai îndepărtate şi, în fine, a întregii Galaxii.
Atunci când condiţiile o permit, colonizarea se face în mod direct, fără a impune existenţa unor proiecte de inginerie planetară. Cosmonauţii lui Bradbury, din “Cronici marţiene” (1946-1950), descoperă pe Marte o civilizaţie în declin, la a cărei exterminare contribuie din plin microbii unei boli terestre. Colonizarea se realzează rapid, oamenii ocupând, pur şi simplu, arealele locuibile părăsite de marţieni.
De cele mai multe ori însă colonizarea înseamnă terraformare, adică transformarea planetei străine într-una cu climat şi condiţii de viaţă asemănăoare celor terestre. “În “Calea marţiană”, Isaac Asimov imaginează o societate umană aflată de mai multe generaţii pe Marte, care încearcă să-şi obţină independenţa faţă de Terra prin aducerea unor meteoriţi de gheaţă la suprafaţa planetei roşii, pentru a căpăta astfel apă, folosită ca monedă de schimb şi ca element de constrângere în relaţiile cu Pământul.
John Varley, într-o altă celebră nuvelă “În palatul regilor marţieni”, propune un model inedit de terraformare, la care participă (pe lângă astronauţii colonişti de pe astronava “Burroughs”) însăşi planeta Marte, care are un ciclu de anotimpuri uriaş, de circa 12.000 de ani tereştri. Întâmplarea face ca expediţia lor să amartizeze chiar la începutul verii, moment în care natura prinde să se dezvolte cu o frenezie uluitoare, dezvăluind ochilor lor uluiţi o vegetaţie extraordinară, modificată genetic, care continuă să îndeplinească, la mai multe zeci de milenii de la dispariţia stăpânilor de odinioară, ordinele menite să reclădească structura vieţii în noul anotimp.
Proiecte de colonizări, realizate cu specialiştii în astronautică şi în astronomie, transformate apoi în opere literare, întreprind şi Gregory Benford alături de David Brin, în cunoscutul roman “Inima cometei”, unde asistăm la colonizarea cometei Halley, precum şi Kim Stanley Robinson în “Marte-roşu”, “Marte-verde” şi “Marte-albastru”, ciclu în care este vizată din nou planeta Marte, într-un proiect ambiţios, menit să reducă populaţia Terrei cu peste 2 milioane de locuitori.
De aici şi până la colonizarea completă a Galaxiei nu mai este decât un pas. Pe care îl face, cu “timiditate”, Alexei Panshin în romanul “Ritual de trecere”, în care aflăm despre cele 100 de colonii umane, scăpate din protectoratul planetei-mamă, în urma unui cataclism nuclear care aneantizase Terra. Planetele-colonii sunt utilizate de navele-colonii supravieţuitoare drept poligoane pentru testarea calităţilor umane ale descendenţilor, în vederea admiterii lor ca maturi, în conducerea microsocietăţilor formate la bord.
Adevăraţii titani ai colonizării Galaxiei rămân însă Isaac Asimov şi Frank Herbert. Primul conturează în ciclul “Fundaţiei”, iar cel de-al doilea în ciclul “Dune” graniţele unor imense Imperii umane, ale căror origini s-au pierdut în negura timpurilor şi a spaţiului. Trantor şi, respectiv, Arrakis, capitalele celor două Imperii Galactice, reprezintă simbolurile nelimitării la care este blestemată condiţia umană.
Galaxia însăşi se va dovedi, curând, prea măruntă pentru visurile expaniunii umane. A.E. van Vogt, în romanul “Star Cluster”, îşi proiectează conflictele stelare, dintre nava cosmică omonimă şi coloniile terestre scăpate de sub tutelă, într-un spaţiu pustiu, aflat dincolo de fruntariile galactice. Clifford D. Simak îşi trimite şi el personajele pământene, însoţite de “inginerii de metal”, în romanul “Inginerii Cosmosului”, pe o planetă situată în afara Galaxiei, în căutare de ajutoare pentru a-i înfrunta pe duşmanii ET, care şi-au propus să distrugă Galaxia noastră.
Vizualizari: 337
