REVISTA NAUTILUS / Articole / Science fiction şi teologie (V)

Science fiction şi teologie (V)

Gérard Klein • 22:19 - 01.07.2014 • 

C.S.Lewis excelează în descrierea peisajelor şi obiceiurilor locuitorilor planetei Marte şi să introducă treptat ideile şi idealurile sale metafizice. Acţiunea romanului este limitată. Deoarece nu există cu adevărat istorie pe Marte, aceasta considerată o succesiune a evenimentelor, nu există decât pe lumea noastră de la „Cădere” (în sens metafizic-religios) încoace şi ca o consecinţă a „Căderii” : perfecţiunea, sau cel puţin ordinea au drept principală caracteristică, stabilitatea. Astfel intriga romanului este constituită din explorarea planetei şi educaţia lui Ransom. Necesităţile pedagogice l-au forţat pe C.S. Lewis să dea aici ceea ce autorul englez are mai valoros. Căci există prea puţine romane care ajung la autenticitatea poetică a textului lui C.S.Lewis, „Out of the Silent Planet”.

„Arhanghelul” Oyarsa de pe Marte îi expediază pe Pământ pe Weston, Devine şi pe pasagerul involuntar. De îndată ce nava acestora aterizează şi echipajuş se îndepărtează, astronava explodează . Prima tentativă a răului, întruchipat de Weston, de a corupe o altă planetă a eşuat. Pământul este din nou în izolat, dar doar în aparenţă, pentru că în grandiosul plan universal această încercare a jucat un rol crucial : l-a pus pe Ransom în contact direct cu forţele binelui. În acelaşi timp au fost revelate cititorilor „adevăratele” forţe care îşi dispută universul şi care se vor înfrunta direct.

Ce de al doilea roman din serie, „Perelandra” se desfăşoară pe Venus. Aici, „Căderea” nu a avut încă loc dar rămâne posibilă, deoarece Perelandra este o lume tânără în care umanitatea este reprezentată doar de un singur cuplu, adolescenţii „Regele” şi „Regina” care trăiesc într-un soi de paradis terestru. Ransom va fi transportat pe Venus de doi îngeri pentru a preveni un mare pericol, despre a cărui natură nu ştie aproape nimic. Sosirea lui Ransom pe Venus este oportunitatea prin care C.S. Lewis descria planeta ca pe o convingătoare şi feerică lume. Venus este aproape în întregime acoperită de un ocean pe care plutesc imense insule vegetale. Suprafeţele de sol propriu-zis sunt rare. Ransom o întâlneşte în curând pe „Regină” care este imaginea întruchipată a prospețimii și inocenței în toată goliciunea ei. Şi astfel Ransom înţelege natura misiunii sale. Weston reuşeşte să reconstruiască o navă spaţială pentru a ajunge pe Venus, dar este afectat nu numai de vechiul său vis imperialist. Acum este literalmente posedat de spiritul malefic care domină Pământul. Încearcă s-o ispitească pe „Regină”, jucând din rolul şarpelui din Geneză şi declanşând astfel „Căderea”. Ransom care spre deosebire de cei adolescenţi venusieni, cunoaşte consecinţele „Păcatului originar” trebuie să-l împiedice pe Weston. Va reuși, nu fără dificultate, să-l distrugă după o luptă întâi psihică apoi fizică, rămânînd cu un „stigmat” de neșters, o rană permanent sângerândă. Adevărata semnificație a numelui său, Ransom – răscumpărare – i se va revela, precu și rolul său carismatic. Datorită lui Ransom, care de altfel nu a fost decât un instrument, păcatul originar a fost evitat pe Venus, și Regele, Regina și descendenții lor vor moșteni o planetă care niciodată nu va fi altceva decât un paradis al inocenţei.

Manifestarea directă a forţelor benefice şi malefice care domină universul în cel de al doilea roman al seriei lui Lewis este mai puţin convingătoare decât în cel precedent şi deşi are mai multe pasaje admirabile, nu scăpa de anumite digresiuni. Dar stranietatea şi frumuseţea decorului, simplitatea acţiunii şi puterea de convingere a autorului fac din această ficţiune un mare roman mitologic. Căci este vorba de natura realităţii în „Out of the Silence Planet”, este vorba despre prezentarea unor principii în formă incarnată. Ransom îşi încheie lupta împotriva demonul în măruntaiele planetei Venus şi reuşeşte să-l arunce pe Weston în focul veşnic din centrul planetei. Se va întoarce din iad, născut a doua oară, mântuit şi sângerând din rana incurabilă din călcâi ca urmă a contactului său cu răul, în cea mai bună tradiţie a operelor mitologice. Va fi călit în vederea pregătirii pentru ultima sa luptă, odată adus înapoi pe Pământ de doi îngeri.

Mai discutabil este cel de al treilea roman, „That Hideous Strength”. Acţiunea acestuia are loc pe Terra, unde după cum ştim „Căderea” a avut loc. Pe Marte, ispitirea nu a existat niciodată, probabil. Pe Venus, nu a reuşit datorită lui Ransom. Dar pe Pământ, monstruosul Oyarsa, spiritul răului, diavolul, a câştigat de la începutul timpului, deşi stăpânirea sa nu a devenit totală. Această forţă hidoasă povesteşte una dintre încăierări la care se dedă în încercarea de a finaliza „opera” sa de distrugere. Va fi învins, dar nu permanent, de către micul grupul al cărui lider carismatic este Ransom. Dintr-o dată natura răului, sau cel puţin manifestarea sa în lumea noastră ne este revelată.

Un grup de oameni de ştiinţă şi politicieni a fondat un institut al cărui scop secret este camuflat în spatele unei faţade de asociaţie umanitară, este de a acapara puterea şi de a stabili un totalitarism tenebros. Institutul este numit NICE în ediţia englezească, adică fermecător, drăguţ, şarmant şi în greacă, victorie. Acest detaliu, aparent lipsit de relevanţă, devine important atunci când cunoaştem preocupările filologice ale lui C.S. Lewis şi obsesia lui cabalistică pentru a da un anumit sens la tot ceea ce ştim .

Institutul se vrea a fi perceput ca susţinător al celor mai îndrăzneţe visuri despre destinul omului. „Calitatea” membrilor săi simbolizează mai degrabă natura răului, conform ideologiei lui Lewis. Politicienii corupţi şi capitaliştii veroşi ca Devine, produşi paradoxal de liberalism şi democraţie, se opun unui tip de onest lider carismatic. Savanţii ilustrează natura demonică a ştiinţei ca descoperire, ca o încălcare a realului, opusă Revelaţiei. Fizicieni, chimişti, biologi, toţi sunt posedaţi de diavol şi ca atare, vor pieri lamentabil la sfârşitul romanului.

Va urma.

© Gérard Klein  

Titlu original : „Science-Fiction et théologie”

Traducere de Cristian Tamaş.

Traducerea şi publicarea în româneşte s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Science fiction și teologie :

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-2/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iii/

http://revistanautilus.ro/articole/science-fiction-si-teologie-iv/

„Olaf Stapledon. Rule, Britannia: cel mai longeviv şi valoros SF european, cel britanic (VI) – Cristian Tamaș

Gérard Klein – interviu de Cristian Tamaş

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Science fiction-ul este o subcultură?” (IV), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Procedeul dizolvării science fiction-ului, introdus de către agenţii culturii dominante”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Philip K. Dick sau America schizofrenică”, traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (I), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (II), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein – „Nu suntem singuri în univers” (III), traducere de Cristian Tamaș

Gérard Klein s-a născut pe data de 27 mai 1937 la Neuilly-sur-Seine, suburbie a Parisului. Scriitor, critic, publicist, eseist, editor, este unul dintre cei mai importanţi autori europeni de SF. I s-a decernat de două ori Grand Prix de la Science-Fiction Française, Premiul european al science fiction-ului şi în 2005 Pilgrim Award pentru ansamblul operei sale (premiu acordat de Science Fiction Research Association). Volumele lui Gérard Klein au fost traduse în multe limbi ale Terrei, inclusiv în engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă şi română. Are o licenţă în psihologie socială la Sorbona şi una în economie la Institutul de Studii Politice din Paris. Timp de doi ani a participat la războiul din Algeria.

În 1963 s-a angajat la SEDES, institut de studii economice al Casei de economii şi consemnaţiuni din Franţa, unde s-a ocupat de studierea economiei urbanismului până în 1976. În 1986 îşi încheie activitatea de economist, dar continuă consilierea în materie de studii prospective pentru EDF (Electricité de France) şi alte companii şi instituţii şi rămâne în contact cu asociaţia Futuribles.

Debutează la optsprezece ani cu povestiri în revistele Galaxies şi Fiction. Primul său roman, „Embûches dans l’espace” a fost publicat în 1958 sub pseudonimul François Pagery, în colaborare cu alţi doi autori (pseudonimul Pagery provine din primele silabe ale prenumelor lui Patrice Rondard, Gérard Klein şi Richard Chomet), în colecţia „Rayon Fantastique”, co-publicată de marile edituri Gallimard şi Hachette între 1951-1964.

Tot în 1958, publică „Le Gambit des étoiles”, utilizând propriul nume. Romanul ratează la milimetru Premiul Jules Verne. Urmează publicarea volumului de povestiri, „Les Perles du temps” şi cinci romane în colecţia Fleuve Noir cu pseudonimul Gilles d’Argyre.

În 1969, patronul editurii Laffont, Robert Laffont îi încredinţează coordonarea colecţiei „Ailleurs et Demain” (Altundeva şi Mâine), una dintre cele mai prestigioase şi longevive colecţii de SF din lume. Între 1974 şi 1986, coordonează împreună cu Jacques Goimard şi Demètre Ioakimidis, La Grande Anthologie de la Science-Fiction, o suită de trei serii (46 de volume) publicată la editura Livre de Poche, Paris. În 1986, Gérard Klein devine coordonatorul colecţiei SF de la Livre de Poche.

Cel mai important volum al său, „Les Seigneurs de la guerre” (Seniorii războiului – traducere românească de Vladimir Colin, 1975) a fost publicat în 1970 la editura Robert Laffont. Nuvelele „Les virus ne parlent pas” (Viruşii nu vorbesc – traducere românească de Vladimir Colin) şi „Réhabilitation” (Reabilitare – traducere românească de Vladimir Colin) se detaşează în ansamblul prozei sale. Independent de Cordwainer Smith, Gérard Klein introduce conceptul de propulsie solară în science fiction, în romanul „Les Voiliers du soleil”, 1961.

Bibliografie

Cu pseudonimul François Pagery (în colaborare cu Richard Chomet et Patrice Rondard)

„Embûches dans l’espace”, roman, colecţia Le Rayon fantastique, editura Hachette, 1958,

Cu pseudonimul Gilles d’Argyre

La Saga d’Argyre:

„Chirurgiens d’une planète”, roman, editura Fleuve noir, 1960; re-editat în 1987 la editura J’ai lu cu titlul „Le Rêve des forêts”(traducere în româneşte de Radu Gârbacea, „Chirurgii planetari”, editura Tinerama, 1993)

„Les Voiliers du soleil”, roman, editura Fleuve noir, 1961 (traducere în româneşte de Oana Popuţoaia, „Corăbiile solare”, editura Antet, 2002)

„Le Long voyage”, roman, editura Fleuve noir, 1964 (traducere în româneşte de Claudiu Constantinescu, „Călătoria cea lungă”, editura Antet, 2002)

„Les Tueurs de temps”, roman, editura Fleuve noir, 1965 ( traducere în româneşte de Radu Naum, „Ucigaşii de timp”, editura Nemira, 1999)

„Le Sceptre du hasard”, roman, editura Fleuve noir, 1968 ( traducere în româneşte de Vlad T.Popescu, „Sceptrul hazardului”, editura Nemira, 1993)

Cu propriul nume :

„Les Perles du temps”, culegere de povestiri, editura Denoël, 1958 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Le Gambit des étoiles”, roman, editura Hachette, 1958 (traducere în româneşte de Ştefan Ghidoveanu, „Gambitul stelelor”, editura Nemira, 1994)

„Le temps n’a pas d’odeur”, roman 1963 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin în culegerea de povestiri „Planeta cu şapte măşti”, editura Albatros, 1973)

„Un chant de pierre”, culegere de povestiri, editura Éric Losfeld, 1966

„Les Seigneurs de la guerre”, roman, editura Robert Laffont, 1970 ( traducere în româneşte de Vladimir Colin, „Seniorii războiului”, colecţia Romanelor ştiinţifico-fantastice, 1975, editura Univers; ediţia a doua, ed.Nemira, 1992)

„La Loi du talion”, culegere de povestiri, editura Robert Laffont, 1973 (traducere în româneşte de Vladimir Colin şi Ştefan Ghidoveanu, „Legea talionului”, editura Lucman, 2001)

„Histoires comme si…” culegere de povestiri, editura UGE, 10/18, 1975 (traducere în româneşte de Angela Cismaş, „Povestiri de parcă ar fi…”, editura Fahrenheit, 1996)

„Le Livre d’or de Gérard Klein”, antologie, 1979

„Mémoire vive, mémoire morte”, antologie, editura Robert Laffont, 2007

Nuvele

„Réhabilitation” (1973); traducere în româneşte de Vladimir Colin: „Reabilitare”, Almanhul Anticipaţia 1983

„L’astronaute mort”, 1996

Studii

„Malaise dans la science-fiction américaine”, editura L’Aube enclavée, 1977

„Trames et moirés”, editura Somnium, 2011 (prima apariţie în volumul „Science-fiction et psychanalyse”, editura Dunod, 1986)

769 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.