REVISTA NAUTILUS / Articole / Science fiction-ul este o subcultură? (IV)

Science fiction-ul este o subcultură? (IV)

Gérard Klein • 9:52 - 02.11.2013 • 

Partea a patra

De ce această incompatibilitate care a permis de altfel unor reviste să cumuleze două feluri de clientele dar care ca abordare a fost întotdeauna fatală în cazul colecțiilor care s-au aventurat pe această cale, consumatorul de SF fiind de fapt doar în căutarea depeizării, a evadării, a improbabilului, a încălcării evidențelor ? De obicei, consumatorul de SF consideră limitate și improbabile universurile factice ale fantasy-ului. Acestea aparțin supranaturalului, sunt în cele din urmă derivate din conceptele religioase care aparțin unei culturi perimat-diferite pe care nu o recunoaște. Aceasta îi pare – și este – ca aparținând trecutului, adică unei alte lumi în toate sensurile cuvântului. În timp ce science fiction-ul aparține lumii actuale și extinde lumea prezentă. Și cînd SF-ul recuperează unii din eroii fantasticului, vampirul, fantoma, golemul, o face elimininând toate urmele de supranatural, atribuind aura de „magic” patologiei, parapsihologiei sau autointoxicării cu superstiții. Mutilare ? Cu siguranță nu, ci mutație.

Prin acest subterfugiu, putem ajunge la ideologia subculturii. Este de esență științifică sau, mai degrabă,  purcede de la o metafizică mai mult sau mai puțin derivată din știință. Extinde și, precedă uneori în mod naiv efortul științei de a înfrunta și de a explica natura. Vizează să anihileze misterul, știind că dispariția acestuia va conduce la decoperirea unor alte mistere mai numeroase și mai vaste. Acestă subcultură este de fapt o chestionare. Dar în același timp, pentru că este literatură, spre deosebire de știință, nu-i scapă impactul și consecințele la nivel uman, social, filosofic.

În dinamica sa narativă, ea nu mai poate să distinge întotdeauna originile lor.Ca fundament al unei subculturi, literatura SF definește astfel un univers în perpetuă transformare. Îl descrie ca și cum i-ar fi exterior. Și din această cauza, îi scapă. Invadează societatea globală prin intermediul filmului, radioului, presei, teatrului, artei, jucăriilor, vocabularului. Este de multe ori, însă nu întotdeauna, trădată în decursul transpunerilor tocmai pentru acestea nu se adresează și nu sunt destinate inițiaților subculturii, ci vastului public exterior, care îi primește semne, fără să o cunoască și fără a atinge vreodată nivelul semnificațiilor.

Pentru a da doar un exemplu, cinematografia rareori a slujit cu credință science fiction-ul, deși situația s-a îmbunătățit în ultimii ani. Pentru că filmele se situează obligatoriu între subcultură și societatea globală. Așa cum filmele de aventuri reflectă rar subtilitățile etnologice, filmele SF oferă de cele mai multe ori o imagine distorsionată a genului și, cu câteva excepții notabile, nu fac altceva decât să indice ce gândesc, și cum percep scenariștii și regizorii. Chiar dacă n-ar exista și aceștia tot n-ar vedea nimic. Și nici n-ar avea ocazia de a-și pune această problemă.

Această invazie este pe de o parte o simplă transcriere a literaturii SF și pe de altă parte consecința, continuarea subculturii sub toate aspectele sale și așa ceva poate fi confundat cu viitorul ? Sau cel puțin cu o imagine multiplă a viitorului ? Desigur că nu. Deși anticipația ocupă un loc de frunte în cadrul domeniului SF-ului, aceasta este mai presus de toate speculație asupra posibilului. Și acest lucru este exact ceea ce face invazia de conceput. Obiecte, mode, metode, reprezentările pe care le introduce sunt niște imagini laterale ale realității de zi cu zi mai degrabă decât firul drept al viitorului. Nu sunt numai ca să fie. Pot fi prin unele dintre laturile lor imediate. Desigur, apar în primul rând în domeniul jocurilor. Dar acesta este un domeniu imens, unul dintre versanții societății, acela care se bazează pe mituri și culminează prin definirea, mai mult sau mai puțin tulbure, a scopurilor lor.

Astfel, science fiction-ul s-a alăturat realității pentru că într-o oarecare măsură, ceea ce propune trebuie să fie făcut, sau cel puțin trebuie să fie încercat să fie facut sau evitat a fi făcut, SF-ul fiind cu siguranță o evadare în general, spre o altă lume, una pluralistă, cea mai vastă și, probabil, cea mai bine organizat construită vreodată împreună de poeți, și a cărei dimensiune de-abia începe să fie dezvăluită. Aici se refugiază, fără îndoială, cei care suferă de alienarea impusă asupra lor de lumea obișnuită. Dar în loc să tindă să reconstituie un spațiu de refugiu așa cum o fac atunci când aleg ficțiunea istorică, polițistă, psihologică, politică, etc., se străduiesc să o constituie aici, sunt obligați s-o inventeze. Și de fiecare dată când un element al acestui univers a atins un nivel d esoliditate, de verosimilitate suficientă, participă la invadarea lumii reale, devine tablou, rochie, mobilier, maniere, expresii, stil, imagine. Dar în același timp, această lume nu poate să-și uite rădăcinile sale literare. Nu are nicio modalitate de a se întrupa în mod direct și masiv. Filosofiile sale, pseudoștiințele sale, societățile sale, lumile sale, eroii săi, sunt pe cale de a fi, și nu se pot extrage în întregime din ansamblul de cuvinte sau imagini care o definesc. Science fiction-ul rămâne astfel împărțită între proiectul său de a înlocui lumea reală și natura sa care ține de ordonarea semnelor.Astfel, universul science fiction-ului este revelat ca un dublu utopic al societății noastre, ca un miraj, ca o reflecție, dar și ca o ceață precisă a posibilităților care nu vor conteni să sosească dar care în același timp prin greutate viselor organizate, se infiltrezează încet prin nenumărate fisuri ale realității. Este un univers al unui perpetuu proiect sau mai degrabă, un singur proiect infinit prin care omul își anexează raiul și iadul, își lichidează zeii în cele din urmă și își construiește imaginarul locuibil.

Sfârșit.

© Gérard Klein

Titlul original : „La Science-Fiction est-elle une subculture ? ”

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus în româneşte şi postat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură ?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură ?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură ?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein  – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

 

Gérard Klein s-a născut pe  27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet),  în colecţia „Rayon Fantastique, co-publicată de marile editurii Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul  Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – trad.românească de Vladimir Colin) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele  „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – trad.românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare –  trad.românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

“Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

 

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin:  „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

939 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.