REVISTA NAUTILUS

Fantasy-ul din Ungaria are la bază tradiţiile literare anglo-saxone preexistente şi nu s-a dezvoltat independent de ele. Literatura fantastică maghiară e diversă, dar autorii nu au format vreo mişcare literară bazată pe folosirea comună a suprarealismului sau a fantasticului şi nici o tradiţie a relaţiilor de tip mentor – elev. Exemplele de elemente fantastice semnificative din opera unui scriitor sau de influenţe ale unui scriitor asupra altuia sunt izolate şi insuficiente pentru a vorbi de începutul unui boom al literaturii fantastice. Acesta a venit odată cu traducerile abundente din literatura fantastică străină. Fantasy-ul ungar a apărut în filiaţia literaturii fantastice britanice de la începutul anilor ’80, când Péter Kuczka (legendarul editor al revistei Galaktika) şi alţi editori au început să publice literatură fantastică străină în interiorul graniţelor intelectuale şi de infrastructură ale ficţiunii speculative (mai ales science-fiction). Acest boom a fost, se pare, neinfluenţat de eforturile artistice independente ale scriitorilor maghiari de literatură fantastică din secolul 20. Publicarea de scrieri fantasy ungare era, în acele vremuri, controlată în totalitate de editurile de stat şi era dominată de importul literaturii anglofone şi imitarea tendinţelor SF&F anglofone; cluburile naţionale şi locale şi textele produse de ele existau în umbra industriei editoriale profesioniste.

Pionieri ai literaturii fantasy ungare sunt anumite publicaţii de la începutul anilor ’80, cum ar fi numărul 45 al revistei  Galaktika (1982), primul prilej pentru publicul maghiar de a se citi texte dintr-unul dintre cele mai populare sub-genuri fantasy: sword and sorcery. Traducerea „Stăpânului inelelor” al lui J. R. R. Tolkien a devenit standardul sub-genului high fantasy publicat în Ungaria.

În acele vremuri şi-au făcut un nume ca editori, scriitori şi traducători figurile cele mai importante ale fantasy-ului ungar – András Gáspár (cu pseudonimul Wayne Chapman), Zsolt Kornya (Raoul Renier) şi István Nemes (John Caldwell). Probabil că prima povestire fantasy ungară este „Valea” (A völgy) de László Szalkai (Ryan Hawkwood) în antologia Analog (1983).

Versatilitatea şi talentul lui Zsolt Kornya erau observabile chiar şi în această perioadă de început: scria articole şi făcea muncă de editor (Oberon Books, Helios), publicându-şi propriile traduceri din autori ca Robert E. Howard, H. P. Lovecraft, Clark Ashton Smith, Marion Zimmer Bradley şi Jorge Luis Borges. În această perioadă i-au apărut două povestiri sub numele său real (mai târziu a folosit pseudonimul Raoul Renier). Două dintre eseurile sale – „Scurtă introducere în fantasy” (Helios, 1988) şi „O altă lume a imaginaţiei – ce trebuie să ştiţi despre fantasy” (Metamorf, nr. 3, 1988) –, publicate în fanzine, au creat terminologia genului fantasy folosită încă în limba maghiară.

Influenţa directă a fanzinelor asupra fantasy-ului maghiar s-a diminuat treptat, la sfârşitul anilor ’80, odată cu înfiinţarea primelor cluburi de jocuri de rol, pe lângă care s-au dezvoltat primele cenacluri şi edituri profesioniste.

Înainte de a continua această istorie a fantasy-ului ungar  aş dori să atrag atenţia asupra unui fenomen interesant. După schimbările din 1989-1990, când comunismul a fost înlocuit de abordările politice capitaliste, editurile (în parte datorită presiunilor exercitate de distribuitorii de cărţi) le-au impus autorilor maghiari folosirea unor pseudonime englezeşti, pentru că literatura anglo-saxonă se vindea mai bine decât cea maghiară. Această soluţie are o bogată tradiţie în Ungaria; unul dintre cei mai populari autori din anii ’30, Jenö Rejtö, a folosit la rândul lui un pseudonim (P. Howard) din motive similare. El a scris mai ales western-uri şi romane de aventuri despre legiunea străină. Un caz similar este cel al lui Andre Norton, din SUA, care a folosit un pseudonim masculin pentru a publica pe o piaţă dominată de bărbaţi. Mai târziu această presiune a dispărut în SUA (în parte datorită lui Andre Norton, Marion Zimmer Bradley şi a altor autoare), dar tradiţia persistă în Ungaria.

După cum spuneam mai sus, anul marii schimbări a fost 1989, cel în care piaţa a devenit liberă, moment în care autorii care publicau ca amatori sau freelanceri pe vremea lui Péter Kuczka au pus bazele propriilor lor edituri profesioniste. Cu ajutorul lor s-au lansat edituri şi concepte, precum şi câteva serii fantasy.

Art Phoenix (mai târziu Phoenix) e una dintre editurile importante apărute în acea perioadă; situată la Debrecen, editura a publicat volume scrise de autori ungari şi a produs revista de benzi desenate „Találkozás”, care publica şi povestiri.

La sfârşitul lui 1989 a apărut prima revista profesionistă dedicată genului fantasy (numită „Fantasy”). Fondată de editorii revistei „Galaktika”, revista şi-a schimbat numele în „Atlantisz” în 1990 şi, până în ianuarie 1991, vreme de treisprezece numere, a familiarizat cititorii maghiar cu principalele tendinţe din fantasy-ul anglofon.

Poate că cea mai interesantă editură din această perioadă e Griff Books. Primul volum scos de ea, „Hoimÿla” de György Koch (Michael Ashcroft) e primul roman fantasy ungar. Tot la Griff au apărut primele volume din două dintre cele mai populare serii fantasy maghiare, „Káosz” (Haos) şi „M.A.G.U.S.”  Prima carte din seria „Káosz” a fost „Lumea Haosului” (A Káosz Szava) de István Nemes (John Caldwell), iar prima din seria „M.A.G.U.S.” a fost „Anotimpul sângelui” (A Halál havában) de András Gáspár şi Csanád Novák (Wayne Chapman).

Cariera unuia dintre cei mai populari scriitori maghiari de fantasy, István Nemes, a început cu romanul „Lumea Haosului” şi cu continuările sale, „Inima Haosului (A Káosz Szíve, 1990) şi „Anul Haosulu” (A Káosz Éve, 1992). În anii ’80 romanele şi povestirile sale SF au apărut în diverse fanzine, alături de numeroase dintre traducerile sale. A fost editorul cărţilor fantastice publicate de Csokonai Publishing, a contribuit la seria Science-fiction & Fantasy a editurii Phoenix, traducând un număr de romane. Cel de-al doilea roman al său, „Lupta pentru Piatra Nopţii” (Harc az Éj kövéért), publicat sub pseudonimul Jeffrey Stone împreună cu Zsolt Kornya şi Mihály Rácz, a fost primul din seria de mare succes Cherubion. În 1991 şi-a înfiinţat propria editură, Cherubion Publishing, iar în 1992 a început publicarea colecţiei fantasy Osiris Books, care a numărat mai bine de o sută de romane, majoritatea de autori ungari Mulţi autori ungari au debutat la Cherubion. István Nemes este în continuare cel mai prolific autor: potrivit notiţei biografice din antologia Álomvarázs (2001), scrisese treizeci şi opt de romane fantasy şi treizeci de povestiri fantasy.

În 1991 Csanád Novák şi András Gáspár lansau Valhalla Páholy Publishing, editură care a devenit factorul determinat în istoria fantasy-ului ungar publicat la mijlocul anilor ’90. Au scris împreună romanele „Anotimpul sângelui” şi „Stindarde de foc” (Észak lángjai, 1992), iar din acestea s-a dezvoltat saga „Tier Nan Gorduin” a lui András Gáspár. Volumele acesteia: „Meci egal” (Jutalomjáték, 1994), „Sânge Toronian” (Toroni vér, 1994), „Picătura şi marea” (Csepp és tenger, 1996), „Carnaval „(Karnevál, 1997), „Vânt din est” I (Keleti szél I., 1999) şi „Vânt din est” II (2006).

Prima revistă de jocuri de rol, Bíborhold, mai târziu Holdtölte a apărut din 1992 până în 1995 şi a publicat povestiri fantasy în fiecare număr, devenind un nucleu al fantasy-ului din Ungaria

După publicarea în 1992 a seriei Dragonlance Chronicles a lui Margaret Weis şi Tracy Hickman, literatura bazată pe jocuri, mai ales pe jocurile de rol, a devenit foarte populară, ajungând chiar să fie un sinonim pentru fantasy. Acest proces a fost întărit de influenţa clară a jocului Dungeons and Dragons asupra seriilor „Lumea Haosului ” şi „Anotimpul sângelui”.

În 1993, Valhalla Páholy a publicat primul joc de rol maghiar, „M.A.G.U.S”, sau „Cronicile Aventurierilor”, cel mai popular până în zilele noastre, bazat pe romanele lui Wayne Chapman.  Valhalla Páholy a lansat mai târziu revista „Rúna” (Runa), având în cuprins articole despre jocuri de rol, science-fiction şi fantasy. În jurul jocului M.A.G.U.S s-a format şi un grup de scriitori care a publicat povestiri fie în Rúna fie în seria de antologii „Legende şi Enigme” (Legendák és Enigmák). Dintre ei îi amintim pe: Gábor Csigás, János Galántai (Ray O’Sullivan), Zoltán Galántai (W. Hamilton Green, fără legătură cu János Galántai), Péter Gáspár (Jan van den Boomen, din nou, fără legătură cu András Gáspár), Viktor Juhász, Zsolt Nyulászi (Dale Avery), Imre Pálinkás (Alan O’Connor) şi László Szalkai (Ryan Hawkwood). După dispariţia editurii Valhalla Páholy, M.A.G.U.S a trecut prin mai multe mâini. Grupurile de autori s-au reorganizat şi au apărut voci noi: Gábor Molnár (John J. Sherwood), György Horváth (Harold Barouche) şi Mátyás Massár (Ian Russell).

Cherubion Publishing a pornit o serie în format hardcover (în mare parte antologii) sub numele Cherubion Fantasy Exclusive, publicând mai ales autori ungari. Dintre autorii publicaţi de Chrubion în seriile Osiris Books şi Exclusive îi amintim pe János Bán (Mór Bán), Szilárd Berke (Eric Muldoom), Tibor Bihon (Robert Knight), Lajos Hüse (Colin J. Fayard), Dániel Paksi (Daniel Duncan Parker), Tibor Szántó (Benjamin Rascal), Norbert Tóth (Allen Newman), László Tölgyesi (Douglas Rowland) şi Zsuzsa Vikopál (Susan Salina).

Zsolt Kornya a cucerit numeroşi cititori cu romanele sale dark fantasy publicate în seria „Exclusive”, iar Valhalla Páholy i-a publicat romanele „M.A.G.U.S: Oţel şi leu” (Acél és oroszlán, 1994), „Coroană şi caliciu” (Korona és kehely, 1995) şi „Iad” (Pokol, 1999). Pornind de la o povestire din prima antologie, „Moştenirea” (Az örökség, 1994) a elaborat primul roman din bine-cunoscuta serie „Dark Mersant” (Sötét Mersant). Celelalte volume ale seriei sunt „Apostatul” (A hitehagyott, 1996),  „Blestematul” (A kárhozott, 1997) şi „Străinul” (A kívülálló, 2001).

Zsolt Nyulászi şi László Szalkai au părăsit Valhalla Páholy în 1996 pentru a-şi fonda propria editură (Nîtor) şi au creat jocul de rol de inspiraţie chinezească Codex, pe lângă care au apărut trei antologii. La ele au contribuit cu texte mai ales scriitori de pe lângă M.A.G.U.S., alături de câţiva autori aflaţi la debut. Júlia Goldman (J. Goldenlane) e unul dintre autorii deosebit de talentaţi lansaţi atunci, romanele sale de aventuri fiind publicate de Beholder Publishing. Dintre acestea: „Jaful divin” (Isteni balhé, 2001), „Pungaşul şi magicianul” (A szélhámos és a varázsló, 2001), „Tigrul de hârtie” (2002).

În 1999 Benefícium Publishing a inaugurat o serie de antologii cu texte din universul jocului Ars Magica (Regnum Hermeticum, 1998; Maleficium Hermeticum, 1999) şi a publicat o antologie bazată pe mitul lui Chtulhu. Cei mai importanţi autori ai acestei edituri sunt Viktor Juhász, Gábor Csigás şi Zsolt Szántai (Le Renard).

La începutul noului mileniu autorii au început să se joace cu elemente de mitologie şi folclor maghiar. János Bán a folosit un pseudonim maghiar, Mór Bán, pentru seria sa „Kárpáthia” (2000), o istorie alternativă a unui Bazin Carpatic populat de tehnocraţi. Sándor Szélesi şi Tibor Fonyódi au părăsit Cherubion Publishing şi au lansat o serie fantasy care a reinventat miturile păgâne maghiare şi legenda lui Attila.

Delta Vision Publishing, cunoscută mai ales pentru traducerile din fantasy-ul străin, şi anume din RPG, şi-a înfiinţat în 2004 propriul cenaclu literar. Din sub-genul fantasy modern fac parte romanul „Oraşul interior” (Város két fül között, 2005) de Csilla Kleinheincz şi antologia „Şaptezeci şi şapte” (Hetvenhét), ambele publicate în seria dedicată noilor scriitori maghiari Delta Mühely. Revista Roham (Atac) a fost lansată în 2005, cu scopul de a lărgi accesul publicului la fantasy-ul din Ungaria.

Traducere de Adina Barvinschi.

Traducerea şi postarea au fost făcute cu permisiunea autorului, Péter Tick.

Articol apărut în numărul 3, 2006 al revistei Roham :

(http://roham.hu/magazin/roham3/zsaner_fantasy.pdf)

http://sffportal.net/2011/03/history-of-hungarian-fantasy-genre-in-a-nutshell/

Péter Tick este editorul fondator al fanzinului literar Aurin; a editat între 2003 şi 2008 portalul Fantasya.hu şi lucrează în prezent pentru revista literară Roham.

Vizualizari: 1075